|
Excavation Year |
2011 |
|
Epoch |
Bronze Age;
Hallstatt;
Latene
|
|
Periods |
Hallstatt;
La Tène
|
|
Site Category |
Defence;
Civil;
Domestic
|
|
Site Types |
Fortified settlement
|
|
Map it |
Find it on the Romanian map |
|
County / District |
Timiş |
|
Locality |
Unip |
|
Commune |
Sacoşu Turcesc |
|
Site |
Dealu Cetăţuica |
|
Site Sector |
|
|
Site name |
|
|
Persons involved and Institutions |
| Last name | First name | role | Institution |
| Bejan |
Adrian |
|
Universitatea de Vest, Timişoara |
| Beldiman |
Corneliu |
|
Universitatea Creştină "Dimitrie Cantemir", Bucureşti |
| Berzovan |
Alexandru |
|
Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Bolcu |
Lavinia |
|
Universitatea de Vest, Timişoara |
| Borlea |
Oana-Alexandra |
|
Universitatea de Vest, Timişoara |
| Cârciumaru |
Marin |
|
Universitatea de Vest, Timişoara |
| Floca |
Cristian |
|
Universitatea de Vest, Timişoara |
| Iamandi |
Daniela |
|
Universitatea de Vest, Timişoara |
| Măruia |
Liviu |
|
Universitatea de Vest, Timişoara |
| Micle |
Dorel |
|
Universitatea de Vest, Timişoara |
| Stavilă |
Andrei |
|
Universitatea de Vest, Timişoara |
| Sztancs |
Diana Maria |
|
Universitatea de Vest, Timişoara |
|
|
National Arch. Record Site Code |
158519.02
|
|
Report |
Industria materiilor dure animale descoperită în campania 2011
Cercetările arheologice derulate în anul 2011 în aşezarea fortificată multistratificată hallstattiană şi dacică de la Unip - „Dealul Cetăţuica" (UNC) de către un colectiv sub conducerea prof. univ. dr. Adrian Bejan (UV Timişoara) (Bejan et alii 2010; Măruia et alii 2011) au permis identificarea, în cadrul S2, a Complexului 7. Acesta se contura la cca -0,80 m sub forma unei gropi cvasi circulare, cu dimensiunile gurii de 1,50 m (axa E-V), respectiv 1,40 m (axa N-S), având o adâncime de 0,6 m faţă de nivelul de conturare. Dimensiunile fundului gropii sunt de 1,20 m, (axa N-S), respectiv 1, 30 m (axa E-V). Stratigrafia internă a complexului prezintă două nivele: nivelul 1, cu o grosime de 0,3 m deasupra fundului gropii, respectiv nivelul 2, de la 0,3 la 0,6 m faţă de fundul gropii. Nivelul 1 consta dintr-o aglomerare de vase întregi sau întregibile plasate în colţul de nord-est (vase-borcan, căţui, fragmente de chiupuri, cană întreagă, bitronconică, având o toartă), depuse pe întreg fundul gropii şi pe pereţii adiacenţi, aglomerare descoperită in situ. În interiorul unui fragment de vas-borcan s-a descoperit o piesă de os de forma unui tub cu o lungime de cca 5 cm, foarte bine păstrată. Între fragmentele ceramice a apărut şi o cute. În colţul de sud-est, aproape de zona centrală a gropii, se aflau câteva căţui păstrate fragmentar, peste care a fost aşezat un manşon de corn de cerb. Pe peretele de sud-est al gropii a fost aşezată oblic jumătatea superioară a unei râşniţe din tuf vulcanic, păstrată integral. După îndepărtarea acesteia s-a constatat că pe peretele gropii, probabil într-o mică nişă, a fost depusă o fusaiolă ceramică, asociată cu o piesă de fier având o funcţionalitate neprecizată. Pe latura de vest a râşniţei a fost descoperită jumătatea superioară a unei fructiere din pastă brun-cărămizie, fină, lucrată la roată. Tot în acelaşi loc a fost depusă o căţuie miniaturală, şi un bol miniatural. În colţul de sud-vest inventarul constă dintr-o jumătate superioară a unei fructiere lucrate la roată din pastă brun-cărămizie, depusă pe peretele de SV al gropii. Asociată fructierei a apărut o fusaiolă, similară celei aşezate sub râşniţă. În zona dinspre centrul gropii, a fost descoperită o cană bitronconică păstrată destul de bine. În aceeaşi zonă a fost descoperit un fragment dintr-o plăcuţă de bronz ce prezenta o perforaţie realizată cu un dorn şi un (posibil) cap de figurină antropomorfă ceramică foarte schematizată. În colţul de nord-vest, inventarul constă dintr-o aglomerare de fragmente ceramice aparţinând unui vas de dimensiuni mari din pastă cenuşie, lucrat cu mâna, precum şi alte fragmente aparţinând unor vase-borcan sau căţui. Nivelul 2 al gropii (între 0,3-0,6 m de la fundul acesteia), constă dintr-un strat bulversat în care apar asociate fragmente ceramice dacice şi hallstattiene, toate în poziţie secundară. În întreaga umplutură a nivelului 1 au fost surprinse urme de arsură in situ, multe dintre vasele întregi sau întregibile prezentând urme de ardere secundară. Totuşi, pe pereţii gropii, precum şi pe piesele „speciale" nu se constată urme ale trecerii lor prin foc. Probabil că vasele au fost arse în altă parte şi apoi depuse în groapă împreună cu resturile cremaţiei. S-a remarcat că groapa nu are pereţii amenajaţi pentru a putea fi utilizată ca şi groapă de provizii. Din punctul de vedere al funcţionalităţii, în acest stadiu al cercetărilor, pe baza analogiilor existente în literatura de specialitate, autorii cercetării optează pentru rolul complexului de groapă de cult. Acesta se poate data provizoriu în sec. I p.Chr.
Raportul de faţă are ca obiect analiza complexă a manşonului de corn de cerb, o piesă relativ rară în cadrul repertoriului descoperirilor IMDA geto-dacice. Piesa este întreagă, păstrată în condiţii foarte bune, fără depuneri şi deteriorări taphonomice (exfolieri, corodări, fisuri etc.). Culoarea sa este maro deschis neuniformă, cu pete discontinui de culoare maro închis. Se întrunesc, astfel, condiţiile optime pentru observaţii legate de urmele de fabricare şi utilizare, realizarea decorului etc. Tratamentul specializat în vederea curăţării şi conservării a fost aplicat de dr. Daniela Iamandi (CNMCD Târgovişte).
Piesă realizată din corn de cerb, de formă generală tronconică, uşor asimetrică datorită morfologiei materiei prime; secţiunile transversale sunt ovale asimetrice (în formă de D asimetric), datorate, de asemenea, morfologiei suportului anatomic/materiei prime; aceasta este constituită de un segment de ax drept de corn de cerb, exemplar adult; segmentul a fost prelevat foarte probabil de pe sectorul bazal al axului, deasupra razei 2. Pentru descriere, piesei i se stabilesc convenţional feţele principale după cum urmează; piesa este poziţionată cu extremitatea având diametrul mai mare în sus; astfel rezultând: feţele principale (faţa superioară, FS = convexă, acoperită de decor; faţa inferioară, FI = opusă, plan-concavă, nedecorată); feţele secundare (faţa stângă, FSt; faţa dreaptă, FD, ambele decorate); extremitatea distală, ED (superioară); extremitatea proximală, EP (inferioară). FS este convexă, reprezentând faţa laterală a axului de corn de cerb; FI este plan-concavă, reprezentând faţa mediană a axului de corn de cerb, păstrând o porţiune a suprafeţei anatomice şi a canalului central anatomic, orientat uşor oblic faţă de axul lung al piesei; FSt reprezintă faţa anterioară a axului de corn de cerb; FD reprezintă faţa posterioară a axului de corn de cerb. Piesa este fasonată aproape integral prin înlăturarea reliefului anatomic al cornului - partea superficială externă a ţesutului compact (compacta) (perlura, canalele), exceptând un sector central al FI, aflat pe întreaga lungime a piesei, lat de cca 20 mm,cu un canal lung de 29,8, mm, lat de 2-2,3 mm şi adânc de cca 0,3-0,5 mm. Ţesutul spongios (spongiosa) a fost înlăturat aproape integral prin excavare; se păstrează porţiuni groase de 0,5-1 mm, prezentând textura specifică, bine observabilă pe întreaga suprafaţă interioară a piesei. Extremităţile sunt rectilinii, quasiparalele (EP este uşor oblică faţă de orizontală); ele au diametre diferite, impuse de morfologia materiei prime: ED este mai largă, EP este mai îngustă.
La ED se observă, pe întreg diametrul piesei, o bordură lată de 2,3-3,3 mm şi înaltă de cca 1 mm; ca şi o suprafaţă juxtapusă dedesubt, adâncită oblic prin cioplire, lată de cca 4,2 mm şi adâncă de cca 1 mm, amenajată pentru a obţine relieful bordurii. În partea centrală a FS, FSt şi FD a fost marcat prin crestături fine repetate un registru orizontal lung de 89 mm şi lat de 20-20,5 mm, plasat la distanţă de 9,6-10 mm (ED) şi 9,7-11 mm (EP) de margini, adâncit prin cioplire cu cca 1 mm faţă de restul suprafeţei; acest registru este dispus uşor oblic spre ED (mai jos pe FSt şi mai sus pe FD). Pe FS, FSt şi FD, în interiorul registrului a fost realizat un decor compus din 14 cercuri duble gravate, având pereţi rectilinii şi concavi, fund convex-concav asimetric, uneori dublu-concav, în centru cu câte o alveolă circulară, de profil conic sau semisferic; cercurile sunt quasiidentice, obţinute prin gravarea cu un instrument metalic special cu margini ascuţite, care a trasat concomitent, prin rotaţie alternativă, cele două cercuri concentrice şi alveola centrală. Cercurile sunt dispuse pe două rânduri (2 x 7), cele de pe rândul superior fiind plasate la cca 25-30º spre FD faţă de cele de pe rândul inferior; rezultă perechi compuse din câte două cercuri dispuse oblic în raport cu axul vertical al piesei. Distanţa dintre cercuri nu este uniformă, chiar dacă se constată intenţia artizanului de a păstra unitatea dimensională a decorului. Decorul nu acoperă şi FI, deşi, din punct de vedere tehnic, nu se întâmpina nici o problemă în acest sens; motivaţia probabilă este aceea că faţa respectivă a obiectului nu se vedea, în mod curent, în timpul utilizării.
Confecţionarea artefactului a parcurs mai multe etape, decelabile ca natură şi succesiune prin analiza macroscopică şi microscopică a urmelor produse; s-a recurs la utilizarea microscopului optic clasic, măriri x10-x40 şi a microscopului optic digital tip VHX-600, aflat în dotarea Centrului de Cercetări Pluridisciplinare al Facultăţii de Ştiinţe Umaniste, Universitatea „Valahia" din Târgovişte, măriri x40-x100. În paralel s-a făcut înregistrarea fotografică a tuturor urmelor semnificative tehnic observate, creându-se o bază de imagini digitale. Transformarea tehnică a suportului anatomic (materia primă) s-a făcut probabil în condiţiile înmuierii prealabile a cornului de cerb în apă, procedeu care facilitează prelucrarea, mai ales în etapele primare (debitajul şi fasonarea suprafeţelor). Este de remarcat, de asemenea, faptul că modalităţile de realizare a manşonului (tăiere, cioplire, scobire cu cuţitul sau dalta; decor gravat) sunt identice acelora aplicate în prelucrarea lemnului, astfel că putem avea o imagine fidelă a modului în care se procesa lemnul pentru obţinerea unor obiecte de mici dimensiuni în mediul geto-dacic, precum şi a uneltelor folosite şi a specificului urmelor de prelucrare.
Morfometrie. Pentru prelevare a fost utilizat şublerul digital. Datele morfometrice ale decorului se pot modifica parţial după prelevarea de fineţe prin analiza detailată cu ajutorul microscopului digital VHX-600.
Debitajul. S-a realizat prin prelevarea unui segment lung de cca 40,5 mm de pe sectorul bazal al axului drept de corn de cerb, deasupra razei 2. Detaşarea s-a făcut probabil prin tăiere transversală/crestare cu lama unui cuţit pe circumferinţă şi fracturare prin percuţie directă.
Fasonarea. Include mai multe etape, definite prin analiza urmelor specifice păstrate; succesiunea lor este expusă cu titlu ipotetic:
1. Regularizarea extremităţilor prin tăiere transversală/cioplire cu cuţitul; pe suprafeţele extremităţilor se observă urme specifice, suprapuse, de cioplire şi striuri de tăiere. La ED/FD se observă o crestătură lată de 3,6 mm şi adâncă de cca 2 mm, produsă probabil accidental, după fasonarea extremităţii respective.
2. Regularizarea suprafeţelor exterioare (compacta) în scopul obţinerii unui aspect neted, prin înlăturarea reliefului anatomic (perlura, canale) prin cioplire razantă cu cuţitul, în sens axial, aplicată bipolar (succesiv dinspre ambele extremităţi); se observă faţete specifice discontinui de cioplire, suprapuse, mai ales pe FI şi pe feţele secundare. Pe FI se păstrează, în sectorul central, o porţiune a suprafeţei anatomice a cornului, cu relieful nemodificat tehnic (lăţime cca 20 mm, canal lung de 29,8, mm, lat de 2-2,3 mm şi adânc de cca 0,3-0,5 mm). Aceşti parametri morfologici (inclusiv ai secţiunilor în formă de D asimetric) sunt comparabili cu aceia ai axului de corn de cerb anatomic, pe sectorul bazal, deasupra razei 2.
3. Înlăturarea aproape integrală a spongiosei prin excavare bipolară în sens axial, cu ajutorul lamei de cuţit sau a unei dălţi cu lamă lungă şi îngustă; în interiorul piesei, la extremităţi, se păstrează amprentele lamei utilizate, late de cca 70-100 mm. Interiorul piesei păstrează, pe întreaga suprafaţă, textura specifică a spongiosei. Examinarea interiorului piesei de către prof. univ. dr. Marin Cârciumaru, cu ajutorul microscopului optic digital, a pus în evidenţă prezenţa unor urme de oxizi de fier, indiciu care se poate lega, eventual, de modalitatea de utilizare a manşonului, aplicat pe o piesă de fier sau de lemn placată cu tablă de fier.
4. Fasonarea interiorului piesei, în scopul înlăturării urmelor suprapuse de scobire, prin grataj realizat cu ajutorul lamei de cuţit şi abraziune cu o piesă litică sau cu piele/material textil şi adaos de nisip umed; s-a obţinut astfel o suprafaţă relativ netedă.
5. Amenajarea suprafeţei exterioare. Modelarea bordurii de la ED pe întreaga circumferinţă a piesei, având o lăţime de 2,3-3,3 mm şi înălţime de cca 1 mm, ca şi a unei suprafeţe juxtapuse dedesubt, adâncită oblic prin cioplire dinspre EP spre ED (denivelare oblică), lată de cca 4,2 mm şi adâncă de cca 1 mm, amenajată pentru a obţine relieful bordurii. În partea centrală a FS, FSt şi FD a fost marcat, prin crestături fine rectilinii paralele repetate, un registru rezervat aplicării decorului, compus din cercuri gravate; registrul respectiv este lung de 89 mm şi lat de 20-20,5 mm, plasat la distanţă de cca 9,6-11 mm de extremităţi, adâncit prin cioplire axială cu cca 1 mm faţă de restul suprafeţei; acest registru adâncit este dispus uşor oblic spre ED (mai jos pe FSt şi mai sus pe FD). Crestături fine rectilinii paralele discontinui (reziduale) se observă şi spre centrul registrului.
6. Pe FS, FSt şi FD, în interiorul registrului, a fost realizat un decor compus din 14 cercuri duble, cu pereţi rectilinii uşor oblici şi fund asimetric, concav-convex, având câte o alveolă circulară de profil conic sau semisferic în centru, quasiidentice, obţinute prin gravarea la rece cu un instrument metalic special. Probabil că gravarea a început cu rândul inferior dinspre FSt spre FD şi a continuat cu rândul superior, cercurile de pe acest ultim rând fiind decalate faţă de cele de pe rândul inferior cu cca 25-30º spre FD. Cercurile exterioare au diametrul de 9-9,20 mm, cele interioare de 4,80-4,84 mm, iar diametrul alveolei este de 1,4 mm; distanţa dintre cercuri este de cca 1,5 mm, iar cea dintre cercul interior şi alveolă de cca 1 mm; lăţimea cercurilor este de 0,8 mm, iar adâncimea lor, ca şi a alveolei, de 0,5 mm. Nu este exclus ca intenţia artizanului să fi fost aceea de a obţine cercuri dispuse în triunghi, aşa cum se observă pe alte piese geto-dacice din MDA (piepteni, mânere etc.) (Beldiman 1990; Ganciu 2002), deşi cercurile nu respectă, prin dispunerea lor, simetria unor triunghiuri echilaterale, ci se grupează câte două în registre diferite; distanţele dintre cercurile de pe cele două rânduri variază, uneori, cu câţiva mm. Distribuţia şi realizarea cercurilor este precisă, aproape echidistantă în plan orizontal (pe cele două rânduri). Se pare că locul fiecărui cerc nu a fost marcat prealabil, ci ales prin aproximare la momentul gravării. Gravarea s-a făcut prin rotaţia alternativă a unui instrument metalic cu margini tăioase, care realizează concomitent toate elementele (cele două cercuri concentrice şi alveola centrală), întrucât toate cercurile au aceleaşi dimensiuni şi formă a profilului şi fundului. Cercurile se plasează cu circumferinţa pe marginile registrului şi suprapun urme de trasare prin tăiere fină repetată.
Urme de utilizare. Rol funcţional. Suprafeţele exterioare şi extremităţile, ca şi marginile cercurilor, prezintă urme de tocire şi lustru, produse, probabil, prin contactul repetat cu un suport de piele/material textil sau sunt datorate manevrării repetate. Pe suprafaţa exterioară în sectorul central constituit de registrul rezervat decorului se observă striuri fine, superficiale, dispuse aleatoriu, produse pe suprafaţa tocită şi lustruită, rezultate în urma folosirii. Manşonul era, probabil, un element decorativ sau funcţional-decorativ care expunea vederii trei dintre feţe (FS, FSt şi FD), acestea fiind decorate, în timp ce partea care nu se vedea, în timpul folosirii, a rămas nedecorată. Se poate avansa ipoteza utilizării piesei ca manşon fixat la partea terminală a unei teci de lemn pentru cuţit sau pentru sabie; teaca se confecţiona din două părţi simetrice de lemn, care se placau cu tablă de fier şi se asamblau la extremitatea proximală prin aplicarea manşonului. Astfel ar putea fi explicată prezenţa oxizilor de fier în interiorul piesei. Această concluzie, ca şi constatarea utilizării instrumentului specializat pentru realizarea decorului, ne fac să înclinăm spre ipoteza confecţionării piesei într-un atelier specializat. Depunerea, ca ofrandă, în groapă, a unei astfel de piese (alături de un alt artefact din MDA - mâner de cuţit? de os), în stare foarte bună, cu valoare în epocă, detaşată probabil de pe un obiect în uz, se poate înscrie în seria unor cazuri similare, în care se întâlnesc alte tipuri de piese făcând parte din echipamentul războinicilor, depuse în contexte similare; spre exemplu, acesta este cazul unei plăcuţe de bronz de lorica squamata, recuperată din inventarul unei gropi rituale, descoperite în aşezarea dacică deschisă de la Sânsimion, jud. Harghita (Beldiman 1991).
Analogii. Se pot aminti, cu acest prilej, piesele similare, nedecorate, descoperite în aşezarea geto-dacică de la Sighişoara-Wietenberg, jud. Mureş (Andriţoiu, Rustoiu 1997, p. 294, fig. 124/6-7).
Concluziile prezentului raport de analiză au caracter preliminar, ele putând fi modificate de noi observaţii efectuate asupra artefactului, ca şi de datele regăsite în literatura de specialitate.
Fotografiile cu aspecte din timpul cercetărilor cu piesa in situ aparţin lui Liviu Măruia; fotografiile piesei, schemele ca, şi tabelele au fost realizate de Corneliu Beldiman.
Abrevieri. Ad. = adâncime; Dist. = distanţa; ED = extremitatea distală; EP = extremitatea proximală; FD = faţa dreaptă; FI = faţa inferioară; FS = faţa superioară; FSt = faţa stângă; IMDA = industria materiilor dure animale; Înălţ. = înălţime; L = lungime; Lăţ. = lăţime; MDA = materii dure animale.
|
|
Abstract other lang. |
|
|
Abstract |
Unip - „Dealul Cetăţuica", Timiş County. The study of the osseous materials industry from the 2011 archaeological campaign. During the 2011 archaeological campaign in the multilayered fortified settlement from Unip - „Dealul Cetăţuica" (UNC) - dated from the First and the Second Iron Age (Geto-Dacian culture, 1st century A.D.) - Complex no. 7 was discovered. It is probably a ritual pit with a slightly circular shape with a diameter of 1.40/1.50 m. Ceramic pots, a spindle whorl, a head (probably) of a statuette made of clay, lithic pieces (swhetstone and a grinder), a bone handle, a red deer antler sleeve and a fragmentary object made of bronze (a perforated plate) were identified inside the pit. On this occasion we analyze the red deer antler sleeve. This is a type of piece quite rare among the Geto-Dacian artefacts. Three quarters of the exterior surface was decorated with engraved motifs i.e. a series of 14 double circles with a central dot. The motifs are arranged in two rows, each of them having seven circles. This type of ornamentation is usual for bone and antler artefacts - handles, combs etc. (but other objects too) of the period both from ancient Dacia and other regions of Europe.
|
|
Bibliography |
Andriţoiu I., Rustoiu A., Sighişoara-Wietenberg. Descoperirile preistorice şi aşezarea dacică, Bucureşti,1997.
Bejan A., Micle D., Măruia L., Cîntar A., Unip, com. Sacoşu Turcesc, jud. Timiş - „Dealul Cetăţuica", CCA 2010, p. 199-203.
Beldiman C., Piepteni din a doua epocă a fierului descoperiţi în estul Transilvaniei, SCIVA 41, 1, 1990p. 111-113.
Beldiman C., Plăcuţe de cuirasă (lorica squamata) din Dacia preromană, Carpica 20, 1989 (1991), p. 125-136.
Ganciu A., Piepteni din corn şi os din sec. IV a.Chr. - I p.Chr. de la Dunărea de Jos, SCIVA 52-53, 2001-2002, p. 53-82.
Măruia L., Micle D., Cîntar A., Ardelean M, Stavilă A., Bolcu L., Borlea O., Horak P., Timoc C., Floca C., Vidra L., ArheoGIS. Baza de date a siturilor arheologice cuprinse în Lista Monumentelor Istorice a judeţului Timiş. Rezultatele cercetărilor de teren, Cluj-Napoca, 2011, p. 505-530.
|
|
Bibliographic notes |
|
|
Source |
Cronica cercetărilor arheologice din România |
|
Editor |
INP |
|
Language |
RO |
|
|
