|
Excavation Year |
2010 |
|
Epoch |
Greek and Hellenistic;
Early Roman (1st - 3rd cent.);
Late Roman (4th - 7th cent.)
|
|
Periods |
Greek Age;
Hellenistic Period;
Roman Period;
Late Roman Period;
Roman-Byzantine Period
|
|
Site Category |
Defence;
Domestic;
Religious, Ritual and Funerary
|
|
Site Types |
Urban settlement;
Citadel;
Cemetery
|
|
Map it |
Find it on the Romanian map |
|
County / District |
Tulcea |
|
Locality |
Jurilovca |
|
Commune |
Jurilovca |
|
Site |
Cetate, Zimbru, Tumulul Ivan Bair |
|
Site Sector |
Sectorul C |
|
Site name |
Orgame/Argamum |
|
Persons involved and Institutions |
| Last name | First name | role | Institution |
| Topoleanu |
Florin George |
|
Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
|
|
National Arch. Record Site Code |
160653.02
160653.06
160653.07
|
|
Report |
Scopul cercetării:
- completarea documentaţiei referitoare la cronologia locuirii din sector, în contextul reorganizărilor urbanistice din sec. V-VII p.Chr.
- obţinerea de date suplimentare referitoare la cronologia edificiul nr. 7 (E 7), situat în partea de S a străzii şi în sud-vestul sectorului.
Sectorul Central este format din structuri urbanistice dispuse în jurul şi la V de bazilica 2, a cărei cercetare a constituit punctul de pornire al degajării acestui perimetru, începând din 1981. Elementele principale ale sectorului sunt cea mai mare bazilică intramurană (bazilica 2) şi strada din faţa acesteia, ce conduce către poarta de vest a cetăţii. Cercetările anterioare au dezvelit, parţial, edificii aflate la V de bazilică, deoparte şi de alta a străzii, notate în odinea descoperirii, cu cifre de la 1 la 7. Campania 2010 s-a concentrat asupra edificiului nr. 7 (E7), situat în partea de sud a străzii şi în sud-vestul sectorului, degajat parţial în campaniile din anii 2000-2003, 2008-2009. Acesta, compus din cinci încăperi (a-e), este unul dintre cele mai mari edificii din cetatea romană târzie şi ne-a atras atenţia prin organizarea specială a spaţiului.
În cadrul grilei de programare a cercetării din sectorul Central, cele cinci încăperi ale edificiului E7 se distribuie în c.E6-E8 (spre N) şi F5-F7 (spre S).
Doar în două dintre încăperi, a şi b, s-a ajuns pe stâncă, constatându-se amenajări anterioare, greu de încadrat cronologic în acest stadiu al cercetărilor, din cauza absenţei unor repere sigur datate. Remarcăm de la început preocuparea constructorilor edificiului pentru încadrarea sa în organizarea urbanistică generală a cartierului. Astfel, laturile de N ale încăperilor a şi c au fost construite paralel cu strada, în detrimentul respectării simetriei spaţiilor de locuit, cu laturile de E mai scurte.
Prezenţa străzii, intens circulată şi nivelurile de locuire amenajate sub nivelul acesteia au dus la deformarea accentuată a zidurilor de N, spre interior. În această situaţie s-a constatat dublarea zidului de N din încăperea a, pentru creşterea rezistenţei, precum şi recompartimentarea spaţiului pe jumătate. O situaţie cu totul deosebită a fost întâlnită în încăperea b, în care se păstrează un pavaj, atent construit din lespezi din piatră, aflat la aproximativ 0,40 m sub nivelul unei străzi secundare, aflate spre vest. Acest tip de pavaj, o caracteristică a E 7, este mai bine realizat şi păstrat, mai ales în preajma uşilor dintre încăperile d şi e, e şi c, atât pe nivelul 1, cât şi pe nivelul 2.
În încăperile c, d şi e au fost practicate semisecţiuni de-a lungul laturii de V pentru determinarea stratigrafiei şi a fazelor constructive. Au fost, astfel, sigur determinate două niveluri şi etape diferite de amenajare a încăperilor edificiului, prin blocarea unor uşi şi adosarea unor segmente de zidărie, prin care se modifică planul iniţial al lui E7. Se remarcă nivelul 2, mai bine conservat, în încăperile c şi d, datat în prima jumătate a sec. II p.Chr., caracterizat prin podele puternic incendiate, pe care totuşi s-au păstrat vetre / cuptoare casnice şi o mare cantitate de fragmente ceramice. Din vatra păstrată în încăperea c a fost recuperată o amforă, spartă pe loc, care probabil va putea fi restaurată complet.
În E7, alături de o situaţie stratigrafică şi constructivă spectaculoasă, a fost descoperită o mare cantitate de ceramică fragmentară. Predomină amforele, alături de vesela de bucătărie, dar şi ceramica de masă şi opaiţele. Monedele de la Justinian (527-565) şi Justin II şi Sophia (565-578) asigură datarea edificiului, cel puţin în actualul stadiu al cercetărilor.
Demantelarea totală a martorilor dintre casetele în care a fost descoperit edificiul, nivelurile de călcare aflate sub cota străzilor din N, E şi V, ca şi diferenţa mare în raport cu nivelul de călcare actual, dar cu siguranţă şi cu cel antic, necesită urgenta consolidare a zidurilor, păstrate în partea de N la înălţimea de peste 1 m, iar la S la înălţimi variind între 0,40-0,60 m. [Florin Topoleanu].
|
|
Abstract other lang. |
|
|
Abstract |
|
|
Bibliography |
|
|
Bibliographic notes |
|
|
Source |
Cronica cercetărilor arheologice din România |
|
Editor |
CIMEC |
|
Language |
RO |
|
|
