|
Excavation Year |
2015 |
|
Epoch |
Early Roman period (1st cent. BC - 1st cent. AD);
Late Roman period (2nd - 4th cent.)
|
|
Periods |
Early Roman Period;
Late Roman Period
|
|
Site Category |
Defence;
Civil
|
|
Site Types |
Fortifications;
Assemblage/construction
|
|
Map it |
Find it on the Romanian map |
|
County / District |
Constanţa |
|
Locality |
Istria |
|
Commune |
Istria |
|
Site |
|
|
Site Sector |
Sud |
|
Site name |
Histria |
|
Persons involved and Institutions |
| Last name | First name | role | Institution |
| Dabîca |
Mircea Mihail |
|
Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
|
|
National Arch. Record Site Code |
62039.01
|
|
Report |
Din anul 2010 obiectivul principal al cercetării arheologice în Sectorul Sud de la Histria este acela de a pune în evidenţă, atât din punct de vedere ştiinţific dar şi muzeistic, oraşul roman timpuriu de la Histria, mai puţin cunoscut şi cercetat în economia investigaţiilor arheologice de pe acest sit. În campania din anul 2015, cercetarea arheologică în Sectorul Sud al cetăţii greco-romane Histria s-a concentrat în zona de la vest de secţiunea S3b, una din sub- secţiunele componente ale secţiunii magistrale S3 începută cu patru ani in urmă. (Fig. 1, 2)
Această campanie arheologică s-a desfăşurat în perioada
20.08.-03.09.2015 şi a fost finanţată de către compania farmaceutică
Farmexpert.
Sector Sud 2015
În campania din anul 2015, obiectivul central al cercetării arheologice din Sectorul Sud a fost continuarea identificării planului arhitectonic al edificiului roman timpuriu de mari dimensiuni cu un caracter public, oficial (Fig. 3), mai exact a prelungirii vestice a acestui monument, reprezentată de zidul Z15 descoperit în 2013. Un al doilea obiectiv a fost identificarea, din punct de vedere planimetric, a zidului Z16, zid anterior edificiului şi tăiat de către acesta, de Z15.
Pentru atingerea acestor deziderate au fost continuate cercetările arheologice în secţiunea S8, în sondajulS9 şi în caseta S10 (secţiuni deschise în campania din 2014) şi au mai fost începute o casetă, S11, precum şi alte două sondaje, S12 şi S13 (Fig. 1). Secţiunea S8 (Fig. 1) (7 x 2 m) a fost deschisă la 7,20 m V de aleea centrală a sitului arheologic Histria, obiectivul fiind aici, identificarea continuării spre V a prelungirii edificiului roman timpuriu, respectiv Z15. Sondajul S9 (Fig. 1) (4 x 1,50 m) a fost trasat tot la V de aleea centrală, fiind poziţionat chiar în marginea vestică a acestei alei, obiectivul aici fiind acelaşi ca în S8. Caseta S10 (aproximativ 4 x 4 m, datorită orientării sale la alee) a fost deschisă la 1,0 m N de suprafaţa S7, aici fiind cautată continuarea spre N a zidului Z16. Caseta S11 (Fig. 1) (4 x 4 m) a fost amplasată între S8 şi S9, la V de aleea centrală a sitului. Sondajele S12 (Fig. 1) (2,50 x 3,50x 1,80 x 2,80 m) şi S13 (Fig. 1) (1 x 2,60 x 1,60 x 2,30 m), au fost deschise la 1,00 m N de caseta S10, cu un martor de 1,00 m între ele.
Începem descrierea situaţiilor arheologice în ordinea cronologică a acestor cercetări, respectiv cu S8 (Fig. 4) şi S9 (Fig. 5). Scopul lor, aşa după cum am spus mai sus, a fost acela de a surprinde continuarea lui Z15, zidul prelungirii edificiului, spre V, continuare presupusă după lăţimea destul de mare a acestui zid (1,40 m) care, teoretic, ar trebui să aibă o lungime considerabilă. În afara faptului că a fost descoperit în 2014, un canal antic orientat N-S, construit din piatră de şist verde legată cu pământ, posibil de epocă romană târzie, rezultatul nu a fost cel scontat, pentru că nu a fost identificată continuarea lui Z15 (Fig. 6). În acest moment credem, că este foarte posibil ca acest zid să facă un colţ, spre S, pe sub aleea centrală a sitului, fapt care împiedică pentru moment continuarea cercetării lui.
Nici în S9 rezultatul nu a fost cel scontat, dar aici, în urma continuării cercetării arheologice, am identificat în profilul de S posibilul nivel de dărâmătură al lui Z15 (Fig. 7), ceea ce face plauzibila ipoteza mai sus prezentată, cu un colţ, spre S, pe sub aleea principală a sitului.
Caseta S11 a fost deschisă pentru a se verifica descoperirea în S9, în campania trecută, a unei platforme/pavaj din piatră rulată, asemănătoare (cu excepţia pantei) cu cele descoperite în anii trecuţi la sudul aleii de vizitare a sitului arheologic Histria. Această platformă/ pavaj a fost descoperită în S9 şi S11 la adâncimea de 1,46-1,61 m (Fig.
8-9). În lipsa altor structuri constructive, rezultatele din anul acesta de aici ne-au determinat să ne întrebăm dacă nu cumva şi această parte a cetăţii era afectată în antichitate de un teren mlăştinos care a secat în timp (dată fiind apropierea de apele mării din S). Deasemenea, nu este exclus, ca traseele celor două alei de vizitare a sitului, cea de sud şi cea de vest, să fi reprezentat în antichitate limita dintre zona mai înală a cetăţii (unde este amplasat edificiul roman timpuriu) şi zona mlăştinoasă din S şi SV, fapt evidenţiat şi de studierea curbelor de nivel de astăzi. Această parte mlăştinoasă poate fi o rămăşiţă a zonei portuare de la Histria, care în timp s-a retras spre S, datorită înnisipării masive care a avut loc aici.
Într-o primă etapă, în caseta S10 am descoperit la adâncimea de 0,80-0,96m nivelul de dărâmătură al edificiului roman timpuriu (Fig. 10-13), compus din pietre de şist verde, calcare şi ţigle, pentru ca mai apoi, sub acest nivel de dărâmătură, să avem ocazia să descoperim, la adâncimea de 1,00-1,12 m, latura de sud a unei străzi romane timpurii, orientată NE-SV (Fig. 14-16). De fapt aceasta este continuarea spre V a unei străzi cunoscută din cercetările mai vechi ale lui N. Hamparţumian şi surprinsă de cercetările noastre din S3a, prima subsecţiune a secţiunii magistrale S3 (Fig. 17). Deasemenea, tot aici, în colţul de SV al secţiunii, alipit străzii, am descoperit la adâncimea de o,50 m, continuarea zidului Z16, de fapt colţul lui de NV, pentru că şi acest zid, aşa cum reiese din cercetarea de anul acesta, trece spre V pe sub aleea principală a sitului (Fig. 14-16).
Latura de N a străzii romane timpurii a fost urmărită în sondajul S12 şi descoperită la adâncimea de 0,87-0,90 m, unde se pare în acest moment că ea continuă, până la limita dintre S12 şi S13, având astfel o lăţime de aproximativ 8 m (Fig. 18-20).
În sondajul S13, această stradă mărgineşte un zid, denumit convenţional Z17, descoperit la adâncimea de 0,48 m, din pietre fasonate şi legate cu pământ, de 50 cm lăţime, şi care are aceeaşi orientare ca şi strada, adică NE-SV (Fig. 21-23). La N de acest zid a fost identificat la adâncimea de 0,80 m, nivelul de călcare al acestuia, pe care au fost descoperite mai multe fragmente de ţigle (Fig. 24). Despre acest zid, în acest moment, nu se pot aduce alte lămuriri, acesta, cât şi strada romană timpurie, urmând să fie cercetate în următoarele campanii arheologice.
Concluzii preliminare
În actualul stadiu al cercetării arheologice, apare destul de clar că acest mare edificiu public este construit la începutul secolului III p.Chr. (probabil în timpul lui Septimius Severus). Edificiul a suferit o mare distrugere la mijlocul secolului III p.Chr., probabil cu ocazia faimoasei „distrugeri a Histriei” (excidium Histriae) în urma devastatorului raid gotic din anul 251 p.Chr., distrugere evidenţiată arheologic, atât în partea de nord a edificiului, cât şi în cea de sud şi vest. Din punct de vedere numismatic se constată că o bună parte dintre monedele descoperite (un procent de aproape 80%) sunt puternic afectate de efectele unui mare incendiu, multe dintre ele fiind topite sau parţial topite. Distrugerea este urmată de o refacere parţială, timp în care clădirea a continuat să fie folosită, dar la alte proporţii. Conform evidenţei numismatice distrugerea ei definitivă a avut loc către sfârşitul secolului III p. Chr. şi în primul deceniu al secolului IV p.Chr. Terenul pe care a fost amplasat acest edificiu este ocupat ulterior, de prima necropolă romană târzie atestată în această zonă, cea din secolele IV-V p. Chr. Deasemenea, aşa cum am spus mai sus, nu este exclus ca traseele celor două alei de vizitare a sitului, cea de sud şi cea de vest, să fi reprezentat în antichitate limita dintre zona mai înală a cetăţii (unde este amplasat edificiul roman timpuriu) şi zona mlăştinoasă din S şi SV. Astfel se poate vorbi în acest moment, cu titlul de ipoteză de lucru şi despre o posibilă funcţionalitate a acestui edificiu de utilitate publică, adică antrepozite, orientate cu latura lungă pe direcţia E-V, lonjând în acest fel, zona portuară de S a Histriei.
În privinţa inventarului mobil descoperit în campania arheologică 2015, menţionăm fragmente ceramice romane, timpurii (secolele II-III p.Chr.) în cantitate apreciabilă, dar şi romane târzii (secolul VI p.Chr.), oase, cărămizi, ţigle şi fragmente de blocuri din calcar, 19 monede, şi nu în ultimul rând opaiţe, fragmente de statuiete şi teracote, oase prelucrate, un ac de bronz, o cataramă din bronz, o fibulă, un cercel, precum şi alte obiecte din bronz. (Fig. 25)
|
|
Abstract other lang. |
|
|
Abstract |
|
|
Bibliography |
|
|
Bibliographic notes |
|
|
Source |
Cronica cercetărilor arheologice din România |
|
Editor |
INP |
|
Language |
RO |
|
|
