|
Excavation Year |
2018 |
|
Epoch |
Late Medieval Age (14th - 18th cent.)
|
|
Periods |
Middle Medieval Period
|
|
Site Category |
Domestic
|
|
Site Types |
Urban settlement
|
|
Map it |
Find it on the Romanian map |
|
County / District |
Argeş |
|
Locality |
Câmpulung |
|
Commune |
Câmpulung |
|
Site |
Str. Negru Vodă, nr. 76 |
|
Site Sector |
|
|
Site name |
|
|
Persons involved and Institutions |
| Last name | First name | role | Institution |
| Dumitrescu |
Ion |
|
Muzeul Județean Argeș, Piteşti |
| Ioan-Pițigoi |
Andi |
|
Muzeul Județean Argeș, Piteşti |
| Păduraru |
Marius |
|
Muzeul Județean Argeș, Piteşti |
| Rădulescu |
Maria Venera |
Site director |
Muzeul Naţional de Istorie a României |
|
|
National Arch. Record Site Code |
13506.37
|
|
Report |
În anul 2017 cercetarea de la Câmpulung, str. Negru Vodă, nr. 76 a debutat cu o săpătură arheologică preventivă, iar anul acesta şantierul s- a transformat într-unul sistematic. Situl arheologic se află în partea de sud a municipiului Câmpulung, pe str. Negru Vodă, nr. 76, pe proprietatea familiilor Costache şi Rădulescu, fiind amplasat pe malul drept al Râului Târgului, în vechiul centru istoric al oraşului. La nord, la aproximativ 415 m se află Biserica catolică „Sf. Iosif” (Bărăţia, secolul al XIII- lea), iar la sud, la circa 220 m, Mănăstirea Negru Vodă (prima jumătate a secolului al XIV-lea); în apropiere se află şi Biserica Domnească „Sfântul Nicolae” (atestată documentar în secolul al XVI- lea).
În anii precedenţi, cercetări arheologice au mai fost făcute la Mănăstirea Negru Vodă, de către Flaminiu Mârţu (nota 4) ‒ directorul Muzeului municipal Câmpulung, de Gh. I. Cantacuzino, de la Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan”, Bucureşti (nota 5) şi de colective de arheologi şi istorici de la Muzeul Naţional de Istorie a României din Bucureşti, Muzeul Judeţean Argeş, Muzeul Municipal Câmpulung (nota 6).
Pe teritoriul oraşului, un sondaj arheologic a fost efectuat în anul 2001, pe Str. Negru Vodă, la nr. 76, ocazie cu care au fost scoase la lumină ziduri de cărămidă, ceramică medievală din sec. XVI-XVII şi fragmente de cahle decorate cu acvila bicefală, datate în anul 1666 (nota 7). Aceste descoperiri au motivat continuarea cercetărilor, în vara anului 2017 şi 2018, în acelaşi loc din oraş. Terenul are o suprafaţă de circa 500 m. p. şi este învecinat spre nord cu proprietăţile Bărbulescu şi Renga, spre sud cu proprietatea Sitaru, iar spre est cu Str. Ion Luca Caragiale, stradă aproximativ paralelă cu Râul Târgului, aflat spre est.
În campania din anul 2018 obiectivele au fost următoarele: a. Verificarea stratigrafiei secţiunilor din campania arheologică 2017. Continuarea cercetării în Caseta A/2017 (3,5 x 6, 20 m) şi decopertarea martorului, lat de 1,50 m, dintre SI/2017 (16 x 2 m) şi Casata A.; b. La vest de SI s-a deschis o nouă casetă, Caseta B (2 x 2 m).
a. Decopertarea martorului dintre S I/2017 şi Caseta A/2017
Martorul păstrat între S1 şi Caseta A a avut o lăţime de 1,50 m. După îndepărtarea nivelului vegetal, a apărut un nivel cu materiale arheologice amestecate, moderne şi medievale. La adâncimea de ‒0,60 m, sub nivelul de pământ purtat, s-a conturat limita gropii umplute cu pietriş pe care am surprins-o şi pe traseul SI/2017. În profilul sudic al secţiunii am sesizat, încă din campania 2017, că această groapă a străpuns nivelurile medievale, adâncindu-se până în solul viu (la ‒1,25 m). Conturul ei a fost surprins destul de clar în martor, marginea ei trecând şi puţin în interiorul Casetei A. De altfel, marginea acestei gropi taie şi o zonă în care erau concentrate mai multe oase de animale. Pe marginea gropii, în unele puncte, au fost observate lentile de var, ceea ce ar putea indica utilizarea ei pentru stingerea varului. Din punct de vedere cronologic, cum am subliniat şi mai sus, groapa pleacă de la ‒0,60 m, deci din stratul pe care a apărut mult material arheologic purtat. Aşadar, este o groapă care poate fi datată post secolul al XVIII-lea. Către capătul estic al acestei gropi, în afara ei, la adâncimea de ‒0,82 m, a apărut o concentrare de oase de animale (mandibulă, posibil femur (?) şi altele). Ele sunt dispersate pe o suprafaţă de circa 1 m. p. În partea de nord, concentrarea de oase a fost tăiată de groapa de var. Oasele nu se aflau într-o groapă, ci pe nivelul arheologic. Ele au apărut la ‒0,82 m şi merg până la ‒0,87 m. În plus, după îndepărtarea acestui nivel cu oase, nu s-a constatat prezenţa vreunei gropi care să străpungă solul viu arheologic. În privinţa datării, precizăm că deasupra acestor oase a apărut ceramică datată în secolul al XVI-lea.
Pe martor, solul viu a fost sesizat la adâncimea de ‒1,20 m (lut galben, argilos). În colţul de nord-vest al Casetei A, precum şi în zona martorului (după decopertare), peste solul viu, se află un strat consistent de prundiş, de natură aluvionară. Acest nivel a fost observat şi în SI/2017.
O serie de date importante despre stratigrafia sitului ne-a oferit Caseta A. Ea a fost degajată până la solul viu, în unele puncte săpătura ajungând până la ‒1,50 m. Astfel, se constată că solul viu apare la ‒1,30/‒1,40 m. Peste el se constată prezenţa unui strat de culoare brun- gălbuie, cu grosimea maximă de 20 de cm în care apar fragmente ceramice din secolul al XV-lea. Acest nivel arheologic apare la ‒1/‒1,10 m. Peste nivelul brun-gălbui apare un altul, mai consistent, cu o grosime de 30-35 cm, compus dintr-un pământ de culoare neagră. Nivelul acesta este cuprins între ‒0,60 şi ‒1 m, de la nivelul actual de călcare, fiind foarte bogat în vestigii medievale, şi se încadrează cronologic în secolele XVI-XVII (fragmente ceramice nesmălţuite şi smălţuite, câteva piese de metal, foarte multe oase de animale). Cele două niveluri medievale sunt despărţite de un strat de pietricele.
b. Caseta B. Perpendicular pe peretele de est al unei construcţii, folosită în prezent ca magazie, a fost deschisă Caseta B (2 x 2 m). Luând în calcul tehnica de realizare a paramentului acestei construcţii (bolovani în casete de cărămizi), bănuim că zidul ar putea data cel puţin din secolul al XVII-lea. Sub solul vegetal şi cel de epocă contemporană (monedă din 1947) apare nivelul medieval cu fragmente ceramice din secolele XV-XVI. Acest nivel este tăiat de fundaţia construcţiei amintite. Caseta B a fost adâncită doar până la ‒ 1,10 m, la baza fundaţiei zidului amintit. La acest nivel a apărut un pavaj din pietre de râu, de mărime mijlocie, bătute cu maiul. Pe acest pavaj, alături de ceramica medievală, abundentă, au fost descoperite câteva fragmente de ceramică preistorică, lucrate manual, din pastă grosieră, cu aspect aspru, având în compoziţie nisip şi mică. Fragmentele ceramice preistorice nu permit deocamdată reconstituirea formei vasului, iar pentru complexul nostru nu au nicio legătură cu structura medievală (pavajul de pietriş).
În continuare vom prezenta materialele rezultate din săpătura arheologică, din păcate fără a putea oferi în stadiul actual al cercetării şi o ilustraţie corespunzătoare, aceasta fiind în curs de pregătire (desene).
Ceramica medievală
În investigaţiile arheologice din anii 2017 şi 2018 au fost descoperite fragmente ceramice medievale care pot fi încadrate în următoarele categorii:
1. Ceramică de uz casnic, smălţuită şi nesmălţuită, databilă în secolele XV-XVII, de la o gamă variată de produse:
– oale cu toartă şi oale borcan, de diferite capacităţi, nesmălţuite, corp bitronconic, buza gen guler (sec. XV). Piese similare au fost descoperite şi la Mănăstirea „Negru Vodă” (nota 8);
– oale cu toartă cu buza dreaptă, marginea îngroşată şi teşită orizontal, decorate în zona gâtului cu trei caneluri orizontale, paralele (ardere incompletă);
– oale cu toartă, corp bitronconic, cu marginea buzei teşită spre interior, iar în exterior, sub buză, un registru de patru incizii paralele;
– oale cu toartă, corp bitronconic, cu decor în zona umărului, sau pe toartă, format din linii paralele, realizat cu humă albă (sec. XVI);
– păhăruţe cu picior şi fund profilat, parţial smălţuite, verde-oliv (sec. XV);
– căni cu picior înalt, smălţuite, culoare verde, decorate în zona gâtului cu un registru de incizii paralele (sec. XVII);
– ulcioare de diferite dimensiuni (sec. XVI-XVII); pe unele fragmente se păstrează ca decor linii paralele, intersectate de linii oblice, realizate cu humă albă; pe un fragment de toartă se păstrează incizată o ştampilă de olar, în forma unui cerc cu opt raze, iar pe un alt fragment de ulcior se păstrează gâtul de scurgere cu un buton cu orificii pentru filtrarea apei;
– farfurii smălţuite, cu fund inelar şi orificii pentru agăţat; un decor frecvent folosit este spirala, de culoare verde închis, pe fond verde deschis (sec. XVI). Piese similare au fost decoperite cu ocazia altor cercetări arheologice la Câmpulung (nota 9) şi Curtea de Argeş (nota 10);
– fragmente de la farfurii nesmălţuite, cu marginea buzei crestată, având ca decor o linie în val între două linii paralele, realizat cu humă albă (sec. XVI);
– ulcele (fragmente);
– castroane de mici dimensiuni (fragmente);
– capace, nesmălţuite, decorate pe margine cu un şir de impresiuni succesive şi buton central (fragmente, sec. XVI);
– sfeşnic, smălţuit verde (fragment);
– toarte de oale, de diferite dimensiuni; prezintă un ornament format din linii paralel realizat cu humă albă (fragmente);
– vase mari, de provizii (fragmente).
2. Ceramică decorativă, smălţuită şi nesmălţuită, databilă în secolele XVI-XVII:
– cahle-placă, nesmălţuite, cu decor geometric şi vegetal, execuţie rudimentară, modelate în tipar, ardere incompletă (fragmente, sec. XV- XVI);
– un fragment de cahlă-placă (12 x 9 cm), ardere oxidantă-completă, smălţuit, culoare verde argintiu, cu decor inspirat din arhitectură. Pe fragment se observă un chenar „dinţi de fierăstrău” şi conturul a două arcade, de la ferestre înalte, cu arcul în plin cintru, despărţite de silueta unui brad (sec. XVI);
– cahle-placă, cu rumpă, nesmălţuite, unele angobate, modelate în tipar, cu decor floral, piese îngrijit executate (fragmente, sec. XVII);
– un fragment de cahlă, smălţuită galben, pe care se păstrează ca decor un picior de cal, în mers spre dreapta. Se înscrie ca iconografie temei „oşteanul ecvestru”, cu analogie la o piesă descoperită la Băjeşti, Curtea marelui ban Mareş Băjescu (sec. XVII) (nota 11);
– pipe (două fragmente).
O categorie specială o formează câteva fragmente de la oală-borcan, lucrate din pastă de lut grosieră, în compoziţie cu nisip cu bobul mare, ardere incompletă (ceramică preistorică, Epoca Bronzului ?).
În categoria materialelor de construcţie includem mai multe cărămizi subţiri, folosite la montarea sobelor.
În campaniile arheologice din anii 2017 şi 2018 au mai fost descoperite:
Obiecte din metal:
– materiale folosite la construcţii (cuie, piroane, balamale, scoabe etc.);
– piese de armament (vârf de săgeată, foliformă, cu tub de înmănunşare, L: 6 cm.; sec. XV (nota 12)); un bolţ de arbaletă; cartuş din Primul Război Mondial;
– unelte;
– ac pentru undiţă;
– piese de uz casnic (lame de cuţit, lame de foarfece);
– căiţe (cuie pentru potcoavă);
– clopoţel din bronz, ornamentat, pentru chemat servitorii (buza polilobată, h: 6 cm, d. bază: 5, 4 cm).
Obiecte de podoabă:
– inel, metal comun, cu trei pietricele albe (sticlă?), prinse cu gheare (o pietricică lipsă), d: 2 cm.
Atragem atenţia că în secţiunile cercetate a fost descoperit un număr foarte mare de oase de animale (bovine, cabaline, porcine, ovi-caprine). Faptul se poate explica fie prin existenţa în zonă a unor abatoare şi ateliere de tăbăcari, de unde provine şi numele „Tabaci” al cartierului din vecinătate, fie prin existenţa în zonă a unor prăvălii de comercializat produse din carne.
Deoarece cercetarea din anii 2017 şi 2018 nu a surprins un complex închis, inventarul arheologic are o încadrare cronologică foarte largă (sec. XV-XX). Materialul arheologic descoperit va fi prelucrat în laboratoarele de restaurare ale Muzeului Judeţean Argeş, iar observaţiile primare expuse mai sus vor putea fi completate cu noi şi interesante date de interes istoric.
Concluzii:
Cercetarea arheologică din toamna anului 2018, deşi desfăşurată pe o perioadă foarte scurtă, a adus informaţii noi privind conturarea structurii urbane a oraşului medieval. Menţionăm, de asemenea, varietatea tipologică a formelor şi decorului ceramicii medievale (sec. XV-XVI), specifică zonei, dar şi aspectele inedite privind ceramica preistorică.
Obiective pentru anul 2019:
Cercetarea arheologică va continua prin secţionarea pavajului surprins în Caseta B/2018, pentru stabilirea stratigrafiei şi cronologiei. Vor fi trasate alte secţiuni la vest de construcţia notată de noi drept „magazie”. Se vor face cercetări arheologice în terenul situat între proprietăţile Costache, Rădulescu şi Sitaru.
|
|
Abstract other lang. |
|
|
Abstract |
En campagne 2018, à Câmpulung, rue Negru-Vodă, no. 76, nous avons continuées les fouilles dans la casette A/2017 (3,5 x 6, 20 m), la berme en largeur de 1,50 gardée entre SI/2017 (16 x 2 m) et la casette A a été décapé et à l’ouest de SI/2017, nous avons tracé la casette B (2 x 2 m). La fouille de 2018 a apporté des donnes sur la stratigraphie du site. Ainsi, nous avons constaté à Câmpulung, rue Negru Vodă, no. 76, l’existence de deux couche archéologiques du Moyen Âge, la première date de XV-ème siècle et la second de XVI-XVII-ème siècles.
|
|
Bibliography |
|
|
Bibliographic notes |
4 F. Mârţu, Ştiri noi asupra complexului istoric al Mănăstirii şi al
Curţii domneşti din Câmpuling-Muscel, în BOR, 83, 1965, 11-12, p. 132-143.
5 Gh. I. Cantacuzino, Începuturile oraşului Câmpulung şi Curtea Domnească. Aspecte ale civilizaţiei urbane la Câmpulung, Bucureşti, Editura Academiei Române, 2011.
6 Gh. I. Cantacuzino, Sp. Cristocea, T. Mavrodin, Şt. Trâmbaciu, Principalele rezultate ale cercetărilor arheologice de la fosta Curte Domnească din Câmpulung (1975-1977), în „Studii şi Counicări”, Câmpulung, I, 1981, p. 23-29; Gh. I. Cantacuzino, M. V. Rădulescu, Şt. Trâmbaciu, Cercetări arheologice la Câmpulung, în zona vechii reşedinţe domneşti (2000-2005), în „Materiale” (serie nouă), II, 2000-2006, p. 95-141.
7 M. V. Rădulescu, Cahle cu reprezentări heraldice descoperite la Câmpulung Muscel – „acvila bicefală”, în „Argesis”, X, 2001, p. 123-126.
8 Gh. I. Cantacuzino, Începuturile oraşului Câmpulung şi Curtea Domnească, 2011, Pl. 73
9 Ibidem, Pl. 79.
10 L. Bătrâna, A. Bătrâna, Cercetările arheologice de la Curtea de Argeş, în CA, MNI, V, Pl. IV/6.
11 M. V. Rădulescu, Meşteşug, artă, document. Cahlele din Ţara Românească, sec. XIV-XVII, Târgovişte, Editura Cetatea de Scaun, 2017, Pl. CXL/1.
12 Vezi: Eug. Neamţu, V. Neamţu, Stela Cheptea, Oraşul medieval Baia în secolele XIV-XVII, vol. II, Iaşi, 1984, Fig. 16, p. 111.
|
|
Source |
Cronica cercetărilor arheologice din România |
|
Editor |
INP |
|
Language |
RO |
|
|
