|
Excavation Year |
2011 |
|
Epoch |
Greek and Hellenistic;
Early Roman (1st - 3rd cent.);
Late Roman (4th - 7th cent.);
Late Medieval
|
|
Periods |
Greek Age;
Hellenistic Period;
Roman Period;
Middle Medieval Period
|
|
Site Category |
Defence;
Civil;
Domestic;
Religious, Ritual and Funerary;
Unassigned
|
|
Site Types |
Habitation;
Urban settlement;
Cemetery;
Tumular grave
|
|
Map it |
Find it on the Romanian map |
|
County / District |
Tulcea |
|
Locality |
Jurilovca |
|
Commune |
Jurilovca |
|
Site |
Capul Dolojman - Argamum |
|
Site Sector |
|
|
Site name |
|
|
Persons involved and Institutions |
| Last name | First name | role | Institution |
| Apostol |
Virgil |
|
Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Aszalos |
Nicole |
|
Wilfrid Laurier University, Toronto, Canada |
| Baralis |
Alexandre |
|
Université Aix-en-Provence, France |
| Barb |
Claudiu |
|
Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Cioinac |
Adelina |
|
Universitatea "Dunărea de Jos", Galaţi |
| Clarke |
Carolyn |
|
Wilfrid Laurier University, Toronto, Canada |
| Comfort |
Anthony |
|
University of Exeter, UK |
| Delfieu |
René |
|
University of Exeter, UK |
| Dolea |
Alexandra |
|
Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Dupont |
Pierre |
|
UMR 5138, Maison de l’Orient Méditerrannéen, Lyon, France |
| Furnică |
Mihai |
|
Universitatea Bucureşti, Facultatea de Geografie şi Geologie |
| Guţu |
Adina |
|
Universitatea "Dunărea de Jos", Galaţi |
| Guy |
Max |
|
UMR 5140, CNRS, Archeo-Lattes, France |
| Haggerty |
Shelby |
|
Wilfrid Laurier University, Toronto, Canada |
| Iacob |
Cezar |
|
Universitatea Bucureşti, Facultatea de Geografie şi Geologie |
| Iacob |
Mihaela |
|
Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
| Jardine |
Francis |
|
Wilfrid Laurier University, Toronto, Canada |
| Krol |
Thomas |
|
Wilfrid Laurier University, Toronto, Canada |
| Laytner |
Anna |
|
Wilfrid Laurier University, Toronto, Canada |
| Lebouteiller |
Pascal |
|
Institutul Francez de Studii Anatoliene din Istanbul |
| Lungu |
Vasilica |
Site director |
Institutul de Studii Sud-Est Europene, Bucureşti |
| Mac Kinnon |
Amanda |
|
Wilfrid Laurier University, Toronto, Canada |
| Mărăşescu |
Alina |
|
Universitatea Bucureşti, Facultatea de Geografie şi Geologie |
| Micu |
Simona |
|
Universitatea "Dunărea de Jos", Galaţi |
| Muşat |
Alina |
|
Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Nicolae |
Lavinia Georgiana |
|
Universitatea "Aristotel" Thessaloniki, Greece |
| Orza |
Răzvan |
|
Universitatea Bucureşti, Facultatea de Geografie şi Geologie |
| Radu |
Claudia |
|
Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Rogobete |
Carmen |
|
Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Rosignol |
Ingrid |
|
Université Toulouse 3, France |
| Rusu |
Vera |
|
Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
| Schaus |
Gerald |
|
Wilfrid Laurier University, Toronto, Canada |
| Streinu |
Marius |
|
Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Timmins |
Sarah |
|
Wilfrid Laurier University, Toronto, Canada |
| Topoleanu |
Florin George |
|
Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
| Trandafir |
Gabriela |
|
Universitatea Bucureşti, Facultatea de Geografie şi Geologie |
| Tyka |
Katherine |
|
Wilfrid Laurier University, Toronto, Canada |
|
|
National Arch. Record Site Code |
160653.02
|
|
Report |
Cercetarea arheologică din anul 2011 a fost finanţată integral prin proiectul franco-român ANR Pont-Euxin şi de către Universitatea Wilfrid Laurier din Toronto.
Tip de cercetare: cercetare arheologică preventivă, cercetare arheologică de diagnostic la Caraburun, cercetare arheologică de diagnostic la Orgame şi Ivan Bayr, conform autorizaţiei1.
Situl Orgame/Argamum se compune din ansamblul arheologic Cetatea Orgame/Argamum, amplasat pe Dealul Dolojman, la 7 km E de localitatea Jurilovca, jud. Tulcea, suprafaţa 120 ha, cuprinzând vestigii suprapuse ale locuirii din epocile Hallstatt, greacă, romană, medie bizantină, intra şi extra muros, cu necropolele aferente (sec. X-IX a. Chr., VII a. Chr.-VII p. Chr., XI p. Chr.) şi ruinele de pe insula Bisericuţa (neolitic; epocile greco-romană - inclusiv o fortificaţie şi resturi de cuptoare, şi bizantină medie), aflată la cca. 4 km SE de Capul Dolojman, în apele lacului Razim. După primele şase campanii de săpături conduse de Paul Nicorescu între anii 1926-1932, cercetarea arheologică a sitului a fost reluată, în formă sistematică, în anul 1965, sub conducerea Mariei Coja (1965-1985), continuând, fără întreruperi, până la începutul anului 2011 sub conducerea Mihaelei Mănucu Adameşteanu. Începând din campania anului 2011, Institutul de Arheologie, cu acordul Academiei Române (adresa nr. 366/21.04.2011) a desemnat ca responsabil ştiinţific al şantierului pe dr. Vasilica Lungu. La derularea proiectului participa şi specialişti de la alte institute şi instituţii de profil din ţară şi străinătate. Actualmente cercetările de la Orgame/Argamum se derulează în cadrul Proiectului „Cetatea greco-romana Orgame/Argamum şi teritoriul său", înscris în Planul de cercetare al IAB şi în PNCA. Între anii 1997-2010 cetatea a fost inclusă în Planul Naţional de Restaurare, beneficiind de finanţări pentru cercetare arheologică în vederea restaurării, proiectare şi intervenţii de restaurare. Şantierul arheologic îşi desfăşoară activitatea conform Protocolului de colaborare ştiinţifica şi organizatorica, nr. 2603/19.12.2011, înregistrat la instituţiile semnatare şi înaintat Direcţiei Patrimoniu Cultural a MCPN.
Obiectivele cercetării din anul 2011: realizarea unui suport cartografic în 3 dimensiuni cu racordare la Sistemul de Informaţii Geografice (SIG); verificarea sistemului antic de distribuire a teritoriului; recuperarea informaţiei arheologice şi salvarea obiectelor de patrimoniu dintr-o zonă cultivabilă, aflată în administrarea domnului Silai Ivan din com. Jurilovca, jud. Tulcea; integrarea noilor informaţii în ansamblul cunoştinţelor privind caracterul ocupării zonei peri-urbane a oraşului greco-roman Orgame/Argamum.
Săpăturile arheologice preventive efectuate în anul 2011 la Orgame/Argamum au fost autorizate de MCPN prin Autorizaţia de săpătura arheologică preventivă, nr. 170/2011, şi au fost coordonate de dr. Vasilica Lungu. Cercetarea s-a desfăşurat în perioada 24 iulie-30 septembrie 2011. Aria cercetată în anul 2011 se află în vecinătatea zonei propuse ca rezervaţie arheologică de la cetatea Orgame/Argamum, la vest de necropola greacă, fiind delimitată, la nord, de sectorul „Basilica 4", cunoscut din cercetările anterioare, şi zona de la „două canale", la sud2. Cercetarea arheologică preventivă din acest an s-a concentrat asupra câtorva zone cu aglomerări semnificative de pietre şi material arheologic delimitate în zona arabilă, după obţinerea acordului scris al administratorului terenului3. Programul de cercetare s-a efectuat în două etape: prima s-a desfăşurat în perioada 24 iulie-30 august pe o zonă cu material grecesc în suprafaţă; a doua s-a desfăşurat în perioada 11-30 septembrie, în două noi zone din aria respectivă, unde materialul din suprafaţă era, cu precădere, de epocă romană târzie.
În prima parte a programului a fost cercetată o suprafaţă de cca. 400 mp din aria marcată de prezenţa materialului grecesc. Aici au fost trasate mai multe casete şi secţiuni pentru a examina amenajările îngropate şi distruse în mare parte de lucrările agricole efectuate în ultimii ani. După degajarea stratului arabil, au fost identificate morminte cu ringuri de piatră, dintre care unele păstrau pe loc o mare a parte a inventarului. Săpaturile arheologice din acest sector (denumit convenţional TV-10) au dus la descoperirea a două importante concentrări de morminte de incineraţie din epoca greacă. In tumulul T1-V.10 a fost curăţat parţial un zid gros de 0,80 m şi lung de 7,05 m orientat pe direcţia est-vest, care demonstrează prezenţa, la nord, a unei căi de circulaţie. Această structură (peribolos ?) pare să protejeze un ansamblu funerar format din mai multe morminte de incineraţie cu ring de piatră, dintre care am identificat un exemplar cu un diametrul de 3,5 m. Materialul ceramic descoperit aici este format din fragmente de boluri şi kantharoi cu firnis negru, precum şi din amfore (Thasos şi Chios) care se datează în secolul IV î.Chr. In aria tumulului T4-V.10, au fost identificate 4 noi morminte asemănătoare celor cercetate până acum în necropola de la Orgame. Ele au dimensiuni variabile, cu diametre cuprinse între 8,5 m (T4-V.10m3) si 5,20 m (T4-Vm5 si m7). T4-V.10. m6, identificat la 0,22-0,25 m adâncime, este un mormânt în urnă getică. Mormintele sunt toate de incineraţie şi se grupează într-un lot familial, impresionant prin construcţia ringurilor, dimensiunile şi asamblarea mormintelor, precum şi prin complexitatea practicilor de comemorare, constând în depunerea de ofrande, în special amfore, în afara ringului de pietre. Cronologia acestor morminte se înscrie între sfârşitul secolului IV şi începutul sec. III a.Chr. şi este asigurată de materialul ceramic reperat în cantităţi importante. Printre formele identificate, amintim boluri cu firnis negru, mai multe amfore de transport greceşti, o cană, un castron, un biberon, mai multe fragmente de fish-plates, 2 kantharoi, mai multe fragmente de figurine din ceramica, obiecte din sticla si bronz, o moneda histriana din bronz etc. Unele dintre aceste obiecte descoperite în stare fragmentară se pot întregii complet. O piesă remarcabilă, găsită în T4V-10 m3 este o inscripţie fragmentară pe piatră de marmură albă, reprezentând o epigrama funerară4.
Având în vedere bogăţia materialului arheologic, se impune luarea unor măsuri imediate de prevenire a proprietarilor şi de amânare a lucrărilor agricole în zonă până la epuizarea cercetării. Aceleaşi măsuri se impun, de asemenea, şi pentru toate celelalte nuclee funerare, vizibile la suprafaţa actuală şi încă necercetate. Ideală ar fi scoaterea terenului agricol din folosinţă si realizarea unui parc arheologic, care ar asigura protecţia permanentă a monumentelor.
În a doua parte a programului de cercetare din anul 2011, care s-a desfăşurat în intervalul 11-30 septembrie, au fost efectuate cercetări în două noi zone din apropierea mormintelor greceşti menţionate mai sus. Acestea se remarcau prin prezenţa în suprafaţă a unor cantităţi importante de ceramică romană, piatră de construcţie, cărămizi etc., şi au fost selecţionate dintre multe altele, identificabile la suprafaţa actuală a terenului. Ele sunt dispuse pe aceeaşi linie de la V spre E, în direcţia cetăţii, şi au fost denumite convenţional, în funcţie de vestigiile identificate, Casa romană I/2011 şi Casa romană II/20115. [Vasilica Lungu, Alexandre Baralis]
Casa romană I/2011
Obiectivul cercetării din zona „Casa romană I/2011", a fost recuperarea informaţiei arheologice dintr-o zonă arabilă, marcată în suprafaţă de materiale de construcţie şi fragmente ceramice de epocă romană. Pentru cercetarea acesteia, au fost efectuate mai multe secţiuni, numerotate S1, S2, S2, S4, cu dimensiuni de 5 x 2 m, orientate E-V. S-au atins adâncimi variabile, cuprinse între 0,20 şi 0,70 m, în funcţie de configuraţia terenului şi de situaţia arheologică identificată. În cursul săpăturii s-au degajat parţial patru ziduri (Z1, Z2, Z3, Z4) ale unei încăperi rectangulare. După ce a fost degajat stratul de dărâmătură din interiorul acestei construcţii, în zonă a fost descoperit un nivel de vatră la -0,35 m, precum şi mai multe fragmente ceramice de căni şi amfore romane târzii. Materialul ceramic descoperit este mai abundent în zona zidurilor. La finalul campaniei de săpături preventive de la Casa I/2011, situaţia era următoarea: edificiul, degajat incomplet pe cele patru laturi ale sale, este format din Z3 pe latura de N, cu dimensiunile de 3,90 m şi o grosime de cca. 0,65-0,70 m.; Z2 pe latura de S, cu lungimea totala de 6,70 m şi o grosime de aproximativ 0,65-0,70 m.; Z4 pe latura de V, degajat pe 4,20 m lungime şi o grosime de cca. 0,55 m.; Z1 pe latura de E, cu 6,50 m în lungime şi 0,70 m grosime.
Casa romană II/2011
Cel de-al doilea punct cercetat a fost ales în funcţie de densitatea materialului arheologic de la suprafaţa actuală a terenului. Au fost trasate două secţiuni, S1 şi S2, orientate E-V, cu dimensiunile de 10 x 2 m. După degajarea stratului arabil, la -0,20/0,30 m a început să se profileze o acumulare importantă de pietre şi fragmente ceramice. În cursul săpăturilor au fost degajate patru ziduri ale unei construcţii rectangulare, numerotate Z 1, Z 2 şi Z3. Zidul Z1 este păstrat pe o singură asiză, având o lungime de 6,10 m şi grosimea de 0,70 m, colţurile fiind însă deteriorate masiv de lucrările agricole. Tot în această secţiune au apărut şi zidurile de E (Z2) şi de V (Z3) ale încăperii. În S2, la o adâncime de cca. 0,30 m, s-a observat continuarea zidurilor Z2 şi Z3 din S1, fără a se reuşi , însă, surprinderea unghiurilor şi a celui de-al patrulea zid. Zidul Z3 a fost surprins pe o lungime de 5,80 m şi o grosime de 0,70 m, identică cu cea a Z1, în cazul ambelor fiind conservate două asize, în timp ce Z2, cel mai prost conservat, are o lungime de 4,85 m şi măsoară doar 0,30-0,32 m grosime, observându-se până în acest moment o singură asiză. Locuinţa, notată cu indicativul de „Casa romană II/2011", are aproximativ aceeaşi orientare cu „Casa romană I/2011", dar aceasta se află într-o stare de conservare mult mai precară. Materialele arheologice descoperite constau mai ales din fragmente ceramice provenite de la amfore şi vase de bucătărie din epoca romană târzie, un topor din fier, o monedă, un fragment de râşniţă şi mai multe fragmente de dolia, descoperite cu precădere în interiorul locuinţei. Ele sunt păstrate spre studiu în depozitele IAB, conform protocolului.
Pentru recuperarea completă a informaţiei şi salvarea obiectelor de patrimoniu din cele două locuinţe ameninţate cu distrugerea în următorii ani, la care se mai adaugă şi „Casa romană /2006",6 se impune cu prioritate continuarea cercetărilor şi solicitarea scoaterii terenului din circuitul agricol.[Alexandra Dolea, Alina Muşat]
Cercetarea de diagnostic arheologic s-a desfăşurat pe mai multe paliere şi în arii diverse, cu scopul de a verifica diverse anomalii identificate în teritoriul cetăţii Orgame/Argamum de fotointerpreţii echipei, Max Guy, René Delfieu şi Anthony Comfort, pe baza clişeelor din satelit şi a fotografiilor aeriene din anii 1959, 1969 şi 1979. De asemenea, s-a urmărit colectarea de noi informaţii necesare pentru cunoaşterea şi definirea teritoriului cetăţii, precum şi pentru evaluarea impactului vieţuirii antice asupra peisajului contemporan7. Pascal Lebouteiller a realizat suportul cartografic.
Prospecţiuni de teren în vederea identificării unor noi amenajări din teritoriul apropiat al cetăţii cu înregistrare GPS a datelor. Acestea au fost efectuate de către Vasilica Lungu, Alexandre Baralis şi Pascal Lebouteiller, la limita vestică a zonei propusă ca rezervaţie arheologică, spre localitatea Jurilovca. S-a acoperit o suprafaţă totală de 120 ha şi s-a acumulat o serie importantă de informaţii privind pattern-ul ocupării zonei în antichitate. Dintre acestea, notăm traseele unor drumuri antice, morminte din epoca greacă şi, probabil, ferme din epoca romană, care anunţă un nou peisaj rural concentrat în secolele IV-VI p. Chr. în jurul Bazilicii 4. Prospecţiunile au permis identificarea a încă nouă edificii dispuse în linie, de-a lungul unei lungi căi de circulaţie care înconjoară colina cu Basilica 4, precum şi o a doua axă de acces pe direcţia est-vest mai către nord. O altă construcţie, care domină faleza deasupra golfului, a fost identificată în sectorul Zimbru. Materialul arheologic recoltat se compune, în general din vase de ceramica, în special amfore, şi materiale de construcţie, cu precădere piatră si ţigle, databile din preistorie până în epoca medieval timpurie. Dominante sunt totuşi obiectele încadrabile în epocile greacă şi romană.
Verificarea sistemului de lotizare s-a făcut de către Max Guy, René Delfieu şi Anthony Comfort, asistaţi de Vasilica Lungu, Alexandre Baralis şi Pascal Lebouteiller, topometrul echipei. Pentru verificarea sistemului de lotizare au fost deschise mai multe secţiuni distribuite în amplasamente diferite pe promontoriul de la Capul Dolojman. Două secţiuni de sondaj (S1-2011 si S2-2011) au fost trasate în zona centrală a necropolei. Amplasarea lor a fost dictată de observarea unor anomalii în aceasta zonă, sub forma unei suprafeţe rectangulare închise. Cele două secţiuni cu dimensiunile de 10x1 m şi 80 x 1m, unde s-a coborât, în funcţie de oscilaţiile stratului viu, de la -0,20 la -1,20, nu au confirmat observaţiile aerofotografice de până acum. Alte 4 secţiuni mai scurte, cu dimensiuni de 5,7,8 x 1 m şi cu o adâncime de pana la 2,5 m au fost efectuate pe panta dinspre lac a promontoriului din apropierea plantaţiilor de vie. Rezultatele actuale nu confirmă ipoteza existenţei unor diviziuni de teritoriu în zonele examinate.
Diagnosticarea tumulului de la Ivan Bayr a fost realizată sub coordonarea Vasilicăi Lungu şi a lui Alexandre Baralis. Tumulul de la Ivan Bayr a fost identificat în anul 2010 pe zona cea mai înaltă de pe latura de nord a promontoriului Capul Dolojman, la aproximativ 5 km spre nord-vest de cetatea Orgame-Argamum. El este situat la o altitudine absolută de 60,68 ±20cm. Sondajul din 2010 s-a concentrat în special pe laturile de nord şi vest ale tumulului fără a se obţine un diagnostic concludent asupra modului de organizare şi al cronologiei din aceasta arie. Ca atare, pentru campania din 2011 am propus o noua săpătură de diagnostic pe laturile de sud şi de est ale tumulului. Pentru sondarea acestora, au fost efectuate 5 secţiuni paralele pe direcţia est-vest şi 2 pe direcţia sud-nord, cu dimensiunile de 5 x 1m. Rezultatele acestui sondaj de diagnostic constau în identificarea mai multor morminte aflate în stadii diferite de conservare. Cel mai bine conservate sunt patru morminte de inhumaţie primară depuse în gropi de formă rectangulară, săpate în pământul galben (M7, M9, M11, M13), atribuibile perioadei medievale. Cu excepţia unei fusaiole din lut găsite în M8 şi a unui vas lucrat cu mâna găsit în apropiere de mormântul M11, celelalte morminte sunt fără inventar arheologic. În cele mai multe, se pare că defuncţii erau protejaţi în partea superioară de platforme de lemn fixate pe blocuri de piatră dispuse pe laturile scurte ale gropii. Alte cinci morminte sunt într-o stare avansată de degradare din cauza factorilor antropici şi de mediu, fiind identificate prin resturi de oase umane răvăşite în stratul de pământ degajat.
Finalizarea cercetărilor în tumulul de la Ivan Bayr constituie una din priorităţile programului de cercetare franco-român Orgame, necropole et territoire, din anul 2012, importantă pentru identificarea teritoriului cetăţii Orgame-Argamum şi a relaţiei sale cu populaţiile locale din vecinătatea cetăţii şi din teritoriul mai îndepărtat. De aceea, sugerăm ca cercetarea acestui tumul sa fie încredinţată în anul următor aceloraşi cercetători, Alexandre Baralis şi Vasilica Lungu; finanţarea va fi asigurată din bugetul programului franco-român (ANR Pont-Euxin). Cercetarea va fi dirijată, în special, în sectoarele de nord şi de vest deschise în 2010 pentru a identifica centrul tumulului şi mormântul iniţial pentru care a fost construit.
Secţiune de sondaj în punctul «la Peştera». Secţiunea de sondaj programată în punctul «la Peştera» de la Enisala, la propunerea colegului dr. Florin Topoleanu, de la Institutul de Cercetări Eco-Muzeale din Tulcea, pentru care s-a solicitat şi obţinut de la MCPN autorizaţie de diagnostic arheologic, nu a fost efectuată din cauza programului foarte încărcat al acestuia. În funcţie de disponibilităţile colegului amintit mai sus, solicitarea va fi reluată în anul 2012. [Vasilica Lungu, Alexandre Baralis]
Cercetarea de diagnostic arheologic, efectuată pe promontoriul Açic Suhat (Pct. Caraburun, com. Baia, jud. Tulcea), în perioada 2-21 mai 2011. Primele sondaje în acest punct au fost făcute de V. Canarache în anul 1952, dar rezultatele au rămas nepublicate. Fotografiile aeriene şi din satelit oferă posibilitatea identificării, pe platoul Açic Suhat, a unei arii intens locuite, învecinată spre sud şi vest cu o amplă zonă de necropole, în care sunt vizibile formaţiuni circulare de tipul celor din necropola Orgamei. De asemenea, se pot observa mai multe căi de acces (drumuri) dinspre şi înspre zona locuită, unele dintre acestea fiind orientate spre sud-est, in direcţia cetăţii Histria, pe malul lacului Goloviţa, altele către vest. Cercetările de suprafaţă au demonstrat prezenţa a, cel puţin, două perioade importante de ocupare a zonei, repartizate după cum urmează: prima perioadă se datează în epocă greacă (secolele VI-III î.Chr.), când locuirea se concentrează în partea de nord a peninsulei, şi a doua perioadă, databilă în epoca romană timpurie (secolele II-IV p. Chr.), când locuirea se distribuie regulat, pe terase succesive, pe versantul de vest al promontoriului. Frecvenţa şi distribuţia în teren a materialului arheologic au justificat organizarea unor săpături de diagnostic arheologic în două perimetre distincte, sub coordonarea arheologilor Vasilica Lungu şi Alexandre Baralis, asistaţi de Alexandra Dolea, Alina Muşat şi Marius Streinu, în zona de locuire greacă (sector est), şi Mihaela Iacob, în zona de locuire romană (sector sud-vest).
În sectorul de est, au fost trasate şase secţiuni (S1, S4, S4a, S4b, S4c, S5), cu dimensiunile de 5 x 2 m, o secţiune (S3), cu dimensiunile de 26 x 2 m, pe direcţia est-vest şi o secţiune (S2) de 8 x 5 m, perpendiculară pe secţiunea S3, în capătul de vest al acesteia. Ultima a fost trasată de-a lungul unui drum săpat mecanic pe versantul dinspre lac al promontoriului, cu scopul de a recupera cât mai multe date din zona afectată. Săpăturile au pus în evidenţă o locuinţă de suprafaţă (L4) în S3 şi o groapă de epocă arhaică (G1), în S4 şi S4a, databile în secolul VI î.Chr. Materialul ceramic, descoperit în aceste amenajări şi în stratul aferent lor, este format în special din vase de import: amfore de Clazomene, Lesbos şi Chios, precum şi din vase din ceramică fină de tipul Late Wild Goat sau cupe ioniene Villard B2, sau din ceramică gri (căni, boluri, amfore de masă, lekanai etc.), precum şi vârfuri de săgeţi cu valoare premonetară, concentrându-se în a doua jumătate a secolului al VI-lea î.Chr. Vasele din ceramică modelată cu mâna sunt mai puţin frecvente. Alte trei locuinţe cu fundaţii de piatră, pereţii din chirpic şi acoperişul din ţigle (L1, L2, L3), identificate în S1, S3, S4, S4a, S4b, S4c, au fost cercetate parţial. In interiorul unei locuinţe (L1) din S1 a fost descoperită o vatră amenajată la nivelul solului cu urme de arsură intensă. În locuinţa L2, din S3, cercetată parţial, o bună parte a inventarului a fost surprins pe loc în urma prăbuşirii zidurilor. Aici s-a descoperit o importantă cantitate de materiale de construcţie, vase ceramice, în special amfore de Thasos si Heracleea Pontica, unele ştampilate, precum şi mai multe greutăţi de război de ţesut, toate databile între a doua jumătate a secolului al IV-lea şi începutul secolului III a.Chr. O trăsătură importantă a locuirii de epocă greacă rezultă din amenajarea îngrijită a spaţiului de locuit, reflectată în prezenţa unor pavaje din blocuri mari de piatră8.
Ţinând cont de importanţa deosebită a noului sit, identificat pe teritoriul com. Baia, jud. Tulcea, recomandăm integrarea lui în lista monumentelor istorice, cu aplicarea prevederilor legale de protecţie. În perspectivă, ne propunem iniţierea unui program de săpături sistematice cu o durată de 5 ani, necesare pentru: 1. identificarea şi definirea pattern-urilor de ocupare a acestui sit în diferite epoci; 2. determinarea criteriilor de atribuire a lui unuia sau altuia dintre teritoriile cetăţilor Orgame şi/sau Istros; 3. conservarea, protejarea şi punerea în valoare a patrimoniului mobil şi imobil. [Vasilica Lungu, Alexandre Baralis]
Sector sud-vest: Aşezarea romană (săpături M. Iacob, ICEM-Tulcea; analiza materialului ceramic: Dorel Paraschiv , ICEM-Tulcea).
Perieghezele desfăşurate în anii 2010 şi 2011 de către echipa franco-română în teritoriul cetăţii Orgame/Argamum, pe malul lacului Goloviţa, pe cel de-al doilea promontoriu al zonei cunoscute sub numele de Caraburun au dus la identificarea unei zone întinse de locuire antică, cu material roman, situată spre vestul acestuia. Întrucât locuirea antică ocupă, în prezent, suprafeţe de teren cu regim de folosinţă a solului diferit - parte pe un teren cu păşune, proprietate a comunei Baia, - parte pe un teren cultivat aparţinând unei asociaţii de proprietari - am decis ca sondajele de verificare să se realizeze doar în zona de păşune; nucleele de locuire de pe terenul cultivat au fost individualizate prin coordonate (GPS).
Au fost efectuate mai multe sondaje (SI-SVI), amplasate în funcţie de urmele arheologice observate la suprafaţa solului; toate sondajele au orientare E-V.
Prezentăm sumar, în continuare, rezultatele acestor cercetări:
- în S I (10 x 2 m) şi S IV (25 x 2 m) : în ciuda cantităţii mari de ceramică şi a unor aglomerări de piatră observabile la suprafaţa solului, nu au fost identificate structuri constructive; la adâncimea de 0,40-0,50 m apare deja solul steril.
- S II (25 x 1,5 m): între 0 - 20 m faţă de capătul estic al secţiunii a fost recoltată ceramică romană datată în sec. II-IV, fără a putea identifica urme ale vreunei structuri constructive până la adâncimea de 0,50 m, unde începe solul steril; în capătul de vest al secţiunii au fost surprinse urmele unei locuinţe de tip bordei, cu două niveluri de utilizare; materialul ceramic preponderent se datează în sec. II-III; două monede emise în sec. II p.Chr. asigură, de asemenea, datarea bordeiului.
- S III (6 x 10 m): au fost identificate mai multe fragmente de ziduri (construite din piatră legată cu pământ) păstrate la nivelul fundaţiilor şi o vatră, datate în sec. III - începutul sec. IV, cronologie susţinută de materialul ceramic şi de o monedă de bronz de la începutul sec. IV; două zone cu pavaj din lespezi de mari dimensiuni au fost identificate în colţul de SE şi spre cel de NE al suprafeţei cercetate; acestea aparţin unei faze anterioare de ocupare a acestei zone. Pentru dezvelirea uneia dintre laturile unei clădiri al cărei colţ a apărut în S III a fost trasată S VI (6 x 2 m).
- S V (10 x 3 m): a fost identificat un fragment de zid păstrat pe 2-3 asize şi pe o distanţă de 4,15 m faţă profilul de sud, construit din blochete mari de piatră; la un moment dat zidul a alunecat spre vest. Surprinzător, din această suprafaţă a fost recoltată o cantitate modestă de ceramică romană.
Deşi aşezarea este puternic distrusă de lucrările agricole şi, în parte, de eroziunea solului (terenul fiind în pantă), cercetarea noastră a dus la acumularea unor importante informaţii de natură istorică şi arheologică, referitoare la locuirea zonei în epoca romană şi frecventarea ei în perioada neolitică, acest din urmă fapt fiind demonstrat de un fragment de toporaş fragmentar şi de câteva fragmente ceramice descoperite în perimetrul cercetat. La nivelul ceramicii de perioadă romană surprinde constatarea că aceasta este integral de factură romană, lipsind cu desăvârşire ceramica getică, în condiţiile în care în situl Argamum ceramica getică de perioadă romană (sec. II-III) deţine o pondere destul de mare.
A fost analizată preliminar o mare cantitate din ceramica rezultată. Au fost individualizate urcioare amforoidale (superioare, ca număr, amforelor) şi amfore, ultimele provenind din mai multe centre de producţie: heracleene - tip Selov A-B şi Selov B, egeene - tip Berenice MR 5 / Zeest 80, Kapitan II, nord-pontice tip Zeest 84 - 85, Dressel 24 târzii realizate în Cos şi Pelopones, LR 2 timpurii realizate în Pelopones. La nivelul veselei de masă întâlnim atât formele pergameniene (Hayes 1 Candarli; Hayes 3 Candarli), cât şi moesice (boluri cu barbotină şi platou, realizate în atelierele oraşului Nicopolis ad Istrum) şi provinciale. Alături de oalele pentru depozitare şi de gătit (cratiţe, castroane, capace), întâlnim tipurile specifice ale veselei de băut, ilustrată de ulcioare, dintre care unele "cu disc", şi ceşcuţe cu corpul globular; alte categorii ceramice, identificate în număr redus, sunt opaiţele cu ciocul cordiform şi o afumătoare. [Mihaela Iacob]
În cadrul programului franco-român de cercetare arheologică ANR Pont-Euxin. Orgame, necropole et territoire, au fost efectuate, de asemenea, o serie de periegheze în aria comunei Baia. Rezultatele acestora au demonstrat prezenţa unor importante aşezări de-a lungul ţărmului lacului Goloviţa, databile între epocile greacă arhaică, romană şi feudal timpurie. Printre piesele remarcabile descoperite în cursul perieghezelor notăm un fragment dintr-o piesă de arhitectură din piatră de calcar, identificat pe raza comunei Baia.
Aplicaţia geofizică în necropola greacă de la Orgame/Argamum (sector vest)
În perioada 29 iulie - 7 august 2011 BSC (Bucharest Student Chapter), asociaţie studenţească din cadrul Facultăţii de Geologie şi Geofizică, Universitatea Bucureşti, a organizat proiectul educativ-ştiinţific „Geophysical field camp in Jurilovca". Fiind afiliată societăţilor profesionale internaţionale SEG (Society of Exploration Geophysicists) şi EAGE (European Association of Geoscientists & Engineers), BSC a putut accesa finanţări de la aceste entităţi, mobilizând pe teren pentru opt zile un grup de 18 studenţi din România şi Serbia alături de cadrele didactice coordonatoare. Proiectul a beneficiat de susţinere logistică din partea companiei Prospecţiuni SA şi s-a desfăşurat în parteneriat cu Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan" al Academiei Române. Scopul ştiinţific al aplicaţiei a fost investigarea geofizică a unor perimetre din cadrul sitului arheologic Argamum/Orgame de lângă Jurilovca, România.
Perimetrele vizate au fost abordate cu ajutorul a patru metode geofizice non-invazive în vederea identificării structurilor îngropate de pe teritoriul necropolei greceşti din cadrul sitului arheologic Orgame/Argamum. Metodele folosite au fost seismica de reflexie, electrometria, georadarul (cunoscută în literatura de specialitate drept Ground Penetrating Radar) şi magnetometria.
Rezultate coerente din punct de vedere al interpretării au fost obţinute în cazul investigării celui de-al treilea perimetru. Metodele electrometrică şi georadar au înregistrat date de calitate bună.
În cazul investigaţiilor electrometrice s-a abordat metoda profilării de rezistivitate cu dispozitiv Wenner, cu o adâncime de investigare AB/3 de 0,5 m. Măsurătorile au fost realizate într-o reţea de staţii cu pasul de 1 m, realizându-se un grid de 23 x 35 m. S-au identificat multiple zone anomale cu forme coerente, corespunzătoare tipurilor de structuri circulare urmărite. Harta de rezistivitate aparentă rezultată în urma prelucrării datelor este construită în coordonatele utilizate pentru investigarea geofizică, fiecare punct având însă şi coordonate topografice în proiecţia Stereografic 1970. Valorile mari de rezistivitate reprezintă volume de sol în care predomină rocile din care sunt constituite structurile arheologice urmărite
Pentru investigarea geofizică prin intermediul tehnicii GPR s-a utilizat un sistem GSSI SIR 3000 cu o antenă de 400 MHz, având ca obiectiv obţinerea unei secţiuni de adâncime cu o rezoluţie ridicată care să permită identificarea unor structuri îngropate în zona situată în apropierea suprafeţei topografice. Procesarea datelor prin utilizarea softului Radan a permis construirea unei imagini 3D ce a relevat prezenţa unor reflectori puternici de formă circulară sau semicirculară, localizaţi la o adâncime de aproximativ 0,30-0,60 m de la suprafaţa terenului.
S-a abordat o interpretare integrată a datelor, identificându-se zonele anomale de interes. Se recomandă practicarea a două şanţuri de explorare arheologică pentru testarea modelelor geofizice propuse: unul orientat N-S, între punctele (-5,-15) şi (-5,20), şi unul orientat SV-NE, între punctele de coordonate (-13,0) şi (10,17).
Proiectul a avut si o importantă componentă educativă, studenţii participanţi beneficiind de o excelentă oportunitate de a însuşi tehnicile de utilizare a echipamentului geofizic în condiţii reale de teren. De asemenea, investigaţiile au avut loc în vecinătatea unui şantier arheologic în activitate, studenţii având oportunitatea de a înţelege atât metodologia de abordare a acestora, cât şi forma structurilor similare celor căutate cu ajutorul metodelor geofizice. Echipa voluntarilor arheologi, compusă de asemenea în majoritate din studenţi, a avut oportunitatea de a observa şi înţelege metodologia şi utilitatea aplicării metodelor geofizice în optimizarea investigaţiilor arheologice. [Iacob Cezar, Furnică Mihai, Orza Răzvan, Trandafir Gabriela, Mărăşescu Alina]
|
|
Abstract other lang. |
|
|
Abstract |
|
|
Bibliography |
A. Baralis, M. Iacob, V. Lungu, M. Mănucu-Adameşteanu, „Orgame/Argamum, com. de Jurilovca, dept. de Tulcea, Romania", Dialogues d’Histoire Ancienne 37.1, 2011.
A. Baralis, M. Iacob, V. Lungu, M. Mănucu-Adameşteanu, „Rezultatele preliminare ale proiectului francez Orgame/Argamum, nécropole et territoire", Sesiunea Anuala de rapoarte arheologice, Sibiu, 26-29 mai, 2011 (comunicare).
Vasilica Lungu, Mihaela Iacob, Dorel Paraschiv, Alexandre Baralis (Franţa), Pierre Dupont (Franţa), Caraburun-Açik Suhat (Baia, dpt de Tulcea). Un nouvel établissement greco-romaine aux confins d’Histria et d’Orgamè, Sesiunea Pontica, Constanta, 5-6 octombrie, 2011 (comunicare).
A. Baralis, M. Iacob. V. Lungu, M.M. Adameşteanu, „Orgame/Argamum bilan des campagnes 2010", Dialogues d’Histoire Ancienne, 36/2, 2010, p. 185-188.
V. Lungu, „Les tombes d’enfants dans les colonies grecques de l’Ouest du Pont-Euxin", in M. Guimiers Sorbets, Y. Morizot (eds.), L’Enfant et la mort dans l’Antiquité I. Nouvelles recherches dans les necropoles grecques. Le signalement des tombes d’enfants, Paris, De Boccard, 2010, p. 265-286.
V. Lungu, „Pratiques funéraires chez les Grecs et les indigènes en Dobroudja septentrionale", in H. Tréziny, éd., Grecs et indigènes de la Catalogne a la mer Noire, Actes des rencontres du programme européen RAMSES 2, Bibliothèque d’Archéologie Méditerranéenne et Africaine - 3, 2010, p. 537-555.
V. Lungu, „Greek-Ionian Necropoleis in the Black Sea area: Cremation and Colonization Archaic Greek Culture", in History, Archaeology, Art and Museology Proceedings of the International Round-Table Conference June 2005, St-Petersburg, Russia, Sergey Solovyov, ed., BAR International Series S2061, Oxford, 2010.
G. Nuţu, M. Iacob, Fibbie romane d’Argamum (Moesia Inferiore/Scythia) settore "Extra-Muros", Quaderni della Casa Romena di Venezia, VII, 2010.
D. Paraschiv, G. Nuţu, M. Iacob, La céramique romaine d’Argamum (Moesia Inferior): 27th Congress of the RCRF, Belgrad, 2010.
|
|
Bibliographic notes |
1. In cursul programului de cercetare din anul 2011, am beneficiat de sprijinul autorităţilor locale reprezentate de d-l Virgil Vlaciu, primarul comunei Jurilovca, şi al echipei de la Punctul de informare turistică şi documentare din comună (PAPI), reprezentată de prof. Paul Condrat, către care se îndreaptă mulţumirile noastre.
2. Pentru detalii privind desfasurarea campaniei 2011, v. Error! Hyperlink reference not valid. ;Error! Hyperlink reference not valid. .
3. Îi mulţumim d-lui Silai Ivan pentru amabilitatea cu care a răspuns cererilor noastre. Conform demersurilor începute în anul 1995, de constituire a rezervaţiei arheologice de la Capul Dolojman, această arie ar fi trebuit sa facă parte din zona protejată.
4. Toate etapele de săpătura au fost fotografiate, iar situaţia finală a fost desenată la scara de 1:20, realizându-se 383 de fotografii şi 11 planşe cu desene pe hârtie milimetrică.Întregul materialul arheologic a fost adunat, urmând a fi triat pe categorii şi alcătuite statistici. O parte din materialul ceramic a fost spălat pe loc (cca. 3 saci). Unele dintre piesele ceramice întregibile presupun condiţii speciale de tratament din cauza depunerilor consistente de calcar si, prin urmare, vor fi spălate şi restaurate în laboratorul ICEM-Tulcea de către Vera Rusu.
5. Cele doua locuinţe de epocă romană târzie se adaugă celei săpate în anul 2006 la baza colinei ocupate de Basilica 4, spre nord, numită convenţional « Casa Pescarului».
6. „Casa romană /2006" a fost identificată şi cercetată parţial de dr. Vasilica Lungu, cu scopul de a o proteja prin scoaterea din circuitul agricol.
7. Un raport complet va fi publicat în limba franceză într-un volum comun în cadrul proiectului franco-român, cu includerea datelor rezultate din analiza integrală a materialelor arheologice şi a informaţiilor de teren.
8. Releveele au fost realizate pentru cele două sectoare de către Pascal Lebouteiller IFEA-Istanbul şi Virgil Apostol, MNIR-Bucureşti. Materialul arheologic rezultat a fost preluat de către Institutul de Cercetări Eco-Muzeale (Tulcea) şi de către Institutul de Arheologie Vasile Pârvan Bucureşti.
|
|
Source |
Cronica cercetărilor arheologice din România |
|
Editor |
INP |
|
Language |
RO |
|
|
