|
Excavation Year |
2011 |
|
Epoch |
Early Roman (1st - 3rd cent.)
|
|
Periods |
Roman Period
|
|
Site Category |
Defence;
Domestic;
Religious, Ritual and Funerary
|
|
Site Types |
Urban settlement;
Cult/religious structure;
Temple
|
|
Map it |
Find it on the Romanian map |
|
County / District |
Hunedoara |
|
Locality |
Sarmizegetusa |
|
Commune |
Sarmizegetusa |
|
Site |
Forum Novum |
|
Site Sector |
Capitoliu |
|
Site name |
Ulpia Traiana Sarmizegetusa |
|
Persons involved and Institutions |
| Last name | First name | role | Institution |
| Cumurciuc |
Andreea |
|
Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Cupcea |
George |
|
Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Marcu |
Felix |
|
Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
| Piso |
Ioan |
|
Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Ţentea |
Ovidiu |
|
Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Varga |
Rada |
|
Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
|
|
National Arch. Record Site Code |
91063.01
|
|
Report |
Cele două mari obiective ale campaniei din 2011 au fost stabilirea planului Capitoliului din Forum novum şi continuarea cercetărilor în templul palmyrean, situat la vest de Forum vetus. Ambele obiective au putut fi cu greu atinse din cauza finanţării insuficiente pentru un şantier de dimensiunile şi de importanţa Sarmizegetusei romane. În perioada 10 iulie - 6 august am lucrat cu un numar de şase voluntari, care au dovedit multă râvnă şi devotament, dar nu erau pregătiţi să transporte cantităţi imense de pământ sau să mute blocuri. În perioada 22 august - 7 septembrie am beneficiat de finanţarea Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional şi am putut lucra, pe lângă studenţi, cu muncitori din sat.
Capitoliu
Scopul principal a fost dezvelirea completă a Capitoliului. În urma campaniei din 2010 rămăsese necercetată partea din spate (de vest). Urma să stabilim dacă planul templului este peripteros sau peripteros sine postico, adică dacă exista o colonadă şi în spate sau numai un zid comun cellei şi întregului templu. Am deschis două suprafeţe în partea de vest, S6 la nord de S2/2008, de 7 m (nord-sud) x 6,50 (est-vest), şi S7 la sud de S2/2008, de 14 m (nord-sud) x 2/5 m (est-vest), având deci o formă uşor trapezoidală. Pentru cunoaşterea elementelor de arhitectură ni s-a părut a fi important a deschide o suprafaţă, S8, la sud de podium, mărginită de peretele sudic al canalului post-roman C5. Ea porneşte de la peretele estic al secţiunii S1/2007 şi se întinde spre est pe 18 m. Lăţimea ei (nord-sud) este, de la peretele sudic al canalului C5, de 3 m. Nu am putut prelungi suprafaţa S8 până la limita de est a Capitoliului din lipsă de bani. Suprafeţele S6 şi S7 ne-au adus rezultatul scontat, ajungând practic la limita de vest a podiumului templului. Limita a fost atinsă în două puncte: pe traseul lui S2 şi în colţul de nord-vest. În rest, ne mai lipseşte cam o jumătate de metru, pe care nu l-am putut săpa din cauza proprietăţii Delinescu.
În cursul campaniei din 2011, prin extinderea săpăturii spre vest prin suprafeţele S6 şi S7, a fost terminată dezvelirea Capitoliului.
Dimensiunile totale ale Capitoliului, incluzând treptele, sunt 28,50 m (est-vest) x 19,40 m (nord-sud). Edificiul se compune din trei părţi esenţiale: o fundaţie foarte puternică, pe care este construit un podium, iar peste acesta este înălţat templul propriu-zis.
Fundaţia a fost construită după preceptele lui Vitruvius. Ea a fost numită Z12 şi are rolul de a susţine stereobatele, făcând parte din podium. Se întinde şi sub trepte şi măsoară 28,50 m (est-vest) x 19,40 m (nord-sud) x 1,35 m (adâncime). Prezintă goluri acolo unde urma a fi pusă umplutura de piatra, lut şi nisip (c. 5).
Podium-ul constă din stereobate, deci din zidurile din opus quadratum, care susţineau structurile portante ale templului (colonadele şi pereţii cellei) şi din umpluturile dintre stereobate (c. 5). Stereobatele au constat probabil din cinci rânduri de blocuri de calcar. Blocurile erau prinse de fundaţie şi între ele cu mortar. În anumite porţiuni "egalizarea" se face chiar cu pitere plate şi mortar. Cum grosimea blocurilor de calcar este de 40 cm, înălţimea podium-ului este de aproximativ 2 m, cărora li se adaugă pavimentul de marmură. Aproximativ până la aceeaşi înălţime este păstrat pe alocuri nivelul umpluturii c. 5. Modul de construcţie a podium-ului Capitoliului din Sarmizegetusa este foarte apropiat de cel al podium-ului templului din Schönbühl/Augst (Augusta Raurica). Până şi numărul de cinci rânduri de blocuri ale stereobatelor este identic. Stereobatele sunt următoarele: Z17 pentru colonada de est (a pronaos-ului), Z19’ si Z18’ pentru colonadele de sud şi de nord şi Z21 pentru peretele de vest al cellei şi al templului. Pentru cella au mai fost construite stereobatele Z9 pentru peretele de sud, Z10 pentru peretele de nord, Z25 pentru zidul de intrare de sud şi Z26 pentru zidul de intrare de nord. Între Z19’ si Z9, ca şi între Z10 si Z18’, umplutura c. 5 a fost pusă peste fundaţii de piatră (Z13 si Z27). Între Z25, Z26, Z9 şi Z10, deci în suprafaţa corespunzătoare interiorului cellei, umplutura c. 5 a fost pusa pe o fundatie de piatra şi lut cu grosimea de 50-60 cm, aşezată direct pe humusul antic. Observaţiile au putut fi însă făcute numai în zone mici. Astfel a luat naştere podium-ul, pe care se înălţa templul propriu-zis. Probabil că feţele exterioare, din opus quadatum, a podium-ului, erau placate cu marmură. Certitudine în această privinţă vom putea dobândi numai în urma studierii tuturor fragmentelor arhitectonice.
Porţiunea de pe podium din faţa cellei trebuie sa fi fost podită cu plăci de marmură de Bucova, în timp ce în interiorul cellei pardoseala era din marmură de de import diferite nuanţe.
Pentru construirea treptelor s-a făcut un fel de rampă din lut galben si piatră (c. 33+34), care a servit iniţial urcării pe podium a blocurilor şi a coloanelor. Apoi a fost făcută o substrucţie de piatră şi mortar pentru trepte (Z16), iar în final au fost montate treptele propriu-zise. Zona treptelor este cuprinsă între zidurile laterale Z19 la sud şi Z 18 la nord. În 2008 s-a facut observaţia că treptele iniţiale ar fi putut fi din calcar si că ulterior ar fi fost înlocuite cu trepte de marmură. Nu mai suntem atât de siguri de asta. Din presupusele trepte de calcar nu s-a pastrat decât un singur fragment, în timp ce din cele de marmura s-au pastrat mai multe bucăţi în canalul post-roman C6 din faţa substrucţiilor treptelor. Precizăm că treptele se află peste zidul vestic de incintă a macellum-ului, care a precedat forum novum.
Planul templului propriu-zis rezultă din dispunerea stereobatelor şi din locul de descoperire a elementelor arhitectonice. Două fragmente inferioare de fusuri de coloană ne dau certitudinea că diametrul acestora la bază este de 88 cm, ceea ce înseamnă o înălţime a coloanei de circa 10 m. Au fost găsite şi numeroase fragmente mici de capiteluri corintice. Important este că toate aceste fragmente au fost găsite nu numai în faţa templului, ci şi al sud şi la est de el, provenind, deci, de la colonadele laterale. Este încă un argument pentru un templu peripteros. Argumentul principal constă însa în dispunerea stereobatelor. Z17, Z19’ şi Z18’ nu pot susţine decât colonadele pronaos-ului şi pe cele laterale, de sud şi de nord. Cât despre Z21, el închide templul spre vest, unde nu există colonadă. Avem, deci, de-a face cu un templu peripteros sine postico.
Am pornit de la presupunerea că atât colonadele, cât si zidurile cellei, au fost dispuse pe axul fiecărui stereobat. În acest caz, colonada de est, cea a pronaos-ului, susţinută de Z17, are lungimea de 16,50 m. Ţinând seama atât de diametrul fusurilor şi de un intercolumnim normal, avem de-a face cu un templu corintic hexastil peripteros sine postico. Scăzând câte o rază de fus din fiecare parte, putem conta cu un intercolumnium (din ax în ax) de 3,12 m. Celor şase coloane ale pronaos-ului le corespund lateral câte şapte coloane, iar totul se închide la vest cu un zid susţinut de stereobatul Z21. Avem, deci, de-a face cu o situaţie identică celei de la Augst (Augusta Raurica) în cazul bine cunoscutului "Forumtempel". Nu numai planul celor două temple, ci şi dimensiunile sunt aproape identice. Este încă un motiv pentru a identifica templul din Augst cu un Capitoliu.
În ce priveşte cella, trebuie respectat acelasi intercolumnium. Cu alte cuvinte, distanţa dintre axul coloanei şi axul peretelui cellei trebuie să fie de 3,12 m. Pereţii cellei se află pe axul stereobatelor respective, care au lăţimea de 1,80 m. Ei trebuie să fi avut grosimea de 90 cm, adică lungimea obişnuită a blocurilor de calcar folosite în construcţia Capitoliului. Asemenea consideraţiuni ne duc la dimensiunile interioare ale cellei: de 8,90 m (nord-sud) x 10,40 m (est-vest). Nu putem spune nimic despre o o cella tripartită, care nici nu mai fost o regulă începând cu domnia lui Antoninus Pius. Lăţimea intrarii este sugerată de spatiul lasat liber între stereobaţii Z25 si Z26, care susţineau pereţii de est ai cellei. Ea este de 4 m, care presupune o înălţime a intrării de 6-7 m. Este suficientă pentru o statuie a lui Iupiter tronans presupusă a avea o înălţime de circa 4,5 m. La aceasta dimensiune s-a ajuns pe baza lăţimii de 6 cm a unui deget mare de la o mână a lui Iupiter, de trei ori cât lăţimea naturală. O statuie a lui Iupiter tronans de 4,5 m nu este o exagerare, atunci când în provinciile nord-africane cunoaştem statui de 6 sau de 7 m.
Este evident că pereţii exteriori ai cellei erau placaţi cu marmură. Urmează să identificăm asemenea plăci. În ce priveşte pereţii interiori, ei puteau fi decoraţi cu fresce. În S2/2008 au fost descoperite două fragmente de frescă.
În ceea ce priveşte identificarea drept Capitoliu şi nu drept templu imperial, un argument îl reprezintă fragmentul unei acvile de marmură, descoperit în 2008. De altfel, prezenţa în colonia Sarmizegetusa, care reprezintă o copie a Romei, a unui Capitoliu este absolut obligatorie. Ea domina forum novum, care este, prin urmare, un for religios prin excelenţă. Pe de alta parte, temple imperiale dominante apar de-abia sub Severi. Cercetările epigrafice au dus la concluzia că acest Capitoliu a fost dedicat într-o zi de 23 mai (a. d. X Kal. Iulias) a unui an necunoscut. Terminus ante quem este dat de statuia lui M. Sedatius Severianus din criptoporticul de nord. Ea este datată în anul 153. Prin urmare, Capitoliul împreuna cu întregul forum novum vor fi fost ridicate în jurul anului 150. În ziua de 23 mai se celebra la Sarmizegetusa şi în întreaga Dacie epulum Iovis (banchetul lui Iupiter), cea mai mare sărbătoare a provinciei.
Zidurile
Z 12 - În 2007 am numit Z12 partea din substrucţia Capitoliului situată la sud de Z13, iar partea la nord de Z 10 am numit-o Z 15. Socotiserăm atunci că zidurile care susţineau templul propriu-zis au fost Z9 la sud şi Z10 la nord. Acum numim Z 12 fundatia care susţine pretutindeni stereobatul (Z 17, Z 19’, Z 25, Z 26, Z 18, Z 19, Z21) şi substrucţia treptelor (c. 32+33 si Z 16). Prin urmare, prin Z 12 îl înţelegem acum si pe fostul Z 15. Z 12 are suprafaţa netedă, având în asiza superioară pietre mici de râu şi mortar alb, pregătit ca pat pentru blocuri. El are lăţimea de ca 2,40 m la S si de ca 2,20 m la N. Grosimea lui Z 12 este în partea de nord (fostul Z 15) de 127 cm. Se află la cota de 63 cm. Pe el este pus un strat de lut de 3-5 cm (c. 40), pe care se distinge o peliculă de mortar, la suprafaţa căreia se află o peliculă de mortar pentru fixarea blocurilor. Spre sud, Z 12 va fi înglobat în canalui târziu C5.
Menţionăm că în principiu Z 12 este construit pentru a susţine stereobaţii, dar cel puţin parţial îl găsim şi sub Z13, care susţine umplutura c. 5. Nu îl găsim în niciun caz sub umplutura din cella. Din acest punct de vedere, reţeta lui Vitruvius, potrivit căreia substrucţia din opus caementicium trebuia să se afle sub întregul podium, nu este respectată.
În partea de sud, Z 12 este mărginit de un fel de bordură continuă, lată de aproximativ 45 cm, din piatra măruntă şi mortar galben (Z 24). Între această bordură şi Z 19’, respectiv Z 19, se află un şir de blocuri. În partea de nord Z 12 este mărginit de lespezi de calcar, care s-au păstrat pe o lungime de 7 m.
Z16+c. 32-33 - Reprezintă substrucţia treptelor şi umplutura dintre aceasta şi Z17. C. 32 este practic acelaşi lucru ca şi c. 33, numai că primul se află la V de treapta superioară şi se întinde până la Z17, pe când al doilea se află chiar sub substrucţia treptelor, care constă dintr-o şapă de zidărie. Dinspre Z17, c. 32 arată astfel: este compus din rânduri de piatră de râu lunguiaţă, pusă oblic, alternând cu lut galben de adâncime, provenit din ceea ce s-a excavat atunci când s-a făcut substrucţia podium-ului. C. 32+33 rămâne ca o umplutură între trepte şi Z17. Pe el se află un strat de mortar, pe care era aşezată ultima treaptă, respectiv pavimentul acestuia. Lungimea nord-sud a lui Z16+32+33 este de 14,4 m, echivalând cu deschiderea treptelor. Lăţimea (est-vest) este de 5,80 m, din care 3,80 m o reprezintă lăţimea totală a treptelor la bază. Această lăţime cuprinde probabil şi fundaţia lui Y1, rămasă din vremea macellum-ului. Pe aceasta şi pe o umplutură din faţa ei, de circa 20 cm, a fost aşezată prima treaptă de calcar, din care se mai păstrează un fragment în extremitatea de E a lui S2. Acest fragment măsoară 65 cm (est-vest) x 56 cm (nord-sud); H = 30 cm. Este puţin ros spre est şi are un şănţuleţ nord-sud, la 20 cm de latura sa de vest şi la 44 cm de latura sa de est. Lăţimea acestei prime trepte, fără avea şi treapta suprapusă, putea fi de 45 cm. Ea acoperă cu câţiva centimetri marginea lespezilor (c. 34) din curte. Urmele aceleiaşi trepte se văd şi pe marginea lespezii aşezate spre nord.
Pentru această prima fază, cea cu treptele de calcar, am numărat 10 trepte, cu substrucţia rău păstrată. Cu partea superioară a podium-ului erau în total 11 trepte. Din substrucţia celei de a zecea trepte se păstreză o lungime de numai 1,50 m. Această substrucţie a treptelor este construită din piatră mică de râu şi mortar alb, pe miezul de piatră şi lut (33). Grosimea ei nu depăşea 20 cm. În marginea de vest a canalului C6 şi în spatele acesteia au fost găsite bucăţi din trepte de marmură. Este greu de crezut că prima treaptă ar fi fost făcută din calcar, iar celelalte din marmură. Trebuie deci să presupunem înlocuirea treptelor de calcar cu trepte de marmură şi că nivelul curţii ar fost înălţat, acoperind prima treaptă de calcar, în măsura în care aceasta nu a fost demolată. Cu această ocazie sau odată cu construirea canalului târziu C6, a avut de suferit şi partea inferioară a substrucţiei şi astfel a ieşit aici la iveală c. 33. Normal ar fi să fi rezultat 9 trepte de marmură, înalte de 20-22 cm. Nu sesizăm şi o ajustare a substrucţiei cu aceeaşi ocazie, dar ea este posibilă. În faţa treptelor, în stratigrafia romană, acolo de unde a fost scoasă prima treaptă de calcar, a fost găsit in situ un denar de la Septimius Severus. Ar putea fi un indiciu asupra datei înlocuirii treptelor de calcar cu trepte de marmură.
O problemă este cea a diferenţei dintre panta curţii, de 75 cm pe lăţimea frontului Capitoliului şi linia superioară a podium-ului, care trebuie să fi fost orizontală. Corectarea va fi fost făcută prin trepte, a căror grosime trebuia să descrească de la nord la sud.
Z17 - Este stereobatul colonadei pronaos-ului. A fost surprins în S2 şi S3, este orientat nord-sud. Este adosat lui Z18, Z19, lui c. 32 şi lui c. 5. Este pus pe o substrucţi Z12. Constă din opus quadratum, scos în cea mai mare parte de o groapă modernă cu aceeaşi orientare est-vest. Linia dreaptă nord-sud pe care s-a păstrat c. 32 şi Z18 ne face să credem că Z17 se întindea pe toată lăţimea substrucţiei podium-ului, adosându-se dinspre V zidurilor Z18 şi Z19. În S2 s-a păstrat un bloc din şirul de est, iar în S3 s-au păstrat 4 şiruri est-vest, pe o lungime (est-vest) de 4,40 m şi pe o lăţime (nord-sud) de 2,20 m; H = 45 cm. A mai rămas un singur rând în înălţime. Pentru egalizarea lui Z12 a fost pus un strat de lut de 2-3 cm, iar pe primul rând de blocuri a fost pusă o şapă de mortar alb, în care se văd urme ale blocurilor din următoarea asiză. Judecând după aceste urme, în al doilea rând şirurile au fost puse E-V.
Z18 - A fost surprins în S3. Este analog lui Z19 şi constituie marginea de nord a podium-ului, de la colţul de N-E până la Z 17. Era adosat lui Z16 şi lui Z17 (astăzi gropii de scoatere a acestuia). L = 4,75 m (E-V); l = circa 2m (N-S). Constă din paramenţi de calcar şi un emplecton din opus caementicium. În extremitatea de est a fost distrus de intervenţii târzii. Paramentul de est este distrus, dar trebuie să fi fost identic cu cel al zidului Z19. Din paramentul de nord s-a păstrat un singur rând de blocuri, cu înălţimea de 30-40 cm. Din paramentul de sud s-au păstrat două rânduri de blocuri, cel inferior cu înălţimea de circa 30 cm, iar cel superior cu înălţimea de circa 35 cm. Lăţimea şirurilor de blocuri ale paramenţilor este de circa 50 cm. Primul bloc al paramentului de sud prezintă aproape de suprafaţă o gaură de scoabă de 6x4 cm şi adâncă de 8 cm. Z18 este pus pe substrucţia Z12. Emplectonul este lat de circa 115 cm, variind în funcţie de lăţimea blocurilor din parament. Se compune din piatră de râu de dimensiuni foarte diferite şi mortar alb.
Z19 - Mărgineşte treptele spre sud. A fost surprins în S4 în anii 2008 si 2010. Se înalţă pe Z 12. Nu stă însă direct pe acesta, ci pe un strat de piatră cu mortar, dispusă oblic, ceea ce s-a putut constata în capătul de vest. Nivelul lui Z12 este aici de +105 cm, ca si în S 1. Prezinta aici o bordură din piatră de râu, aparent fără mortar. Se adosează lui Z16 si lui Z17. Lungimea est-vest este de 5 m (6 blocuri în paramentul sudic). Lăţimea (nord-sud) este de 2,20 m. Z12 iese de sub Z19 spre sud cu circa 45 cm (vezi raportul pe 2008). Pe aceasta substrucţie era dispus un şir de blocuri, constituind o bordură, care se mărginea spre nord cu Z19, Z19’, Z17, iar spre sud cu Z24. Este întrerupt acolo unde se lipeste de Z17. Dupa acesta, Z19 continuă spre vest cu Z19’, demolat de intervenţiile moderne (vezi mai departe). Z19 constă din paramenţi de calcar şi un emplecton din opus caementicium. Primele doua rânduri ale emplectonului sunt din pietre mari, de 30-35 cm (vezi desenul). Din paramenţi s-a păstrat pe trei laturi (nord, sud şi est) numai un şir de blocuri, cu înălţimea de 35 cm. Lăţimea paramentului este pentru cel de sud de 60 cm, pentru cel de est de 50 cm, iar pentru cel de nord de 60 cm. Pe laturile de sud şi de est paramentul a fost tăiat pentru a se crea un locaş lat de 15-23 cm si adânc de circa 12 cm. Acest şănţuleţ servea probabil amplasării unor plăci de marmură care placau podium-ul. Cum emplectonul s-a păstrat deasupra blocurilor până la o înălţime de 70 cm, putem presupune că iniţial mai existau încă cel puţin două rânduri de blocuri de calcar. În emplecton se vede, de altfel, în partea de sud, o asiză la 35 cm de la blocul de jos.
O chestiune greu de rezolvat este cea a plăcilor de calcar cu margine profilată. Au fost găsite de obicei de-a lungul laturilor de nord şi de sud ale podium-ului, iar în 2007 în zona substrucţiilor Z12 si Z15. Cele mai multe sunt înroşite de incendiu, ceea ce înseamnă că au fost puse pe marginea de sus a podium-ului şi că pe ele a căzut lemnăria aprinsă. Una dintre aceste lespezi a fost găsita căzută chiar lângă paramentul de sud al lui Z19. Este lată de 50 cm, potrivindu-se cu lăţimea blocurilor paramentului.
Emplectonul este lat de 90 cm şi are compoziţia celui al zidului Z18. El păstrează forma şi lăţimea blocurilor din parament. Z19 se înalţă cel puţin până la înălţimea maximă a lui Z16 (a treptelor). Ca şi Z18, Z19 este un rezalit al faţadei Capitoliului, pe care se afla probabil o statuie.
Z 19’ - Reprezintă stereobatul colonadei de sud a Capitoliului., dar nu se mai păstrează decât foarte puţine blocuri din acesta. Practic descriem porţiunea corespunzătoare a fundaţiei Z12, pe care era pus. Lungimea sa totală, până la Z21 este de 17,30 m. Desi are are aceeaşi direcţie cu Z 19, spre vest, se află dincolo de Z17 şi este fundamental diferit de Z19. Amprenta câtorva blocuri este foarte clară. Z 19’ este pus pe aceeaşi substrucţie Z12, iar spaţiul pentru el este delimitat spre sud de bordura din care s-a păstrat un bloc in situ (vezi desen). Zidul avea lăţimea (nord-sud) de circa 1,40 m, ceea ce înseamnă probabil trei rânduri de blocuri dispuse est-vest. Substrucţia identică (Z 12) indica faptul ca zidurile Z17, Z19’ şi, cum se va vedea mai departe, Z18’, au fost construite concomitent. De altfel, şi dupa Vitruvius mai întâi sunt construite stereobatele si abia dupa aceea se pun umpluturile din piatră şi lut sau nisip.
Z 18’ - Este continuarea spre vest, dincolo de Z17, a lui Z18. Reprezintă stilobatul care susţine colonada de nord a Capitoliului. Lungimea totală, până la Z21, este de 17,30 m. Ca şi Z 19’, este construit din blocuri, de la care se mai văd foarte putine amprente. Statea pe Z 12. Ca pretutindeni, Z 12 este netezit cu lut, pe suprafaţa căruia se află o peliculă de ciment alb, pe care erau prinse blocurile.
Z21 - Astfel a fost numit stereobatul care susţine peretele de vest al întregului Capitoliu, inclusiv al cellei. Indiferent de modul de dispunere a blocurilor de calcar pe stereobatele Z18’, Z19’ şi Z21, noi numim Z21 stereobatul care se întinde din marginea de nord în marginea de sud a podiumului. La fel am procedat cu Z17, care susţine colonada pronaos-ului. Z21 are lungimea de 19,40 m, ceea ce ne dă lăţimea (nord-sud) a podium-ului. Este în general lat de 2,70 cm (în dreptul umpulturii c. 5 din cella); lăţimea sa variază în funcţie de capetele vestice ale lui Z18’, Z27, Z10, Z9, Z19’ şi Z13. Primul şir de blocuri ale stereobatului Z18’ este dispus est-vest, până la extremitatea de nord-vest a lui Z21. În schimb, pe cea mai mare suprafaţă a lui Z21, pe cea centrală, blocurile par a fi dispuse câte patru pe direcţia nord-sud, pentru ca pe Z 18’ şi pe colţul de sud-vest al lui Z21, ele să fie din nou dispuse est-vest. Al doilea rând de blocuri are pretutindeni o dispunere inversă, pentru a completa o ţesătură. Ştim asta de pe amprentele de blocuri de pe Z9, Z10 şi Z17. Pe Z21 se păstrează mai multe urme de gresie galbenă, ca şi în umplutura lui Z27 şi în umplutura din spatele treptelor. Ele provin din demontarea macellum-ului, ce a precedat construirea Capitoliului şi a lui forum novum.
Z 9 - Este stereobatul care susţine zidul sudic al Capitoliului. Lungimea totală este de 9,30 m, iar lăţimea de circa 1,80 m. Se mărgineşte spre sud cu Z13, iar la nord cu umplutura c. 5 si cu zidul Z25. Fundaţia lui, până unde am putut ajunge în S1/2007, este alcatuita din Z12. În prima asiză blocurile au fost dispuse nord-sud, iar în a doua est-vest. Între asize au fost folosite mult ciment alb şi pietre mici şi plate pentru egalizare. Putem spune că prima asiză a lui Z9 nu are limite perfect drepte, ci se întrepătrunde cu Z13.
Z10 - Este stereobatul care sustine zidul de nord al cellei. Are lungimea de 9,30 m şi lăţimea de circa 1,80 m. Se mărgineşte la sud-est cu Z26, la sud şi la est cu umplutura c. 5, la nord cu Z27+c. 5, iar la vest cu stereobatul Z21. Este similar cu stereobatul de sud (Z 9). A fost pus peste Z 12. Ca si la Z9, s-a pastrat prima asiză, cu blocurile pe doua rânduri, orientate nord-sud. Deasupra s-a pus mult mortar alb şi chiar pietre de râu pentru egalizare, iar în mortar se disting blocurile din a doua asiză. Din aceasta s-a păstrat un bloc întreg de 80 cm (est-vest) x 75 cm (nord-sud) x 45 cm si două blocuri foarte corodate din calcar nisipos: de 90 x 35 x 50 cm si de 50 x 65/40 x 25 cm. Dinspre vest vedem secţiunea capătului lui Z10. Distingem două blocuri dispuse nord-sud, ambele cu lungimea de 90 cm şi înalte de 55 cm şi cu suprafaţa acoperită de mortar, în care era fixată asiza următoare. Mortar a rămas şi pe faţa lor dinspre vest, ceea ce înseamnă că spaţiile dintre blocuri sunt umplute şi lateral cu mortar.
În ce priveşte ordinea construirii zidurilor Z10 şi Z26, s-ar părea că întâi a fost construit "dintr-o bucată" zidul Z26, împreună cu porţiunea de est a zidului Z10 şi că abia dupa aceea a fost completat înspre vest zidul Z 10. Atât Z10, cât şi Z26 sunt mărginite spre nord şi spre sud de ziduleţe din piatră de râu şi mortar alb, pentru fixarea umpluturii c. 5 pe Z27 şi în interiorul cellei. Grosimea acestora este de 40-70 cm, în funcţie de dimensiunile pietrelor.
Z25 - Se lipeşte la sud de Z9, iar la nord, est şi vest de umplutura c. 5. Este construit în opus quadratum şi reprezintă porţiunea de sud-est a stereobatului pe care se sprijină zidul cellei. Fundaţia lui Z25 pare a fi constituită din piatră de râu si lut galben, care sunt eventual aşezate pe Z12. Dimensiuni: 160 cm (nord-sud) x 2,30 m (est-vest). S-a păstrat o prima asiză din două şiruri de blocuri: cel de sud din 4 blocuri dispuse nord-sud şi cel de nord din 3 blocuri dispuse est-vest. Aceste blocuri sunt inegale şi mai mari decât cele de până acum (ca la Z26). Din a doua asiză avem un singur bloc, de 90 cm (est-vest) x 60 cm (nord-sud); H = 40 cm, plasat est-vest şi având către sud, aproape de muchie, o scobitură un pic oblică de prindere de 15 cm (est-vest) x 2 cm (nord-sud); H = 27 cm. Servea prinderii de blocul următor cu ajutorul unei scoabe şi a plumbului topit. Alte două blocuri sunt un pic mişcate şi reprezintă marginea de est a asizei. Blocurile din a doua asiză au fost lipite de prima asiză cu un ciment alb, în care s-au păstrat amprentele blocurilor lipsă.
Pot fi facute câteva observaţii legate de Z9 si Z25 privind succesiunea lucrărilor. Întâi a fost ridicat stereobatul (Z9 si Z25). Cel puţin până la nivelul celei de-a doua asize a lui Z9, marginea umpluturii c. 5 este dreaptă, cuprinzând piatră de râu şi mortar, în care se văd urmele blocurilor scoase. Până la nivelul celei de-a doua asize se păstrează o margine cu mortar neted. Se poate interpreta şi ca un zid îngust de circa 35 cm, care desparte sau încadrează stereobatul şi umplutura c. 5. Rolul său este de a fixa această umplutură.
Z26 - Reprezintă stereobatul pe care se sprijină peretele de nord-est al cellei. Îi corespunde lui Z25, pe care se sprijin peretele de sud-est al cellei. Se mărgineşte la nord cu Z10, iar la sud-est şi la est cu umplutura c. 5. Măsoară circa 2,5 m (est-vest) x 4 m (nord-sud) şi este alcătuit din două şiruri de blocuri. Se păstrează prima asiză şi blocuri deplasate din asizele următoare. Aceste blocuri sunt enorme, probabil ca şi cele din Z10, şi prezintă unele particularităţi. Un exemplu este un bloc de 90 x 60 x 80cm, care urma a fi despicat, asa cum arată urmele de sfredel si de dalta (vezi foto). S-a renunţat la despicare şi a fost întrebuinţat la grosimea de 80 cm. Un alt bloc dizlocat are 110 x 50 x 60 cm. Un bloc din prima asiză, singurul de pe latura de sud, are 110 cm (est-vest) x 120 cm (nord-sud). Pe latura de est sunt dispuse est-vest 4 blocuri ceva mai mici. Z26 are spre est o margine comuna cu Z10, margine care le separă de umplutura c. 5. S-a păstrat o parte din această margine, constând dintr-un bloc de 88 x 40 x 45 cm şi care continuă spre sud cu o porţiune de zidărie păstrată pe 45 cm (nord-sud) x 40 cm (est-vest) x 35 cm (H). Ea este asezata pe blocurile din prima asiză a zidurilor Z26 şi Z10.
Ziduri exterioare
Z3 - A fost surprins în secţiunea S1/2007. Are orientarea est-vest. Reprezintă probabil zidul porticului, al cărui stilobat este Z8. Cota maximă: 2,41 m. Este lat de 120 cm; adâncime: 150 cm. Este construit din piatră de râu cu mortar alb. Z3 pare să fi fost traversat de canalul C4, cele două părând contemporane. Groapa modernă a căutat acest canal. De la cota 2,27, pe o porţiune de 10 cm în sus, s-a păstrat un strat de tencuială cu opus signinum gros de 3 cm. Singura explicaţie pare a fi placarea elevaţiei. Ne aflăm deci, cel puţin pe faţa de nord, pe elevaţie. Nu s-au găsit însă fragmente de marmură de placaj, ca în criptoporticul de nord.
Z8 - A fost surprins în secţiunea S1/2007 şi în suprafaţa S8. Are orientarea est-vest, fiind paralel cu podium-ul şi cu Z3. Am greşit în 2007 considerând că ar fi lipit de podium. De fapt, se află la 1,80 m de acesta. Este destul de distrus. În capătul de vest a fost tăiat de canalul post-roman C3. Spre est a putut fi urmărit în suprafaţa S8 pe o lungime de 11,5 m, până aproximativ în dreptul zidului estic al cellei. Lăţimea iniţială pare a fi fost de 90 cm. Prezintă asemănări cu Z20. Nu a fost săpat până la baza fundaţiei. A fost construit din piatră de râu şi mortar alb, cu pigmenţi de cărămidă. Cota maximă: 1,73 m. Rolul său pare a fi cel de stilobat pentru un portic exterior, care mărginea spre sud Capitoliul. În cazul acesta porticul se sprijinea pe zidul Z3. Acestui portic îi aparţin coloane cu fosul mai subţire decât cele ale Capitoliului, probabil cu diametrul de 44 cm. Două asemenea fusuri fragmentare se pot vedea în profilul căzut al secţiunii S1/2007. Porticul de pe latura sudică continua cu cel de pe latura vestică (Z21 + un zid necunoscut). Nu am întâlnit element din el pe latura nordică, în secţiunea S1/2007. O bună analogie pentru porticul pe trei laturi a Capitoliului întâlnim la Augst.
Z20 - A fost surprins în S2/2008, când nu am văzut lucrurile foarte clar. Actualul Z20 diferă de ceea ce am descris în 2008. Are direcţia sud-nord, este paralel cu substrucţia Z12 a lui Z21 şi se află la circa 130 cm de acesta. Nu-i cunoaştem adâncimea şi fundaţia. L-am surprins până la o înălţime de 50 cm, este lat de 90 cm. Prezintă multe asemănări cu cu Z8. Este construit, ca şi acesta, din pietre mari şi mijlocii de râu, chiar din bucăţi de calcar, legate cu mortar alb, pe alocuri cu pigmenţi de cărămidă. Elementul care uneşte fundaţia lui Z21 (Z12) cu Z20 este un strat de mortar gros de până la 20 cm, alb cu pitericele. Lângă Z20 s-a găsit o plintă a unei coloane de calcar, cu latura de 40 cm şi cu diametrul capătului de 36 cm. Ar putea indica faptul că Z20 este stilobatul unui portic din spatele Capitoliului, dar nu de marmură, ci din calcar. Acest portic ar fi în continuarea porticului presupus de-a lungul laturii sudice a Capitoliului (Z3 + Z8). Coloane de calcar se găsesc în insula 3 (cercetări D. Alicu şi G. Băeştean), vecină cu insula din spatele Capitoliului. De asemenea în imediata apropiere a lui Z20 se află în profil capătul de sus
Baze
B1 - Este implantată în Z16, de fapt în c. 33, la 1,80 m sud faţă de Z18. O parte a substrucţiei se păstrează la 1,05 m de marginea de est a lui Y1, cuprins în Z16. Au mai rămas două blocuri refolosite. Cel de nord măsoară 75 cm (est-vet) x 65 cm (nord-sud). Are forma unui trapez cu baza lată în jos. Cel de sud măsoară 105 x 45 cm. Ambele sunt groase de 30 cm. Ambele au şănţuleţe pentru scoabe, provenind dintr-o utilizare anterioară Suprafaţa utilă a bazei este de 100 cm (N-S) x 105 cm (est-vest). N ştim dacă nu era cu ceva mai lungă spre est, marginea ei de est aflându-se pe marginea canalului C6. Ar putea fi, prin urmare, şi o bază de statuie ecvestră. Ea nu are pandant în porţiunea de sud a treptelor.
B2 - Substrucţie de bază de statuie în colţul de sud-est al lui S4. Este construită din piatră de râu şi mortar, mărginită spre nord de o lespede (34 din primul pavaj) şi iese din profil pe o lungime de 1,95 m (est-vest) şi 1,15 m (nord-sud). Avem de-a face cel puţin cu o statuie ecvestră, dacă nu cu una în atelaj.
Canalul post-roman C3
Canal post-roman între Z3 şi podium (Z12+Z21), depistat în secţiunea S1/2007 şi în suprafaţa S8. Direcţia este sud-est - nord-vest. Dincolo de profilul de est al lui S1 îl sparge pe Z3 sau este paralel cu el. A fost surprins pe o lungime de 5,30 m. Este făcut din piatră de râu, dar şi din bucăţi de marmură. S-au păstrat până la 6 rânduri. Pietrele au lungimea maximă de 50 cm, ceea ce indică şi lăţimea marginilor canalului. Canalul propriu-zis este lat de circa 30 cm şi are ca umplutură nisip, pigmenţi de mortar, cărămidă şi fragmente ceramice romane. Adâncimea maximă: 125 cm; cota maximă a pereţilor: 2,50 m. Nisipul aluvionar a deversat dincolo de margini şi îl găsim colmatat. Pe latura nordică, în partea de jos, avem 6 blocuri de calcar, fiecare de 60-80 cm, unul de marmură, de 30 cm şi, în partea de est, un fus de coloană spart, perpendicular pe peretele canalului. Peste fusul amintit se află un altul, care iese din dărâmătură. Ambele sunt mai mici decât cele ale Capitoliului, cu diametru probabil de 44 cm şi par a aparţine porticului de sud (Z3 + Z8). Cota maximă a laturi de sud este de 2,16 m.
Canalul post-roman C5
Canal post-roman de-a lungul marginii sudice a podium-ului, cu orientare E-V. A fost identificat în secţiunea S1/2007 şi în suprafeţele S4/2010 şi S8/2011. Are o orientare diferită de celelalte canale post-romane, fiind întâmplător paralel cu zidurile. Taie platforma 12, adâncindu-se cu 35 cm de la suprafaţa acesteia. Podium-ul ar fi trebuit să constituie marginea de nord a canalului. Nu s-a mai păstra nimic din această margine. Ea (zidul si bordura) a fost scoasa de o groapa mai recenta, care se vede pe profilul de V al lui S 1. Marginea de sud are adâncimea (înălţimea) maximă de 140 cm şi este construită cu destul de multă grijă din blocuri ce aparţinuseră stereobatelor, din blocuri profilate de calcar, ce fuseseră dispuse pe marginile podiumu-ului, dintr-o mulţime de fragmente arhitectonice de marmură şi din piatră de râu, clădită într-un loc pe 10 rânduri. Printre fragmentele arhitectonice se numără partea inferioară a unui fus de coloană cu orificiul central şi cu raza de 44 cm, având în profunzime o lungime de 1,40 m. Peste el se află un fragment similar, cu lungimea de 120 cm şi cu aceeaşi rază. La vest de cele două fragmente de fus avem în perete un fragment de plintă, incomplet, cu înălţimea de 45 cm. În extremitatea de vest a peretelui sudic al canalului C5 se află, sub un bloc de calcar, probabil tot o plintă foarte deteriorată. În suprafaţa S 7 a fost dezvelită din canalul C5 o porţiune de 2 m est-vest, până în profilul vestic al săpăturii, dincolo de care se uneşte cu canalul C3. Nu se putea apoi îndrepta decât spre nord, de-a lungul laturii vestice a podium-ului. În porţiunea amintită pereţii canalului C5 sunt construiţi în felul următor: cel nordic este compus din marginea substrucţiei Z12, peste care au rămas două blocuri, probabil in situ, din stereobatul Z 21. Blocul de est are dimensiunile: 25 cm (est-vest) x 55 cm (nord-sud) şi grosimea (adâncimea) de 40 cm. Următorul care intră în profil, are 64 cm (est-vest), 89 cm (nord-sud) şi grosimea (adâncimea) tot de 40 cm. Peretele sudic constă din două plăci de calcar refolosite şi puse pe cant: placa dinspre est prezintă o profilatură pe marginea de est şi măsoară 85 cm (est-vest) x 52 cm (înălţime) x 20 cm (lăţime). A doua placă măsoară 87 cm (est-vest) x 58 cm (înălţime) x 20 cm (grosime). Aici lăţimea canalului este de 33 cm, iar în apropiere de profil de 17 cm, din cauza celui de-al doilea bloc al peretelui nordic, care intră în canal.
Observaţii preliminarii la suprafaţa S8/2011
Aceasta, cu dimensiunile de 18m (est-vest) x 3 m (nord-sud), nu a fost complet săpată din lipsa banilor. A rămas să ne adâncim 50-100 cm. Spre nord suprafaţa este mărginită de peretele sudic al canalului C5, descris mai sus. Vedem deocamdată numai piesele de la suprafaţă, care au fost fotografiate, desenate, iar, în cele ce urmează, sumar descrise. În latura de vest există un de fus de cooană de marmură, lung de 70 cm şi cu diametrul de 88 cm. la 3 m est de acesta a fost dezvelit un fragment de bază de statuie, din spate şi stânga, cu profilaturi: 77 x 55 x 64 cm. Există pretutindeni fragmente de fusuri de coloană. O particularitate a lor o reprezintă decupajele patrulatere, adânci de 3-4 cm, cu margini netede şi cu fundul rugos. Au fost făcute pentru a se repara imperfecţiuni, de genul petecelor de pe statuile de bronz. La 2,10 m est de amintita bază de statuie se află fusul de coloană descris la peretele canalului C5. La încă 1,60 m spre est avem o placă de marmură incompletă, groasă de 16 cm. Ar putea fi una dintre plăcile de marmură care placau podium-ul de calcar. Aproape lipite de această placă avem două fusuri de coloană despicate, cu lungimile de 1,5 şi 1,6 m. În imediata apropiere a bazei de statuie a flamen-ului (vezi raportul din 2010) am mai găsit un fragment de bază de statuie şi trei fragmente de fusuri de coloană. Este evident că monumentele continuă spre sud, cel puţin până la zidul Z3, fiind toate căzute sau transportate din Capitoliu. Piesele mari, cele descrise, a trebuit să le lăsăm deocamdată pe loc. Au fost găsite şi multe piese mărunte: un fragment din degetul mare de la piciorul stâng al lui Iupiter şi alte mici fragmente foarte bine lustruite din statuia divinităţii; fragmente mărunte, dar sugestive din antablament (arhitravă şi friză)fragmente de inscripţii, printre care din baza de statuie a flamen-ului; ceramică.
|
|
Abstract other lang. |
|
|
Abstract |
|
|
Bibliography |
|
|
Bibliographic notes |
|
|
Source |
Cronica cercetărilor arheologice din România |
|
Editor |
INP |
|
Language |
RO |
|
|
