|
Excavation Year |
2016 |
|
Epoch |
Greek and Hellenistic;
Late Roman period (2nd - 4th cent.)
|
|
Periods |
Classical Greek Period;
Roman Period
|
|
Site Category |
Domestic
|
|
Site Types |
Fortified settlement
|
|
Map it |
Find it on the Romanian map |
|
County / District |
Tulcea |
|
Locality |
Jurilovca |
|
Commune |
Jurilovca |
|
Site |
Orgame/Argamum |
|
Site Sector |
Extra Muros/incinta grecească/incintă nord |
|
Site name |
|
|
Persons involved and Institutions |
| Last name | First name | role | Institution |
| Iacob |
Mihaela |
|
Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
| Mănucu-Adameșteanu |
Mihaela |
|
Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Mocanu |
Diana |
|
Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
| Nuțu |
George |
|
Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
| Päffgen |
Bernd |
|
Ludwig Maximilians - Universität München |
| Paraschiv |
Eugen Dorel |
|
Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
|
|
National Arch. Record Site Code |
160653.02
|
|
Report |
Cercetătile arheologice s-au desfăşurat în perioada septembrie – octombrie 2016, pe trei sectoare, fiind finanţate de Ministerul Culturii şi ICEM Tulcea. În paralel, au fost realizate cercetări geofizice în fortificaţia tomano-bizantină şi la nord şi vest de aceasta şi o nouă ridicare topografică a întregii zone de către o echipă de la Universitatea Ludwig Maximilian München
Sectorul Extra Muros
Mihaela Iacob, Dorel Paraschiv, Marian Mocanu, Diana Mocanu (ICEM Tulcea)
Stadiul cercetării. Cercetarea din sectorul extramuran al cetăţii Argamum, situat în imediata vecinătate a valului 2, s-a dovedit de maximă importanţă in identificarea succesiunii locuirii platoului argamens din apropierea sistemului defensiv de apărare de perioadă romană târzie şi romano-bizantină: necropolă în perioada greacă, zonă de depozitat deşeuri menajere în perioadă romană timpurie, zonă de locuit în sec. IV, necropolă în perioada romană târzie. Cercetările s-au desfăşurat cu intermitenţă în perioada 2006-2016 în paralel cu sondarea altor puncte situate în ceea ce, generic, numim „Sector extra muros”.
Scopul cercetării. Cercetarea din 2016 a avut drept scop delimitarea spre nord a zonei afectate depozitării deşeurilor menajere în sec. I-III p.Chr., respectiv, delimitarea spre nord a zonei ocupate de necropola romană târzie, a cărei zona de maximă de concentrare fusese identificată în S 8 şi S 9.
A fost continuată cercetarea în secţiunea S 12 (2 m x 30 m), s-au curăţat profilele de N şi vest ale lui S8, s-a început înlăturarea martorului dintre S8 si S9.
Rezultate;
S12. Săpătura s-a efectuat până la adâncimea de cca. 1m (până la nivelul stâncii). În partea de est a secţiunii o anume aglomerare de pietre de dimensiuni medii s-a dovedit a nu face parte dintr-o construcţie/amenajare anume; ele au fost dislocate din construcţiile din vecinătate şi „purtate” datorită lucrărilor agricole care s-au desfăşurat până in anii `60 ai veacului trecut in această zonă. În partea de vest a secţiunii a fost cercetat m1/2016. Acesta, amplasat la adâncimea de 1 m faţă de nivelul actual de călcare, a fost aşezat in coşciug într-o groapă săpată direct în stâncă; nu păstra niciun însemn de mormânt (tegulae sau lespezi de piatră). Aşezat in decubit dorsal, cu orientarea V-E şi mâinile pe lângă corp, cu palmele aduse pe capul femural, scheletul fusese puternic deranjat de galerii de animale, care au distrus/dislocat zona toracică şi oasele membrelor superioare, din schelet păstrându-se craniul, radius-ul şi cubitus-ul de la mâna dreaptă, parte din tarsienele şi metatarsienele mâinii stângi, oasele bazinului şi femurele. Mormântul nu avea inventar.
S8. A fost degajată cantitatea de pământ „scursă” din martorul de nord, pe toată lungimea lui (30 m). Martorul în cauză se dovedeşte foarte important întrucât înregistrează atât straturile succesive de depunere a deşeurilor menajere în această zonă cât şi cele două orizonturi de înmormântare din perioada romano-bizantină. După curăţare şi îndreptarea profilului, acesta a fost fotografiat pe toata lungimea lui, din 2 in 2 metri şi a fost integral desenat.
Ulterior a fost cercetat m2/2016 aparţinând celui de-al doilea orizont de înmormântare, mormânt ce se afla în martorul dintre S8 si S12. Mormântul, aflat la cca. 20 cm fata de nivelul actual de călcare, era placat cu 4 lespezi de piatră (calcar), aşezate una în continuarea celeilalte, acoperind în totalitate groapa de depunere a scheletului; de altfel, aceasta fusese realizată în stratul de deşeuri menajere. Scheletul, în decubit dorsal, orientat vest-est, este păstrat quasi-integral; braţele sunt flectate din cot astfel încât să se împreuneze palmele pe bazin. Nici acest mormânt nu a avut inventar. Sub el, la cca. 50 cm, se afla un al doilea mormânt, care va fi cercetat in campania următoare.
Materialul arheologic recoltat este compus, în mare parte, din material ceramic şi tegular de perioada romană timpurie (sec. I-III p.Chr.). Cercetarea, deşi redusă ca timp, a confirmat datele arheologice dobândite anterior referitoare la orizonturile de înmormântare, tipul de mormânt, ritul şi ritualul de înmormântare, respectiv, depunerea, în straturi, a deşeurilor constând în materiale de construcţie, cenuşă, bucăţi de lutuială de la podele.
Sectorul “Incintă greacă”
Mihaela Mănucu-Adameşteanu (IAB)
Scopul cercetării din această campanie a fost observarea unor aspecte constructive ale valului 3 de pe frontul de vest al aşezării antice de la Capul Dolojman, precum şi documentarea eventualelor structuri edificate asociate acestuia. Valul 3 aparţine unui sistem defensiv compus din trei asemenea elemente (Pl. VII/1), aflate la vest de zidul de incintă romano-bizantin. Aparent contemporane şi construite în aceeaşi manieră, toate sunt orientate nord-sud şi sunt îndeobşte atribuite epocii romano-bizantine, prin analogie cu alte asemenea amenajări din proximitatea cetăţilor dobrogene.
Stadiul cercetărilor. La nivelul microreliefului actual, valul 3 (altitudine naturală: 31,97 m; lăţime la bază: 22 m; înălţime păstrată faţă de nivelul stâncii native: cca 3,00 m) este cel mai vizibil şi se află la o distanţă de cca 190 m de zidul de apărare al cetăţii romano-bizantine (Pl. VI; VII/1). Aceste caracteristici au putut fi determinate în anii 2008-2009, prin cercetările efectuate asupra acestui monument cu ocazia realizării secţiunii SIG V (lungime totală: 210 m; lăţime: 1-2 m ). SIG V a avut drept obiectiv interceptarea traseului incintei greceşti, dar şi investigarea celor 3 valuri şi a eventualelor urme arheologice din spaţiul cuprins între incinta romano-bizantină şi valul 3. Secţiunea SIG V 2008, plasată imediat la sud de turnul 8 al fortificaţiei romano-bizantine, este perpendiculară pe aceasta din urmă şi este orientată est-vest (M. Mănucu-Adameşteanu et al., 42. Jurilovca, com. Jurilovca, jud. Tulcea (Orgame/Argamum), în Valachica 21-22/2008-2009. Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 2008, Târgovişte, 2009, p. 138-141).
Cu privire la valul 3, în anul 2008 s-a putut observa amenajarea lui ca val din piatră, foarte probabil, iniţial realizat prin săparea şanţului adiacent de la vest de el. Pe partea dinspre interiorul spaţiului delimitat el prezintă, în secţiune, straturi succesive şi de consistenţă diferită, din piatră (aşchii, nuclee şi plăci nefasonate, pulbere de calcar amestecate, în proporţii diferite, cu argilă şi pământ cenuşos; pl. II/4 ). In miezul “valului” s-au identificat resturile unei amenjări cu blocuri din piatră sumar fasonată, dar de dimensiuni monumentale, zăcând în poziţie secundară într-o groapă ce pare să pornească de sub vegetalul actual (Pl. VII/2-3).
Alături de SIG V 2008, de-a lungul laturii sale nordice, între m. 178-198 ai acesteia, a fost trasată, în anul 2009, o casetă – SIG V 2009 – cu dimensiunile de 20 x 4 m, cu scopul de a obţine noi informaţii privind tehnica de edificare a valului 3 şi a identifica eventuale structuri asociate. S-a putut confirma astfel că versantul de est al valului este constituit din straturi alternate de piatră nefasonată şi de dimensiuni mai degrabă mici (0,10x0,15x0,20 m) şi straturi subţiri, tasate de pământ. La suprafaţă valul este protejat de o manta compactă din piatră de acelaşi fel (Pl. VII/2). Pe „creasta” valului 3, pe o lungime de aprox. 6,70 m, a fost identificat un aliniament de blocuri de piatră de mari dimensiuni, orientat nord-sud. Dispunerea acestora sugerează linia de parament al unui zid cu aceeaşi orientare. Din păcate, grosimea eventualului zid astfel semnalat nu a putut fi măsurată integral (tronsonul conservat variază între 0,55 m la sud şi 1,50 m la nord; pl. VII/7), întrucât spre vest avem de-a face cu urmele clare ale unei demantelări, constând în îngrămădirea dezordonată de lespezi de piatră de dimensiuni variate, moloz mărunt de calcar şi pământ galben, fără urme de mortar.
Din anul 2011 săpătura arheologică sistematică în sectorul SIG a fost întreruptă, ca urmare a pensionării subsemnatei şi a lipsei finanţării. Intrucât documentarea detaliilor constructive şi de cronologie cu privire la valul 3 a rămas neclarificată, cercetarea în acest sector a fost reluată în acest an, ca urmare a invitaţiei adresate de actualului responsabil ştiinţific al şantierului, dr. Dorel Paraschiv.
Rezultatele campaniei 2016. A fost reluată cercetarea în cadrul casetei SIG V 2009, sub sigla SIG V 2016. A fost redegajată mantaua de pe versantul estic al valului 3, observându-se cum ea îşi sprijină partea inferioară direct pe un strat de pământ dur, cu structură măzăroasă, de culoare brun-roşcat (gros de 0,25-0,40 cm), care acoperă direct stânca (Pl. VII/5).
La vest de aliniamentul de blocuri cu aparenţă de parament, au fost curăţate resturile demantelării, observându-se dispunerea lor pe un nivel de pământ bine bătătorit, de culoare brun închis (– 0,40-1,30 m; pl. II/6)). Pe alocuri, acest nivel corespunde nivelului stâncii naturale, ceea ce ne determină să luăm în considerare fie existenţa unor urme de exploatare a pietrei în carieră deschisă, fie deplasări tectonice ale plăcilor (calcare, argile) din care este format masivul stâncos al Capului Dolojman, în momentul edificării versantului vestic al valului 3.
La cca 1,50 de latura de nord a casetei, sub acest nivel a fost identificată fundaţia unui zid construit din moeloane de calcar de dimensiuni medii, legate cu pământ galben (Pl. VII/6). Zidul (Z2) este orientat SE-NV, se păstrează pe 3-4 asize, are o lăţime de 0,50-0,60 m şi a putut fi degajat pe o lungime de cca 2,15 m, restul aflându-se, într-o parte sub stratul de dărâmături provenind din demantelare, iar în cealaltă sub limita de vest a casetei. Din păcate, datarea lui nu poate fi făcută prin materiale asociate (aflându-ne sub nivelul de funcţionare) şi nici prin tehnica de edificare (aproape toate zidurile edificiilor de la Orgame/Argamum, indiferent de epocă, sunt construite din piatră legată cu pământ).
Inventarul arheologic colectat este deosebit de sărac, constând în fragmente ceramice atipice, provenind de la diferite vase lucrate la roată sau modelate cu mâna şi aparţinând tuturor etapelor cronologice ale locuirii de la Capul Dolojman. De remarcat descoperirea unui vârf de săgeată din silex (Pl. VII/9) în apropierea zidului Z2.
Tinând cont de faptul că rezultatele cercetărilor de până acum în sectorul SIG V rămân, încă, neconcludente faţă de obiectivele iniţiale, considerăm că reluarea şi extinderea lor în campaniile următoare ar fi binevenită.
Sectorul „Incintă nord”
George Nuţu (ICEM Tulcea), Bernd Päffgen (Ludwig Maximilian Universität München)
Cercetările efectuate în zona intramurană a cetăţii Argamum în această campanie s-au concentrat în sectorul „Incintă nord”. Acesta se află situat în zona de nord a oraşului antic şi urmăreşte verificarea structurilor de locuire situate între Poarta de Vest şi Basilica I. Iniţial, în anii 1979 şi 1980, în această zonă a fost realizat un sondaj de către A. Opaiţ, dar rezultatele au rămas inedite.
În anul 2013 acest sondaj a fost redeschis şi lărgit, cu rezultate importante pentru lămurirea ansamblului urbanistic al oraşului, în zona cuprinsă între „Sectorul Central” şi Poarta de Vest a oraşului. Au fost cercetate două edificii, fiecare cu câte două încăperi. Stratigrafia în acest punct al oraşului demonstrează existenţa unei locuiri cuprinsă între a doua jumătate a secolului V p.Chr. şi secolul VI p.Chr. Aceasta din urmă a avut cel puţin trei faze distincte, vizibile în compartimentarea edificiilor şi demantelarea unor segmente de ziduri. Unul dintre cele mai importante aspecte urmărite în cadrul cercetărilor pe acest sector a fost identificarea accesului spre Basilica I, monumet datat în limitele secolelor V-VI p.Chr., probabil cel mai vechi edificiu de cult creştin al oraşului.
Din motive obiective, campania arheologică din acest an s-a redus la verificarea situaţiei stratigrafice din extremitatea vestică a Basilicii I. Cercetările anterioare realizate de I. Vizauer în campaniile 2001-2002 au condus la identificarea unei anexe pe latura sudică, verificarea relaţiei acestui important monument cu zidul de incintă construit în timpul lui Iustinian şi la cercetarea nivelului de secol V p.Chr., care corespunde construirii edificului.
Cercetările din anul 2016 au vizat, în primul rând, relaţia dintre edificiile situate la vest de intrarea în Basilica I şi piaţeta din zona atrium-ului monumentului. Pavajul realizat din dale de calcar, indiciu al acestei piaţete, este puternic afectat de intemperii. Limita sa vestică este astăzi, la mai bine de un deceniu de la descoperire, distrusă aproape în totalitate. A fost continuată cercetarea primelor două carouri ale secţiunii S I începută în anul 2013, orientată pe traiectul sondajului anterior (NNE–SSV). Aceste carouri sunt situate la V (în proximitatea basilicii), au fost începute în anul 2013 şi abandonate din cauza lipsei fondurilor. A fost îndepărtat stratul vegetal până la adâncimea de –30 m, pe un nivel de dărmătură. Sub acest strat compact a fost descoperit un nivel de călcare din a doua jumătate a secolului VI p.Chr. În extremitatea estică a secţiunii s-a ajuns la adâncimea de –70 cm unde apare roca nativă. Conform primelor observaţii, pavajul piaţetei este aşezat, cel puţin zona sa vestică, direct pe stâncă. În caroul 2B, spre vest, a fost descoperit un zid al unui edificiu independent de E I (cercetat în anul 2013). Lipită de acest zid a fost descoperită o vatră.
Materialul arheologic preponderent este ceramica, alături de fragmente de material vitric şi oase de animale. Amforele LR 2 sunt cele mai numeroase, urmate ceramica de bucătărie şi de masă; nu este surprinzătoare descoperirea mai multor capace de oale, dacă avem în vedere posibilitatea identificării unei zone pentru preparare alimentelor în caroul 2B. Materialul vitric constă în mai multe panouri de geam şi pahare cu picior, tipice perioadei bizantine timpurii.
Cercetări geofizice
Prof. Dr. Bernd Päffgen, Daniel Anton, Mario Hölzl, Florian Rinser, Michaela Schauer, Ursula Scharafin-Hölzl, Marion Scheiblecker (Universitatea Ludwig-Maximilian din München)
În perioada 29 august – 08 septembrie 2016 au fost efectuate prospecţuniii geofzice ȋn incinta oraşului antic Argamum (Orgame), după utilizarea dronei în anii precedenţi.
Aparatul utilizat (Ferex) permite ȋnregistrarea diferenţelor cauzate de structuriile aflate sub sol ȋn raport cu câmpul magnetic al pǎmântului cu o sensibilitate de ± 0,3 nanotesla, pânǎ la 100x pe secundǎ. Ca exemplu: rezonanţa câmpului magentic al pǎmântului (adicǎ forţa care orienteazǎ acele compasului ȋnspre nord şi sud) ȋnregistratǎ la observatorul „Surlari“ din România a notat 42.740 ± 100 nanotesla pe data de 29.08.2016. (nota 50)
Datele binare ȋnregistrate de magnetometru au fost transferate, dupǎ mǎsurare, pe calculator, unde ulterior puteau fi prelucrate prin intermediul programelor speciale precum Data2Line, Geoplot 4 (de la firma Geoscan) şi Surfer 13 (de la firma Golden Software).(nota 51)
Fiecare areal cercetat a avut ȋn medie o suprafaţǎ de 40x40 m (nota 52). Cele patru sonde ale aparatului se aflǎ la o distanţǎ de 50 cm una de alta, acoperind astfel o suprafaţǎ de 2 m pe cursǎ desfaşuratǎ; de asemenea, sondele se aflǎ la o distanţǎ de aproximativ 30 cm de pǎmânt. Cu ajutorul acestei tehnici se pot observa şi cele mai mici structuri arheologice precum gropiile de stâlpi sau parcursul palisadelor, fiind redate ca anomalii pozitive sau negative. (nota 53) Pentru vizualizare, datele sunt convertite ȋn laborator intr-un aşa zis magnetogram, asemenea unui film Röntgen. Geologia solului din zona cetaţii Argamum este ȋn mare parte definitǎ prin prezenţa calcarului. (nota 54)
Rezultatele analizelor au fost surprinzǎtoare ȋn zona intra muros. Aici a putut fi cercetatǎ o zonǎ intactǎ de 80 x 200 m (Pl. XI). Aceasta incepe chiar la marginea de coastǎ a oraşului şi continuǎ panǎ dincolo de zidul de incintǎ ȋn sud, aproape de zona portului. Sondajele deschise în anii precedenţi nu au permis o prospectare a întregii zone.
Magnetogramul aratǎ o zonǎ de aşezare foarte aglomeratǎ, precum şi numeroase structuri necunoscute ȋn afara zidului de incintǎ (Fig. 1). Se pot deosebi locuinţe, care au fost marcate cu galben. Anomaliile de culoare albǎ stralucitoare (anomalii negative) din plan indicǎ folosirea calcarului ca piatrǎ de construcţie la ridicare acestor presupuse locuinţe precum şi prezenţa strǎziilor, confirmând oarecum peisajul din sondajele deja deschise în oraşul antic. (nota 55)
Structuriile de culoare neagrǎ (anomalii pozitive) indicǎ cel mai probabil orizonturi de ardere sau incendii .(nota 56)
Structuriile care nu indicǎ unghiuri drepte şi ies oarecum ȋn evidentǎ, pot fi interpretate ca find dintr-o altǎ fazǎ de construcţie, magnetogramul nepermiţǎnd o interpretare a cronologiei relative a arealului. De asemenea ȋn magnetogram se pot observa foarte bine traseul zidului de incintǎ şi turnul de sud-vest.
Rezultatele foarte promiţǎtoare ale campaniei anului 2016 sunt doar ȋnceputul acestei prospecţiuni, urmând ca ȋn campaniile urmǎtoare ȋntregul areal intra muros al oraşului Argamum precum şi zone aflate extra muros sǎ fie prospectate prin intermediul acestei tehnologii.
|
|
Abstract other lang. |
|
|
Abstract |
|
|
Bibliography |
Andrews 2010: Smaranda Andrews, Greek cities on the western coast of the Black Sea: Orgame, Histria, Tomis, and Kallatis (7th to 1st century BCE), Ames, Iowa 2010 (Diss. Iowa State University).
Fassbinder 2017: Jörg W. E. Fassbinder, Magnetometry for Archaeology. In: Allan S. Gilbert (Hrsg.), Encyclopedia of Geoarchaeology, Dordrecht 2017, 499-514.
|
|
Bibliographic notes |
50) http://www.intermagnet.org/data-donnee/dataplot-eng.php?type=xyz, vizualizatǎ pe data de 06.02.2017.
51) Fassbinder 2017, 501-502.
52) În funcţie de particularitaţiile terenului ȋn anumite cazuri suprafaţa a fost micşoratǎ.
53)Fassbinder 2017, 505.
54)Andrews 2010, 102.
55)Fassbinder 2017, 505-507.
56)Fassbinder 2017, 504.
|
|
Source |
Cronica cercetărilor arheologice din România |
|
Editor |
INP |
|
Language |
RO |
|
|
