Archaeological Excavations in Romania, 1983 - 2012. Preliminary Archaeological Reports Archaeological Excavation Report

Iaşi | Site: Catedrala Mitropolitană – Fântâna lui Mihail de Hodocin | Excavation Year: 2012

Excavation Year   2012 Epoch Late Medieval; Modern Periods Late Medieval Period; Modern Age Site Category Civil; Religious, Ritual and Funerary Site Types Church; Assemblage/construction Map it   Find it on the Romanian map County / District  Iaşi Locality   Iaşi Commune   mun. Iaşi Site  Catedrala Mitropolitană – Fântâna lui Mihail de Hodocin Site Sector Site name    Persons involved and Institutions Last name First name role Institution Apăvăloaie Bobi Centrul de Istorie şi Civilizaţie Europeană, Iaşi Asăvoaie Costică Site director Institutul de Arheologie, Iaşi Marin Tamilia Elena Complexul Muzeal Naţional "Moldova", Iaşi Minea Bogdan Institutul de Arheologie, Iaşi Niţă Cosmin Complexul Muzeal Naţional "Moldova", Iaşi Stratulat Lăcrămioara Complexul Muzeal Naţional "Moldova", Iaşi National Arch. Record Site Code 95079.12 Report La solicitarea Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, în perioada septembrie – octombrie 2012, în extremitatea de Est a Catedralei Mitropolitane din Iaşi (punct: Fântâna lui Mihail de Hodocin – cod LMI IS-II-m-A-04069.05), a fost efectuată o cercetare arheologică preventivă iar colectivul delegat de către Complexul Muzeal Naţional „Moldova” Iaşi, pentru efectuarea acestei lucrări, a fost format din următorii specialişti: C.S. III Costică Asăvoaie, responsabil ştiinţific de şantier – cod AM-E-010, Dr. Lăcrămiaora Stratulat, Dr. Tamilia Marin, drd. Bobi Apăvăloaie, drd. Bogdan Minea şi Cosmin Niţă. După parcurgerea tuturor etapelor prevăzute de legislaţia în vigoare s-a obţinut Autorizaţia nr. 213/24.09.2012, în temeiul căreia s-au început lucrările de săpătură arheologică preventivă. Se precizează că amplasamentul este în Bulevardul Ştefan Cel Mare nr. 16. S-a luat decizia de a se executa o săpătură cu secţiuni „în cruce” în bazinul fântânii lui Mihail de Hodocin, fără a fi afectat monumentul din fier forjat sau structura de rezistenţă a acestuia. S-a considerat că este situl optim pentru a elucida mai multe probleme legate de evoluţia centrului Mitropolitan Iaşi dar şi a frontului Vestic al actualei străzi Ştefan Cel Mare fostă „ Uliţă Mare/ Uliţa Boierească”. Săpătura arheologică a constat în deschiderea a două secţiuni S1, cu o lungime de 14 m şi o lăţime de 1 m, cu o orientare de la NNE spre SSV iar S2 cu o lungime de 6 m şi o lăţime de 1 m; adâncimea secţiunilor la final ajungând la -2,00 – 2,50 m. S-a avut în vedere prezumţia că ar fi una dintre suprafeţele din incinta Complexului Mitropolitan care ar fi putut afectată de intervenţiile specifice des întâlnite într-o structură urbană. În urma săpăturii au rezultat artefacte care indică – după cum era de aşteptat – o intensă locuire a zonei încă din preistorie. Din păcate perimetrul cercetat s-a dovedit a fi bulversat din punct de vedere stratigrafic; materialele recoltate s-au găsit în poziţii care depăşesc şi expresia consacrată de „stratigrafie inversă”. Din punct de vedere stratigrafic pe secţiuni au fost observate două straturi de incendiu. Primul strat de arsură este justificat de incendiul din data de 19 iulie 1827, când au ars Curtea Domnească şi Bisericile Sfântul Gheorghe şi Stratenia. Al doilea strat este datorat incendiului din vara anului 1785, daunele produse fiind reparate de Mitropolitul Iacov Stamate (1792-1803). În S1 pe extremitatea de SS-V se poate observa o groapă care se pare că ar fi aparţinut unei locuinţe, având o adâncime de -2,50 m de la nivelul actual de călcare, care ulterior a fost folosită ca groapă menajeră, în ea fiind depozitate resturi osteologice, ceramice si metalice; dominante sunt materialele ceramice de secole XIV-XV. Artefactele recoltate urmează a fi prelucrate, conservate şi propuse a fi puse în valoare sub custodia Complexului Muzeal Naţional „Moldova” Iaşi. În partea de NN-E a S1 au fost descoperite un număr de şapte conducte din care cinci din ceramică şi două din fontă. Conductele din ceramică (olan) au un diametru exterior de 0,10-0,12 m, cu o orientare relativ unitară dinspre NN-E spre SS-V. Din informaţiile documentare, coroborate acum şi cu cele arheologice, rezultă faptul că una dintre „gloriile” civilizatoare ale Iaşilor – Feredeiele, zidite la iniţiativa lui Vasile Lupu cu scopul de a aduce venituri Şcolii domneşti care se afla în apropiere1, despre care un document de la domnul Mihai Racoviţă relatează următoarele: „ ... că avându sfânta Mănăstire a Tri Svetitelor un loc de casă cu pivniţe de piiatră răsipită pre Uliţa Ciobotărească, unde sunt feredeile, care loc au fostu cumpărătură răposatului Vasile vodă de la un Mihaiu Fortună comisul; după aceea au făcu Vasile vodă şcoale domneşti pre acel loc, încă şi feredee – după cum se vădu. Deci după ce le-au gătitu toate le-au închinatu danie sfintei sale mănăstiri Tri Svetitelor şi au fostu acele şcoale până în zilele lui Mihaiu Racoviţă voievod leat 7232 (1724); şi arzându de focu şcoalele au rămasu locul slobodu şi pustii...”2. în anul 1729, în timpul primei domnii a lui Grigore II Ghica, s-a încercat rezolvarea problemei alimentarii cu apă prin efectuarea următoarelor amenajări: „Aşijderea şi două cişmele, fântâni aduse pe oale cu multă cheltuială, una dinaintea curţii domneşti şi una dinaintea feredeului. Aşijderea şi feredeul l-au mai tocmit”3. Se pare că toate conductele din ceramică urmând acelaşi traseu, sunt o derivaţie din „suiul apei” iniţiat de Vasile Lupu cu sursa „la Copou”, fiind o inovaţie tehnică majoră importantă pentru perioadă si Europa de S-E. Canalele care aprovizionau aceste construcţii sunt descrise într-un hrisov de la Constantin Racoviţă din anul 1759, precizând că drumul suiului (apei) începe pe locul celor două cişmele de la poarta Curţii, de unde urcă, alături cu Uliţa Mare, până la „zidul apei” care se află în râpa din Muntenime, iar de aici porneau canalele de colectare către izvoarele de la Copou4. În timpul domnului Grigore Al. Ghica, în anul 1766 a fost finalizată canalizarea cu apă din delalurile Ciric şi Şapte Oameni5 ce avea traseul pe lângă zidul Mănăstirii Golia, str. G. Enescu până în curtea Mitropoliei6. Din aceste relatări se poate presupune că feredeul a fost situat undeva la extremitatea de SV a actualului Complex Mitropolitan, în acest sens, nu există decât justificarea expusă mai sus pentru orientarea conductelor descrise, care, stratigrafic, se succed, având o adâncime de -0,80 – 1,00 m – dar care au şi aceeaşi orientare relativ unitară (aproximativ paralele). Ar fi în beneficiul Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, ca elementele de conductă depistate pe parcursul supravegherii arheologice să fie consemnate stiinţific şi conservate sub o formă care să permită valorificarea lor turistică şi culturală. Tot în S1 au mai fost depistate două conducte din fontă cu un diametru de 0,08 m, din care una are aceeaşi orientare ca şi conductele din ceramică (NNE spre SSV). Pe aceeaşi secţiune mai există o conductă orientată de la SSE spre NNV, având acelaşi diametru ca şi precedenta. Conductele din fontă au fost folosite pentru prima dată în Ţara Moldovei în timpul domnului Mihail Sturza, când la Iaşi a fost chemat Mihail de Hodocin pentru a reînoi aprovizionarea cu apă a oraşului Iaşi. Trebuie precizat faptul că fragmentele de conducte din ceramică, pozate pe aceeaşi direcţie, au fost scoase şi în săpăturile sistematice efectuate în Catedrala Mitrpolitană. Din păcate, acestea nu pot fi utilizate la ilustrarea prezentului Raport reproducerile grafice sau foto ce au fost efectuate la momentul respectiv. Pe extremitatea de SS-E a S2 a fost decapat un zid care porneşte de la -0.40 m de la nivelul actual de călcare şi ajunge la -1,90 m care a făcut parte dintr-o clădire ce exista la sfârşitul secolului XIX sau anterior. Zidul respectiv este esenţial ca martor al păstrării aliniamentului frontului vestic a actualului Bulevard Ştefan Cel Mare, cât şi ca reper a cotei iniţiale a străzii. Aceste lucruri pot fi utile atât pentru ansamblul Mitropolitan cât şi pentru municipalitate. Pe partea de SS-V a S1 a fost găsit un zid care porneşte de la -0,40 m de la nivelul actual de călcare şi ajunge la -1.20 m, cu o grosime de cca. 0,60m. Mitropolitul Iosif Naniescu (1875-1902) a dispus în anul 1897 dărâmarea vechilor dependinţe ale Palatului Mitropolitan şi zidirea din temelie ale acestor case care cuprindeau locuinţele slujitorilor bisericeşti şi ai palatului, precum şi bucătăria şi prescurăria. Cu acest prilej a fost amplasată o placă de marmură cu următoarea pisanie: „Vechele dependinţe a le vechiului Palat Mitropolitan de aici din Iaşi dărâmându-se acum în anul 1897, în locul acelora s-a început tot acum zidirea cu temelia din nou a acestor case, care cuprind încăperi pentru locuinţa servitorilor bisericeşti şi ai casei, cum şi altele necesare la economia casei şi bisericei, precum bucătăria şi prescurăria, facându-se prin stăruinţa Prea Sânţitului Mitropolit Moldovei şi Sucevei Iosif Naniescu. Anul 1897”�. Rămâne o certitudine faptul că săpătura arheologică preventivă solicitată de către arhitect a fost benefică şi întăreşte convingerea că orice lucrare de excavaţie în incinta Complexului Mitropolitan Iaşi trebuie asistată arheologic (săpătura preventivă de proporţii afectând grav bugetele prevăzute pentru executarea lucrărilor). Prin urmare, s-a recomandat DCPN Iaşi să elibereze Avizul provizoriu pentru a putea fi continuate lucrările cu condiţia expresă de asistenţă arheologică şi numai în condiţiile încheierii unui nou contract cu Complexul Muzeal Naţional „Moldova” Iaşi (în virtutea drepturilor de autor prevăzute de legislaţia în vigoare şi a clauzelor din contractul încheiat anterior), date fiind elementele complexe de urbanism depistate în săpătura preventivă. Rămâne ca elementele susceptibile a face parte din parimoniul mobil să fie prelucrate, din punct de vedere a stabilizării, conservării şi restaurării, să fie supuse analizei ştiinţifice iar rezultatele să fie publicate într-un studiu ce trebuie să decurgă ,în chip firesc, din această prezentare preliminară. Abstract other lang. Abstract    Bibliography 1. N.A. Bogdan – “Oraşul Iaşi (monografie istorică şi socială)” (1913; reeditată la Ed. Tehnopress, Iaşi, 2004); 2. Viorel Erhan - „Mănăstiri şi biserici din oraşul Iaşi şi împrejurimi” (Ed. Tehnopress, Iaşi, 2003); 3. Mitropolia Moldovei şi Bucovinei – “Pelerin în Iaşi” (Ed. Trinitas, Iaşi, 2000); 4. Mitropolia Moldovei şi Sucevei – “Monumente istorice bisericeşti din Mitropolia Moldovei şi Sucevei” (Ed. Mitropoliei Moldovei şi Sucevei, Iaşi, 1974); 5. Scarlat Porcescu - „Catedrala mitropolitană din Iaşi” (Ed. Mitropoliei Moldovei şi Sucevei, Iaşi, 1977); 6. Eugen Suceveanu - „Iaşul nobiliar al veacului al XIX-lea. Strălucire şi declin” (Ed. AS’S, Iaşi, 2010); 7. Nestor Vornicescu - „Biserica Sf. Gheorghe - Mitropolia Veche” din Iaşi”, în „Mitropolia Moldovei şi Sucevei”, anul XL (1964); 8. Nicolae Stoicescu - Repertoriul bibliografic al localităţior şi monumentelor medievale din Moldova, Bucureşti, 1974; 9. Ion Caproşu, Dan Bădărău, Iaşii vechilor zidiri: pînă la 1821, Iaşi, 1974; 10. V. Chirica, M.Tanasachi, Repertoriul arheologic al judeţului Iaşi, vol. I, 1984; II, 1985; 11. Constantin Ciuhodaru, Gheorghe Platon, Istoria oraşului Iaşi, vol. 1, Iaşi, 1980. 12. Mari cronicari ai Moldovei, Grigore Ureche, Miron Costin, Nicolae Costin, Ion Neculce, ediţie, studiu introductiv, glosare, repere istorico-literare de Gabriel Ştrempel, Bucureşti, 2003. 13. Nicolaie Peiu, Dionisie Simionescu, Lungul drum al apei pentru Iaşi, istoricul aducerii apei în dulcele târg, Iaşi, Bibliographic notes 1. Dan Bădărău, Ioan Caproşu, Iaşii vechilor zidiri până la 1821, Ediţia II (revăzută), Iaşi, 2007, p. 103. 2. Ibidem. 3. Mari cronicari ai Moldovei, Grigore Ureche, Miron Costin, Nicolae Costin, Ion Neculce, ediţie, studiu introductiv, glosare, repere istorico-literare de Gabriel Ştrempel, Bucureşti, 2003, p. 1818. 4. Dan Bădărău, Ioan Caproşu, op. cit, p. 286. 5. Nicolaie Peiu, Dionisie Simionescu, Lungul drum al apei pentru Iaşi, istoricul aducerii apei în dulcele târg, Iaşi, , p. 42. 6. Ibidem, p. 43-44. Source   Cronica cercetărilor arheologice din România Editor   INP Language   RO