|
Excavation Year |
2013 |
|
Epoch |
Greek and Hellenistic;
Early Roman (1st - 3rd cent.)
|
|
Periods |
Greek Age;
Hellenistic Period;
Roman Period
|
|
Site Category |
Defence;
Domestic;
Religious, Ritual and Funerary
|
|
Site Types |
Open settlement;
Citadel;
Cult/religious structure;
Cemetery
|
|
Map it |
Find it on the Romanian map |
|
County / District |
Constanţa |
|
Locality |
Istria |
|
Commune |
Istria |
|
Site |
Cetate |
|
Site Sector |
Sector Sud |
|
Site name |
Histria |
|
Persons involved and Institutions |
| Last name | First name | role | Institution |
| Dabîca |
Mircea Mihail |
|
Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
|
|
National Arch. Record Site Code |
62039.01
|
|
Report |
În campania din anul 2013, cercetarea arheologică în Sectorul Sud al cetăţii greco-romane Histria s-a concentrat în zona de la vest de secţiunea S3b, una din sub-secţiunele componente ale secţiunii magistrale S3 începută cu doi ani in urmă (Fig. 1).
În campania din anul 2012, într-o a treia etapă de cercetare în această sub-secţiune, în caroul 9 la adâncimea de -1,20 m am descoperit un zid (Z8) lat de aproximativ 1,80 m, orientat E-V, cu un contrafort în caroul 10 de 0,50 m, zid din piatră de şist verde legată cu mortar. Acesta continua în adâncime până la -2,45 m, fiind de fapt fundaţia acestui zid. Un segment nou din această structură constructivă impozantă a fost identificat în aceeaşi campania arheologică şi în secţiunea de verificare S 5 (6 m x 2 m) situată la
3,50 V de S3b, unde am surprins continuarea acestui zid spre V dar şi un prim colţ al lui care duce zidul spre N (Z10). Deasemenea, în extremitatea nordică a S3b, la adâncimea de -2,00 m a apărut, după toate probabilităţile, latura de nord a acestei structuri constructive, un posibil edificiu public de mari dimensiuni. Aici, s-a surprins doar o laţime de 1,60 m din laţimea totală a acestui zid (Z9), care mai continuă şi sub martorul dintre S3a şi S3b (fig. 15). Concluzia noastră din campania arheologică 2012 a fost următoarea: este foarte posibil ca aceste ziduri de piatră legate cu mortar, Z8, Z9, Z10, cu lăţimi foarte mari, sa facă parte dintr-un edificiu de epocă romană timpurie, de mari dimensiuni (aproximativ 20 m laţime), cu o funcţionalitate publică, oficială, având în vedere atât poziţionarea sa în mijlocul oraşului roman timpuriu cât şi faptul că atât în campania din 2011 cât şi în cea din anul 2012 am descoperit mai multe fragmente de
tenciuală pictată între cele două limite de N şi de S ale secţiunii S3b.
Sector Sud
În campania din anul 2013, obiectivul central al cercetării noastre arheologice a fost identificarea laturii de vest şi a colţului de nord-vest a acestui edificiu roman timpuriu cu un caracter public, oficial. Pentru atingerea acestor obiective au fost trasate pe direcţia est-vest o secţiune şi o suprafaţă arheologică la vest de S3b. Secţiunea S6 (Fig. 2, 3) (6 x 2 m), este poziţionată perpendicular pe S3b, la 1,5 m vest de aceasta şi la mijlocul distanţei dintre cele două extremităţi ale S3b şi, în mod normal, perpendiculară pe obiectivul căutat, zidul de vest al edificiului nostru. Suprafaţa S7 (7 x 4 m) este poziţionată la 1, 5 m vest de martorul dintre S3a şi S3b şi la 6 m nord faţă de S6, obiectivul aici fiind identificarea colţului de nord-vest al acestui edificiu.
Începem descrierea situaţiilor arheologice în ordinea cronologică a acestor cercetări, respectiv cu S6. În această secţiune, după stratul de pământ negru cu mult material ceramic roman târziu (secolul VI p.Chr.), care a fost urmărit până la o adâncime de 0,41 m, am descoperit un nivel cu pământ galben până la adâncimea de 0,85 m, nivel din care au fost descoperite 4 monede de bronz şi un opaiţ roman de formă rotundă, aproape întreg. De la această adâncime începe stratul de dărâmătură al edificiului nostru roman timpuriu, cu foarte mult mortar, dale de cărămidă, pietre de şist verde, alături de multe fragmente de tencuială pictată, cu o nuanţă galbenă. Materialul ceramic este roman timpuriu după forme, mai ales ceramică fină (secolele I-III p.Chr.). Aici, pe nivelul de dărâmătură al edificiului, am găsit şi o monedă de bronz, în caroul 2, la adâncimea de 0,86 m.
La o adâncime medie de 1,00 m în stratul de dărâmătură cu mortar am descoperit şi 2 morminte M10 şi M11 (Fig. 4-6), tipologic şi stratigrafic din prima necropolă atestată arheologic în această zonă, cea din secolele IV-V p.Chr., morminte cu amenajare de olane dispuse în formă de acoperiş. Chiar dacă la nivelul amenajării cu olane de acoperiş M11 îl taie pe M10, la nivelul gropilor propriu- zise ale mormintelor este foarte clar că aceste două morminte sunt contemporane, de aici şi poziţia uşor diferită a lui M10. M10 (Fig. 7) este un mormânt de înhumaţie, probabil de adult, în poziţie decubit dorsal, cu groapă în trepte, uşor identificabilă în grund, cu amenajare de olane de acoperiş din cărămidă, dispuse în formă de acoperiş peste mort, orientat SE-NV, cu inventar şi cu oasele neconservate. M10 are inventar format dintr-o fibulă fragmentară cu piciorul întors şi mai multe mărgele din sticlă, toate acestea găsite în zona capului defunctului. M11 (Fig. 8) este tot un mormânt de înhumaţie, probabil de adult, în poziţie decubit dorsal, cu groapă în trepte, uşor identificabilă în grund, cu amenajare de olane de acoperiş din cărămidă, dispuse la fel în formă de acoperiş peste mort, fără inventar funerar şi orientat NE-SV. Spre deosebire de M10, M11 a avut mai mult ca sigur şi coşciug, aşa cum o demonstrează cele două cuie descoperite pe latura de nord a mormântului. Însă, la fel ca şi M10, M11 are oasele la fel de prost păstrate. În momentul săpării celor două morminte, lângă ele, în caroul 1 şi în profilul de sud, a mai apărut un mormânt de înhumaţie, din acelaşi orizont funerar de scolele IV-V p.Chr., dar care din motive obiective nu a fost cercetat în această campanie.
Într-o a doua etapă de cercetare arheologică în această secţiune S6, am identificat la limita dintre carourile 2 şi 3 la adâncimea de 1,14 m continuarea spre nord a laturii vestice a edificiului nostru roman timpuriu, zid denumit convenţional Z11 (Fig. 9-12). Întâi a fost descoperită latura sa de vest, unde au fost surprinse în grund şi două amprente de mortar de la elevaţia acestui zid. După cercetarea celor două morminte de înhumaţie, a apărut de asemenea la limita dintre carourile 1 şi 2, la adâncimea de 1,25 m, şi latura de est a acestui zid numit convenţional Z11, şi care astfel are o laţime medie de 1,80 m, la fel ca şi celelalte segmente de zid descoperite, ceea ce confirmă identificarea sa ca zidul de vest al edificiului roman timpuriu. În caroul 3 din S6 fundaţia acestui zid a fost urmărită până la adâncimea de
2,42 m, unde ne-am oprit pe un nivel de nisip cu pietrş mărunt. În caroul 1, în interiorul edificiului, am investigat acest zid Z11 până la adâncimea de 1,70 m, surprinzând nivelul de dărâmătură, un nivel de arsură şi nivelul de construire al edificiului.
În suprafaţa S7 (Fig. 13-14), după stratul de pământ negru, afânat, care merge până la adâncimea de 0,60 m, urmează un nivel de pământ galben, în care, la o adâncime medie de 0,70, s-au conturat patru morminte de înhumaţie din prima necropolă atestată în această zonă cea de secolele IV-V p.Chr. Trei dintre acestea sunt cu amenajare de olane din cărămidă dispuse în formă de acoperiş peste defunct, iar unul este cu amenajare din piatră de şist verde. Ca şi în cazul secţiunii S6, mormintele din suprafaţa S7 încep în stratul de pământ galben, dar gropile acestora sunt săpate în nivelul de dărâmătură cu mortar al edificiului roman timpuriu. Dintre aceste patru morminte au fost cercetate în această campanie doar două, M13 şi M15. M 13 (Fig. 15-17) este un mormânt de înhumaţie, de adult, în poziţie decubit dorsal, fără inventar funerar, cu groapa de formă ovală şi cu treaptă, uşor identificabilă în grund, orientat E-V. Acesta are o amenajare cu olane de acoperiş şi are scheletul relativ bine conservat. M15 (Fig. 18-20), pe de altă parte este un mormânt de înhumaţie în groapă simplă, cu amenajare din piatră de şist verde, probabil un adult în poziţie decubit dorsal, fără inventar funerar. Defunctul a fost aşezat într-o cistă de piatră şi a fost acoperit ulterior cu piatră. Din păcate nu s-a conservat bine, astfel încât au fost descoperite doar membrele inferioare.
Cercetarea noastră arheologică a continuat şi sub orizontul funerar de secolele IV-V p.Chr., unde la adâncimea de 1,33 m, într-o primă etapă a investigaţiei noastre a fost surprinsă fundaţia colţului de NV a edificiului nostru roman timpuriu, denumit convenţional Z12, şi care a fost demantelat în pantă spre est. Au fost surprinse (Fig. 21-30) cele două colţuri, de interior şi exterior ale edificiului, şi în acest moment putem spune cu certitudine ca acest colţ de NV are o formă de contrafort. Latura de vest a edificiului, Z12, are o lăţime de 1,80, la fel ca si cea de nord, Z13. În caroul 5, la nord de edificiu a mai fost surprins un segment de zid de aceeaşi factură, Z14, piatră de şist verde legată cu mortar, dar despre care în acest moment nu se pot aduce mai multe precizări. Important de precizat aici este faptul că în caroul 1, la vest de edificiu, a fost descoperit un al segment de zid, denumit convenţional Z15, orientat E-V, perpendicular pe zidul de vest al edificiului nostru Z12, cu care este ţesut şi nu adosat, deci acelaşi moment cronologic. Acesta însă are o laţime de doar 1,40 m, putând să reprezinte o compartimentare spre vest a acestui mare edificiu public roman timpuriu, datat în prima jumătate a secolului III p.Chr., datare confirmată şi de materialul ceramic descoperit în această campanie.
În campaniile arheologice următoare se va continua cercetarea acestui mare edificiu roman timpuriu, atât spre est, pentru laturile de nord şi sud, cât şi spre vest, pentru cercetarea posibilei compartimentări apărute anul acesta.
În privinţa inventarului mobil descoperit în campania arheologică 2013, menţionăm fragmente ceramice romane, timpurii (secolele II-III p.Chr.) în cantitate apreciabilă, dar şi romane târzii (secolul VI p.Chr.), material osteologic uman şi animalier, fragmente de tencuială pictată, cărămizi şi fragmente de blocuri din calcar, şi nu în ultimul rând mai multe monede de bronz (23 de piese), care după analizarea lor de către specialiştii în numismatică ne vor putea permite stabilirea unor repere cronologice mai clare. Au mai fost descoperite două opaiţe romane, o fibulă fragmentară cu piciorul întors, mai multe mărgele, un unguentarium ceramic miniatural şi o brăţară fragmentară din sticlă.
|
|
Abstract other lang. |
|
|
Abstract |
During the 2013 archaeological campaign, research in Sector South of the Greek-Roman site at Histria focused on the area W of section S3b, one of the subsections of the main excavation unit S3, which we started excavating two years ago. The main objective of our research was identifying the W side and the N-W corner of an Early Roman official or public building. In order to achieve these objectives we started a section and a cassette (oriented W-E), located W of S3b. We excavated four inhumation graves from the first necropolis attested in this area, namely the one dated to the 4th-5th c.A.D. In a second research stage we uncovered the W side of the Early Roman official/public building, as well as its N-W corner. The mobile inventory discovered in this campaign includes Roman pottery (6th c.A.D. and 1st-3rd c.A.D.), animal and human bones, painted plaster fragments, bricks and fragments of limestone building blocks, as well as 23 bronze coins. We also discovered two Roman lamps, a fragmentary fibula with a curved end, several beads, a miniature ceramic unguentarium and a fragmentary glass bracelet.
|
|
Bibliography |
|
|
Bibliographic notes |
|
|
Source |
Cronica cercetărilor arheologice din România |
|
Editor |
INP |
|
Language |
RO |
|
|
