|
Excavation Year |
2015 |
|
Epoch |
Late Roman period (2nd - 4th cent.)
|
|
Periods |
Roman Period
|
|
Site Category |
Religious, Ritual and Funerary
|
|
Site Types |
Tumular grave
|
|
Map it |
Find it on the Romanian map |
|
County / District |
Constanţa |
|
Locality |
Istria |
|
Commune |
Istria |
|
Site |
|
|
Site Sector |
Necropola (N-1-413) |
|
Site name |
Histria |
|
Persons involved and Institutions |
| Last name | First name | role | Institution |
| Angelescu |
Mircea |
Site director |
Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Heroiu |
Andrei |
|
Arkeo |
| Kucsinschi |
Linca |
|
Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
|
|
National Arch. Record Site Code |
62039.01
|
|
Report |
Acest tumul a fost cercetat în campania arheologică a anului 2015 cu fonduri asigurate prin programul Arheobrand al asociaţiei culturale Arkeo şi cu sponsorizarea asigurată proiectului de către Farmexpert.
Tumulul se încadrează în ceea ce Canarache (1956) identificase a fi grupa nr. 7 şi care cuprindea grupul de tumuli aflaţi la nord de ţărmul nordic al lacului Istria. Conform propunerii lui P. Alexandrescu (1966), tumulul N-1-413 este plasat în imediata apropiere a drumului nr. 3. Venind dinspre nord-vest (direcţia Mihai Viteazul) drumul nr. 3 se uneşte la aproximativ 720m spre sud cu drumul nr. 4 pentru a continua apoi spre istmul care asigura accesul pe Platoul din vestul cetăţii. Este localizat în zona de nord a necropolei şi face parte din cea mai mare grupare de tumuli ce conţine nu mai puţin de 580 de astfel de formaţiuni, fiind zona cu cea mai mare densitate. De asemenea, putem observa că el face parte dintr-un aliniament de tumuli (cel puţin 10) care probabil mărgineau la vest drumul nr. 3 care vine dinspre Sinoe şi se îndreaptă spre cetate.
După examinarea acestui tumul cu mijloace geo-magnetice (Departamentul de Cercetare Interdisciplinar – Domeniul Ştiinţe/ Platforma de Formare şi Cercetare Interdisciplinară în Domeniul Arheologiei – Arheoinvest al Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi) s-a trecut la cercetarea arheologică propriu-zisă care a început prin îndepărtarea culturii de floarea-soarelui. Au fost apoi trasate cel două profile perpendiculare (Nord-Sud şi Est-Vest) care au determinat formarea a patru cadrane. Primul cadran cercetat a fost cel de sud-est - Suprafaţa 1, apoi în ordine au fost cercetate cadranele de nord-vest (Suprafaţa 2), de sud-vest (Suprafaţa 3) şi de nord-vest (Suprafaţa 4).
Între cele 4 cadrane au fost păstraţi martori de 1,5 m, care la finalul cercetării au fost demontaţi în zonele în care suprapuneau complexele arheologice.
Stratigrafia din cele 4 suprafeţe de cercetare este asemănătoare şi anume:
Nivel vegetal, cu o grosime ce variază între 0,10 şi 0,20 m, cu o alveolare în partea de vest a tumulului (ajungând la o grosime de 0,75 m)
Urmează mai multe straturi de umpluturi succesive: niveluri de pământ brun, brun cenuşiu, galben deschis, castaniu, brun închis, brun deschis, lentile de pământ negru şi pământ galben compact. Pe profilul de vest al S. I şi pe profilul de est al S. III se pot observa clar două tipuri de orientare a straturilor de umplutură, ce ar putea marca două momente distincte de construire: de la m. 0 până în jurul m. 7 – straturile ce acoperă Cx 2 şi continuă în S. II acoperind Cx 3 şi Cx 4, iar apoi, în partea de sud a tumulului, umpluturi care acoperă Cx 1. Astfel, în acest moment putem presupune că iniţial tumulul a fost construit pentru Structura funerară nr. 1 (Cx 3 şi Cx 4), care după amenajare au fost acoperite de pământ, apoi într-un moment imediat ulterior a fost utilizat Cx 2, fiind şi acesta acoperit cu straturi de umplutură distinctă, la final adăugându-se mai multe umpluturi peste cele 3 complexe, care toate au fost amenajate direct pe nivelul de călcare antic. În al doilea moment de utilizare este construită în partea sudică a tumulului Structura funerară nr. 2 (Cx 1), pe un strat de lut galben (adus cu această ocazie sau păstrându-se din amenajarea iniţiala a tumulului), care este la rândul ei acoperită de straturi succesive de pământ, ce ajung să acopere şi o parte din mantaua iniţială.
Nivelul de călcare antic apare la adâncimea de -2,60/-2,70 m pe toată suprafaţa tumulului.
Stratul vegetal antic are grosimea de 0,60 – 0,70 m şi este constituit dintr-un pământ cenuşiu, compact.
Solul steril din punct de vedere arheologic este reprezentat de lut galben.
În straturile de umplutură, în toate cele 4 suprafeţe au fost descoperite mai multe fragmente ceramice, provenind de la amfore, oale, căni, neîntregibile, toate datându-se general în epoca romană, fragmente de cărămizi şi ţigle, două vârfuri de săgeată din bronz. Despre toate aceste materiale putem afirma că au fost aduse o dată cu pământul de umplutură, neobservându-se nicio dovadă pentru depunerea lor intenţionată sau includerea într-un context arheologic clar.
Structura funerară nr. 1 este formată dintr-un rug (Cx 3) şi un mormânt de incineraţie (Cx 4).
Structura funerară nr. 2 reprezintă un mormânt de incineraţie cu ardere pe loc (bustum), ce a fost notat în timpul săpăturii cu indicativul Cx 1. A apărut în partea de sud-vest a S. I, intrând parţial în profilul de vest al suprafeţei, la adâncimea de 2,20 m. Rugul are dimensiunile păstrate (zona cu pământ ars) de 2,65 x 1,90 m, este orientat est-vest şi prezintă două şanţuri de tiraj dispuse în cruce, cel orientat est-vest cu dimensiunile de 2,50 x 0,40 m, iar cel orientat nord-sud, cu dimensiunile de 1,85 x 0,35 m, ambele şanţuri având adâncimea aproximativă de 0,30/0,40 m de la nivelul cu arsură. Rugul a fost amenajat pe un strat de pământ galben (despre care, aşa cum am afirmat anterior nu se poate spune dacă a fost adus special cu această ocazie sau făcea parte din structura tumulului iniţial – care ar fi cuprins doar Cx. 2, 3 şi 4), cu o grosime de 0,15-0,20 m, aşezat peste nivelul de călcare antic. În extremitatea de est a rugului, am identificat două gropi de stâlp, cea dinspre nord de formă ovală, cu dimensiunile de 0,35 x 0,20 m, cea dinspre sud de formă pătrată cu colţurile rotunjite, cu diametrul de 0,30 m, ambele având adâncimea de 0,20/0,30 m de la nivelul de amenajare al rugului.
În S. III, la adâncimea de -2,65 m, în partea de nord- est a suprafeţei, a apărut Cx 2, ca o suprafaţă de pământ ars, de formă dreptunghiulară cu colţurile rotunjite, orientată est-vest, cu dimensiunile de 1,65 x 0,90 m, ce intra în partea de vest cu aproximativ o treime sub profilul de vest al S. III. Complexul a fost amenajat direct pe nivelul de călcare antic, ca o mică alveolare, la nord de acesta observându-se pe profilul magistral zona în care a fost depozitat pământul vegetal antic scos pentru amenajarea complexului. În partea de sud-vest apare o mică groapă de stâlp, în afara zonei cu arsură, de formă rotundă, cu diametrul de 0,20 m şi adâncimea de 0,15/0,20 m de la nivelul de călcare antic. Stratul de pământ ars in situ are o grosime de 0,05 m, iar zona prezintă, în partea de vest şi în cea centrală, două alveolări (sau gropi de ardere (?)) cu adâncimea de aproximativ 0,15 m de la nivelul de călcare antic.
Toate cele patru complexe arheologice descoperite în Tumulul N-1-413 se pot poziţiona pe o axă orientată aproximativ nord-sud. Astfel, aproape de centrul tumulului, în zona sa de nord- vest se află amplasat Cx 3, iar la 0,40 m sud de acesta Cx 4. La 3,5 m sud de Cx 4 a fost descoperit Cx 2, iar la 4,25 m spre SSE a apărut Cx 1. Cele 3 complexe de formă ovală sunt orientate toate est-vest. Aşa cum am arătat mai sus, în acest moment putem presupune pe baza stratigrafiei, că tumulul a fost iniţial construit pentru Cx 3 şi Cx 4 (structura funerară nr. 1) şi pentru Cx 2 (care reprezintă urmele unui ritual funerar pe care îl interpretăm în acest moment în legătură cu Structura funerară nr. 1), adăugându-i-se după o perioadă o completare a mantalei înspre sud – reprezentând umplutura care a fost depusă peste cel de-al doilea mormânt de incineraţie - Cx 1.
În concluzie, Cx 1 se poate încadra în categoria generală a mormintelor cu ardere pe loc (bustum), iar Cx 4 (ce constituie împreună cu rugul Cx 3 o singură structură funerară în opinia noastră) este un mormânt cu ardere la ustrinum, această împărţire fiind făcută din punctul de vedere al locului desfăşurării cremaţiei în raport cu locul depunerii oaselor calcinate.
În ceea ce priveşte datarea tumulului şi complexelor descoperite, în acest moment şi fără un studiu detaliat al ceramicii şi al celorlalte piese de inventar, putem afirma că toate descoperirile se încadrează în sens larg în epoca romană (sec. I-III p.Chr.). Precizări despre o datare mai clară şi eventual diferenţiată a fiecărui complex se vor putea face doar după analiza tuturor materialelor arheologice descoperite.
|
|
Abstract other lang. |
|
|
Abstract |
|
|
Bibliography |
|
|
Bibliographic notes |
|
|
Source |
Cronica cercetărilor arheologice din România |
|
Editor |
INP |
|
Language |
RO |
|
|
