|
Excavation Year |
2018 |
|
Epoch |
Late Medieval Age (14th - 18th cent.)
|
|
Periods |
Medieval Age
|
|
Site Category |
Domestic
|
|
Site Types |
Urban settlement
|
|
Map it |
Find it on the Romanian map |
|
County / District |
Dâmboviţa |
|
Locality |
Târgovişte |
|
Commune |
Târgovişte |
|
Site |
Curtea Domnească |
|
Site Sector |
|
|
Site name |
|
|
Persons involved and Institutions |
| Last name | First name | role | Institution |
| Cantacuzino |
Gheorghe I. |
|
|
| Căprăroiu |
Denis |
|
Universitatea "Valahia", Târgovişte |
| Cârciumaru |
Minodora |
|
Complexul Naţional Muzeal "Curtea Domnească", Târgovişte |
| Cheosea |
Felician |
|
Complexul Naţional Muzeal "Curtea Domnească", Târgovişte |
| Diaconescu |
Petru Virgil |
|
|
| Ioniţă |
Adrian |
|
Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Năstase |
Mihai |
|
Complexul Naţional Muzeal "Curtea Domnească", Târgovişte |
| Olteanu |
Gheorghe |
Site director |
Complexul Naţional Muzeal "Curtea Domnească", Târgovişte |
|
|
National Arch. Record Site Code |
65351.19
|
|
Report |
Raportul arheologic prezintă rezumatul cercetărilor arheologice efectuate în municipiul Tâgovişte, judeţul Dâmboviţa, pe Calea Domnească, nr. 181, în punctul cunoscut sub numele de Ansamblul Monumental Curtea Domnească.
Cercetarea arheologică s-a desfăşurat în sectoarele denumite de noi: sectorul A, mai exact în zona Turnul Chindiei-Biserica Paraclis şi sectorul B, Biserica Sfânta Vineri, în perioada iulie- octombrie 2018.
Finanţarea acestei campanii de cercetare a fost asigurată de către Complexul Naţional Muzeal Curtea Domnească Târgovişte ( instituţia organizatoare).
Consideraţii arheologice - campaniile 2014-2017. Cercetările arheologice din campaniile desfăşurate între anii 2014-2017, ne obligă la o nouă abordare a primelor faze de evoluţie ale curţii domneşti dar şi a viitorului târg, respectiv, mai târziu oraş Târgovişte.
Expunem, în cele ce urmează, pe scurt, rezultatele cercetării arheologice:
- momentul iniţial al viitoarei curţi domneşti este reprezentat de o mică fortificaţie din lemn de la sfârşitul domniei lui Basarab I care marca la acea vreme nu numai drumul Câmpulungului dar şi extinderea tânărului stat muntean spre sud şi est;
- probabil, Nicolae Alexandru, spre anul 1360 ridica pe acelaşi amplasament o fortificaţie din piatră prevăzută cu turnuri din care au fost identificate, deocamdată, un număr de şase;
- vechea fortificaţie din lemn devenea o reşedinţă secundară a domniei, construită cu acelaşi scop ca şi prima. Din păcate, date despre compoziţia interior nu se mai pot oferi deoarece construcţia aşa numitei case I, la jumătatea secolului al XV-lea, a anulat orice posibilitate de investigare ulterioară. Aceasta dispare undeva după 1396 când era încă funcţională aşa cum menţionează şi scutierul bavarez Johann Schiltberger;
- a treia etapă evolutivă o reprezintă Casa IA cu o mică biserică plasată în imediata apropiere spre nord dar alta decât actual biserică paraclis şi o nouă fortificaţie format parţial din vechia fortificaţie, spre est şi sud şi un şanţ de apărare spre vest şi nord pentru prima dată amintită de către Mihail I, fiul lui Mircea cel Bătrân, la 1420” casa domniei mele”;
- după 1431 apare curtea domnească aşa cum este cunoscută astăzi prin cercetările şi publicaţiile de până acum şi anume:
- Un şanţ mare de apărare care proteja un spaţiu de cca 5000 m2, o casă şi o biserică de mari dimensiuni, structură care a funcţionat până la finalul secolului al XVI-lea când Petru Cercel (1583-1585) modifică radical planimetria curţii domneşti de la Târgovişte;
- Turnul (pridvorul bisericii-paraclis) este transformat în fortificaţie, respective ceea ce este cunoscut drept Turnul Chindiei, spre sfârşitul secolului al XVI-lea, fară a se putea preciza, deocamdată ctitorul.
Principala reuşită a ultimelor cercetări este datarea cu cel puţin o jumătate de veac mai devreme decât era, până acum, general acceptată. Dacă succesiunea viitorului ansamblu domnesc o considerăm în mare parte argumentată, structura internă, cronologia şi importanţa istorică a fiecărei etape menţionate este absolut necesar a fi verificate prin acelaşi tip de investigaţii punctuale care ne-au oferit posibilitatea obţinerii rezultatelor din anii 2014-2017.
Cercetări arheologice: Virgil Drăghiceanu, 1934-1938; Vlad Zira, 1954; colectiv condus de Nicolae Constantinescu şi format din Gheorghe I. Cantacuzino, Cristian Moisescu, Răzvan Theodorescu, Corneliu Ionescu, Gabriel Mihăescu, Petru Diaconescu, Silvia Baraschi, Elena Busuioc, Radu Heitel, Monica Mărgineanu-Cârstoiu, Ştefan Olteanu, Ion Chicideanu, L. Dumitriu, Anca Păunescu, Venera Rădulescu, Anişoara Sion, Vlad Zirra, Luciana Muscă, Tiberiu Muscă, Valentin Drob, Octavian Iliescu, Constanţa Ştirbu, 1961- 1968, 1974, 1976, 1979, 1981, 1984, 1986, 1991; Petru Diaconescu, Gheorghe Olteanu, 2006, 2008, 2009, 2010; Petru Diaconescu, Gheorghe Olteanu,Petrică Florin Gabriel, Mihai Năstase, Denis Căprăroiu, 2012, 2013; Petru Diaconescu, Gheorghe Olteanu, Adrian Ioniţă, Gheorghe Cantacuzino, Petrică Florin Gabriel, Mihai Năstase, Denis Căprăroiu, Felician Cheosea, 2014, 2015,
2016, 2017.
OBIECTIVELE CERCETĂRII ARHEOLOGICE DIN 2018.
Campania de cercetare arheologică sistematică din anul 2018 ( ca si cele din anii anteriori: 2014, 2015, 2016, 2017) este în strânsă legătură cu proiectul: IMPULSIONAREA DEZVOLTĂRII JUDEŢULUI DÂMBOVIŢA ŞI PĂSTRAREA IDENTITĂŢII CULTURALE A FOSTEI CAPITALE A ŢĂRII ROMÂNEŞTI PRIN CONSERVAREA, PROTEJAREA, DEZVOLTAREA ŞI VALORIFICAREA ANSAMBLULUI MONUMENTAL CURTEA
DOMNEASCĂ DIN TÂRGOVIŞTE în cadrul Programului Operaţional Regional 2014-2020:
- Completarea datelor arheologice asupra perimetrului afectat de proiect.
- Furnizarea datelor ştiinţifice pentru proiectul de conservare-consolidare-restaurare a Turnului Chindia-Biserica Paraclis, Biserica Mare Domnească, Biserica Sfânta Vineri.
- Confirmarea sau infirmarea ipotezei de lucru conturate în urma cercetărilor din campaniile 2014-2017 asupra succesiunii monumentelor şi fortificaţiilor şi a existenţei unei biserici, acum dispărută şi a cimitirului, anterioare ctitoriei lui Mircea cel Bătrân; clasificarea elementelor de cronologie a primei incinte a Curţii Domneşti, plasată destul de vag la acest moment undeva în secolul al XV-lea.
Axa Prioritara 5: Imbunătăţirea mediului urban şi conservarea, protecţia şi valorificarea durabilă a patrimoniului cultural.
Prioritatea de investiţie 5.1.: Conservarea, protejarea, promovarea şi dezvoltarea patrimoniului natural şi cultural.
Obiectivul specific – Impulsionarea dezvoltării locale prin conservarea, protejarea şi valorificarea patrimoniului cultural şi a identităţii culturale.
Solicitant: Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Dâmboviţa.
Autoritatea de management a programului: MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE, ADMINISTRAŢIEI PUBLICE ŞI FONDURILOR EUROPENE – Direcţia AMPOR
Organism intermediar: AGENŢIA PENTRU DEZVOLTARE REGIONALĂ SUD MUNTENIA – Călăraşi.
Proiectul a fost dezvoltat în contextul eforturilor depuse la nivel local, regional şi naţional de stimulare a dezvoltării durabile, inteligente şi inclusive în corelare cu obiectivele stabilite prin Strategia Europa 2020, Acordul de parteneriat 2014-2020 sau Programele Naţionale de Reformă 2014 şi 2016.
Patrimoniul cultural în general şi cel istoric în special este considerat un element important în asigurarea dezvoltării durabile a ţării noastre şi în educaţia şi evoluţia spirituală. De aceea, aşa cum reiese din documentele relevante la nivel naţional respectiv Strategia sectorială în domeniul culturii şi patrimoniului naţional 2014-2020 şi Strategia Naţională pentru Dezvoltarea Durabilă a României – Orizonturi 2013-2020-2030 este nevoie de o creştere a capacităţii de a proteja monumentele istorice şi de valorificare durabilă a acestora în vederea impulsionării dezvoltării economice şi creşterii competitivităţii. Această conexiune se recunoaşte şi la nivel regional, în Planul de Dezvoltare Regională 2014-2020 al Regiunii Sud- Muntenia fiind identificat ca obiectiv strategic creşterea atractivităţii şi accesibilităţii regiunii Sud- Muntenia, una dintre măsurile propuse fiind protejarea şi valorificarea patrimoniului natural şi cultural prin restaurarea, protecţia si valorificarea siturilor monumentelor şi ansamblurilor culturale, istorice şi de artă, inclusiv infrastructura de acces la acestea. Mai mult decât atât, Strategia de dezvoltare durabilă a judeţului Dâmboviţa 2012- 2020 stabileşte ca Direcţie de dezvoltare nr. 2 Dezvoltarea economică a judeţului Dâmboviţa şi include obiectivul 2.2 Valorificarea potenţialului local pentru dezvoltarea turismului şi diversificarea economiei locale, iar Primăria municipiul Târgovişte a susţinut importanţa patrimoniului în Strategia Integrată de Dezvoltare Urbană (SIDU) a Municipiului Târgovişte 2014-2020.
Obiectiv general:
Valorificarea durabilă a Ansamblului Curtea Domnească, ca urmare a conservării şi protejării obiectelor: Ruine Biserica paraclis, Turnul Chindiei, Biserica „Sf. Vineri” - Domnească Mică şi Biserica Mare Domnească „Adormirea Maicii Domnului” din cadrul ansamblului, în vederea impulsionării dezvoltării locale prin creşterea numărului de vizitatori şi intensificarea activităţilor economice pe parcursul perioadei de implementare şi sustenabilitate.
Obiectivele specifice :
OS1: conservarea, restaurarea şi protejarea a patru obiective, respectiv Ruine Biserica paraclis, Turnul Chindiei, Biserica „Sf. Vineri” – Domnească mică, Biserica Domnească "Adormirea Maicii Domnului”, din cadrul obiectivului de patrimoniu Ansamblul Curtea Domnească (Cod LMI DB-II-a-A- 17237) din Târgovişte.
OS2: valorificarea durabilă a Ansamblului Curtea Domnească prin crearea Circuitului Turistic al Capitalelor Ţării Româneşti şi organizarea de evenimente culturale, educaţionale sau sociale centrate pe cele 4 obiecte de patrimoniu vizate, cuantificate conform Planului marketing, în perioada de sustenabilitate.
OS3: creşterea numărului de vizitatori cu o rată de 8,77% pe an în perioada de sustenabilitate a proiectului, asigurându-se astfel implusionarea dezvoltării judeţului Dâmboviţa.
Ruine biserică paraclis - Cod LMI DB-II-m- A-17237.02. principalele intervenţii conform D.A.L.I:
- Eliminarea adaosurilor parazitare;
- Colectarea şi evacuarea apelor pluviale;
- Refacerea paramentului;
- Refacerea copertinei de protecţie a zidurilor ruinei;
- Refacerea pardoselilor interioare şi exterioare;
Iluminat arhitectural de punere în valoare, respectiv iluminat perimetral alcătuit din proiectoare încastrate în noul trotuar de gardă şi iluminat arhitectural de incintă realizat prin intermediul proiectoarelor.
Turnul Chindiei - Cod LMI DB-II-m-A- principalele intervenţii conform D.A.L.I:
- Recondiţionarea bazei piramidale din cărămidă, inclusiv a celei din piatră, de la partea inferioară a turnului;
- Măsuri de hidroizolare/ combatere a umidităţii si infiltraţiilor;
- Consolidarea şi restaurarea/ reabilitarea scării de acces;
- Reabilitarea confecţiilor metalice şi feroneriilor;
- Refacerea tencuielilor interioare;
- Refacerea învelitorilor;
- Refacerea scurgerilor apelor pluviale de pe esplanadă;
- Sistem de supraveghere video;
- Măsuri de protecţie şi siguranţă în exploatare pentru vizitatori;
- Iluminat arhitectural de punere în valoare; Biserica Domnească „Adormirea Maicii Domnului”- Cod LMI DB-II-m-A-17237.07
principalele intervenţii conform D.A.L.I:
• Conservarea/ reabilitarea elementelor exterioare din piatră;
• Reparaţii la trotuare şi soclu;
• Reabilitarea locală a paramentului exterior;
• Revizuirea învelitorilor;
• Sistem de degivrare la jgheaburi şi burlane;
• Signaletică;
• Iluminat arhitectural de punere în valoare;
• Revizuirea instalaţiei de paratrăsnet.
• Dotări.
Biserica „Sf. Vineri”- Domnească Mică - Cod LMI DB-II-m-A-17237.05 principalele intervenţii conform D.A.L.I:
• Reabilitarea faţadelor (parament din zidărie şi elemente decorative);
• Reabilitarea tâmplăriei exterioare, eventual refacerea acesteia;
• Refacerea şarpantei din lemn de răşinoase;
• Refacerea învelitorii cu acelaşi tip de material;
• Colectarea şi evacuarea apelor pluviale;
• Reabilitarea instalaţiilor interioare şi exterioare;
• Reabilitarea confecţiilor metalice şi a feroneriei;
• Instalaţii de avertizare incendiu şi antiefracţie;
• Signaletică;
• Iluminat arhitectural de punere în valoare.
• Dotări.
Biserica „Sf. Vineri”- Domnească Mică - Cod LMI DB-II-m-A-17237.05 principalele intervenţii conform D.A.L.I:
• Reabilitarea faţadelor (parament din zidărie şi elemente decorative);
• Reabilitarea tâmplăriei exterioare, eventual refacerea acesteia;
• Refacerea şarpantei din lemn de răşinoase;
• Refacerea învelitorii cu acelaşi tip de material;
• Colectarea şi evacuarea apelor pluviale;
• Reabilitarea instalaţiilor interioare şi exterioare;
• Reabilitarea confecţiilor metalice şi a feroneriei;
• Instalaţii de avertizare incendiu şi antiefracţie;
• Signaletică;
• Iluminat arhitectural de punere în valoare.
• Dotări.
Biserica „Sf. Vineri”- Domnească Mică - Cod LMI DB-II-m-A-17237.05 principalele intervenţii conform D.A.L.I:
• Reabilitarea faţadelor (parament din zidărie şi elemente decorative);
• Reabilitarea tâmplăriei exterioare, eventual refacerea acesteia;
• Refacerea şarpantei din lemn de răşinoase;
• Refacerea învelitorii cu acelaşi tip de material;
• Colectarea şi evacuarea apelor pluviale;
• Reabilitarea instalaţiilor interioare şi exterioare;
• Reabilitarea confecţiilor metalice şi a feroneriei;
• Instalaţii de avertizare incendiu şi antiefracţie;
• Signaletică;
• Iluminat arhitectural de punere în valoare.
• Dotări.
Istoricul cercetărilor. Cercetări arheologice: Virgil Drăghiceanu, 1934-1938; Vlad Zira, 1954; colectiv condus de Nicolae Constantinescu şi format din Gheorghe I. Cantacuzino, Cristian Moisescu, Răzvan Theodorescu, Corneliu Ionescu, Gabriel Mihăescu, Petru Diaconescu, Silvia Baraschi, Elena Busuioc, Radu Heitel, Monica Mărgineanu-Cârstoiu, Ştefan Olteanu, Ion Chicideanu, L. Dumitriu, Anca Păunescu, Venera Rădulescu, Anişoara Sion, Vlad Zirra, Luciana Muscă, Tiberiu Muscă, Valentin Drob, Octavian Iliescu, Constanţa Ştirbu, 1961-1968, 1974, 1976, 1979, 1981, 1984, 1986, 1991, Petru Virgil Diaconescu, Gheorghe Olteanu,2002, 2006, Petru Virgil Diaconescu, Gheorghe Olteanu, Petrică Florin Gabriel, Mihai Claudiu Năstase, 2008,2009, 2010, Petru Virgil Diaconescu, Gheorghe Olteanu, Petrică Florin Gabriel, Mihai Claudiu Năstase, 2012-2014, Petru Virgil Diaconescu, Gheorghe Olteanu, Petrică Florin Gabriel, Mihai Claudiu Năstase, Denis Cărprăroiu 2015, Petru Virgil Diaconescu, Gheorghe Olteanu, Petrică Florin Gabriel, Mihai Claudiu Năstase, Adrian Ioniţă, Gheorghe Cantacuzino 2016.
Obiectivele cercetării. Cercetarea arheologică a acestui perimetru s-a impus de la sine atât din considerente practice, pe care le vom explica în cele ce urmează cât şi din cauza informaţiei ştiinţifice.
Din mai multe motive ultimul proiect de reabilitare a complexului domnesc din Târgovişte, pus în practică în perioada 2008 – 2010, nu a inclus două monumente esenţiale, respectiv Turnul Chindiei şi Biserica-Paraclis, în condiţiile în care ambele monumente suferă de probleme legate de starea lor de conservare, de aspectul general şi chiar probleme structurale, de rezistenţă. Reluarea cercetărilor la Curtea Domnească, începând din anul 2014, a fost motivată de implementarea în anul 2017 a unui proiect de restaurare pentru cele două monumente.
Activitatea de cercetare arheologică desfăşurată la Curtea Domnească din Târgovişte este parte componentă şi obligatorie în întocmirea, avizarea, derularea şi finalizarea proiectului de consolidare-restaurare a complexului monumental.
În desfăşurarea acestei campanii au fost urmărite următoarele aspecte:
- obţinerea datelor necesare pentru expertiza geologică, de rezistenţă şi a întocmirii proiectului de consolidare restaurare;
- prelevare de probe de mortar şi cărbune pentru afectuarea de analize C14;
- delimitarea spaţială a complexelor arheologice cu marcarea exactă, sau infirmarea, după caz, a etapelor de construcţie şi refacere, menţionate documentar;
- depistarea şi studierea vestigiilor arheologice anterioare momentului ridicării ansamblului;
- recuperarea patrimoniului arheologic, verificarea stratigrafică a terenului.
Scurtă descriere a metodologiei de cercetare. Cercetarea arheologică a constat în practicarea şi epuizarea suprafeţelor afectate de lucrările prevăzute în proiectul de cercetare şi s-a executat, în funcţie de realităţi obiective, manual.
De asemenea, au fost înregistrate grafic şi fotografic situaţiile surprinse în toate suprafeţele excavate.
Această campanie de cercetare arheologică a reluat investigaţiile întreprinse de către D.M.I. în anii 1964, 1966, 1967 şi de către specialiştii C.N.M.C. D. Târgovişte în 2014,2015, 2016, 2017, 2018. Investigaţiile s-au concentrat asupra Turnului Chindiei, Bisericii Paraclis şi Bisericii Sfânta Vineri:
Scurtă descriere a situaţiei arheologice: Perimetrul investigat în anul 2018 reprezintă nucleul iniţial al curţii domneşti din Târgovişte, interpretarea corectă a succesiunii şi datării monumentelor poate confirma sau nu concluziile anterioare asupra reşedinţei domneşti, în special a premiselor politice şi economice care i-au susţinut apariţia şi mai ales când. Adăugam că informaţia istorică şi arheologică asupra monumentelor constitutive, sus menţionate, este destul de lapidară, situaţie care a generat controverse care continuă şi astăzi asupra momentului iniţial al acestui ansamblu voievodal dar şi asupra apariţiei oraşului.
Menţionăm câteva din constatările pe care le-am putut trage în urma investigaţiilor arheologice din acest an (2018) cu observaţia că cercetările nu au fost încheiate. Pe baza materialului arheologic recoltat, majoritatea provenind din prima jumătate a secolului al XIV -lea – prima jumătate a secolului al XV-lea la care se adaugă informaţiile de context materializate în documentaţia grafică şi fotografică putem face următoarele afirmaţii:
- Biserica paraclis – a fost identificată o succesiune de patru pavaje de cărămidă, inclusiv cel iniţial din cărămidă dreptunghiulară nedescoperit cu ocazia cercetărilor mai vechi. Potrivit ultimelor cercetări, biserica este ridicată la jumătatea secolului al XV-lea, (o concluzie mai bine argumentată va fi posibilă după analiza probelor de mortar recoltate);
- Cimitirul – cu ocazia acestor cercetări a fost evidenţiat un cimitir anterior bisericii de zid. Se pune întrebarea daca nu avem de a face cu existenţa unei biserici construită anterior, situată pe un alt amplasament, foarte probabil mai la Sud şi ale cărei urme au fost complet şterse de construirea Casei I;
- Turnul Chindiei –Din observaţiile stratigrafice turnul este construit în forma actuală după incendiul care a distrus biserica indetificat între pardoselile 2 şi 3;
- Incinta de secol XV – ca informaţie preliminară, ceva mai nouă decât Biserica paraclis, este refăcută complet de la nivelul elevaţiei fapt care a născut vii controverse asupra încadrării ei cronologice într-un interval care depăşeşte un secol, între sec. XIV – XVI;
- Construcţii anterioare – urmele unei construcţii civile din lemn evidenţiate prin tălpi şi urme de bulumaci au fost surprinse atât în interiorul bisericii în naos, respectiv altar dar şi în exterior spre Nord şi Est pe baza materialului arheologic ceramic pot fi datate, la jumătatea secolului al XIV- lea;
Biserica paraclis . Cercetarea laturii de est a altarului, a identificat prima catapeteasmă, din lemn, poziţionată la cca. 1 vest de masa altarului şi sprijinită la capete pe p bază de cărămidă pe care se sprijineau stâlpii din lemn. De remarcat faptul că sub piciorul de zidărie al catapetesmei situat lângă latura sudică a paraclisului, s-a descoperit o farfurie smălţuită de la începutul secolului al XV- lea, depusă, credem, intenţionat.
Reevaluarea cercetărilor anterioare, mai vechi sau mai noi, inclusiv a inventarului numismatic legat strict de monument, din prima etapă de existenţă, afară de cea mai veche emisă de Dan al II-lea, majoritatea aparţin anilor 1427 – 1437, emisiuni Sigismund de Luxemburg în ultima parte a domniei sale ne îndreptăţesc să afirmăm că biserica este construită mai târziu decât s-a presupus anterior, probabil în timpul domniilor lui Alexandru Aldea, Vlad Dracul sau chiar Vladislav al II-lea deci într-un interval cuprins între 1431 – 1456. Această ipoteză este întărită şi de planul bisericii cu turn de intrare, element care nu a fost identificat ctitoriilor atribuite lui Mircea cel Bătrân, care justifică o datare ulterioară.
Turnul Chindiei (nota 104). Apariţia Turnului Chindiei prin transformarea turnului de intrare a bisericii paraclis a a constituit un semn de întrebare. Cele două sondaje din interior prelungirea secţiunii I/2014, respectiv secţiunea V reconfirmă că singura pardoseală identificată, atât sub Turnul Chindiei cât şi în restul bisericii este cea iniţială de formă dreptunghiulară. Construcţia turnului de fortificaţiei este concomitentă cu refacerea bisericii, grav avariate, probabil la sfârşitul secolului al XVI, cauzat de un seism. Pardoseala hexagonală care marchează a doua etapă în evoluţia bisericii paraclis nu se mai întâlneşte sub turn şi în pronaos. Confirmarea a venit prin descoperirea în exterior între turn şi accesul actual dinspre sud al bisericii de un masiv de zidărie care este de fapt piciorul scării de acces în turnul fortificat. Între intrarea în biserică şi latura de est a piciorului scării a fost identificată aceeaşi pardoseală din cărămidă hexagonală întâlnită şi la interior, un argument în plus pentru datarea mai târzie a turnului de fortificaţie cunoscut cu numele al „chindiei”. Nu putem afirma fară urmă de îndoială că platforma de zidărie din colţul opus dinspre nord-est aparţine tot structurii de acces în turn, în orice caz, acesta se făcea printr-o scară în zig-zag prin deschiderea existentă pe latura de sud care nu era o fereastră, cum se bănuia.
Biserica Sfânta Vineri. Cunoscută până la începutul secolului trecut sub numele de „biserica domnească mică”, Biserica Sfânta Vineri, Cuvioasa Paraschiva sau Sfânta Petca (cum mai este menţionată documentar) este ridicată pe terasa înaltă a Ialomiţei, lângă casa Doamnei Bălaşa.
Despre ctitoria domnească a bisericii Sfânta Vineri a existat la Târgovişte o tradiţie consemnată în pisania ctitorului Nicolae Brătescu, cu ocazia restaurării dintre 1850-1852, care o atribuie unei doamne Sultana, fără să indice vreo dată cronologică: „Acest sfânt locaş unde să prăznuieşte hramul Sfintei Paraschivei din vechime s-au zidit de o doamnă Sultana...”. Tradiţia ctitoriei doamnei Sultana a fost preluată de parohul N. Grigorescu-Aramă care, în 1928, a o nouă pisanie deasupra uşii de intrare în care arăta: „Sfânta Vineri cea domnească din Târgovişte, zidită este din temelie hramul cuvioasei Paraschiva de o doamnă Sultana între anii 1446-1544...”(nota 105).
În urma cercetărilor arehologice efectuate (nota 106) în vederea obţinerii de date necesare restaurării monumentului, datarea construcţiei s-a stabilit cu oarecare aproximaţie, la mijlocul secolului al XV- lea. Certificatul de vechime al bisericii este dat de descoperirea, cu ocazia unor reparaţii făcute în 1940, a unei pisanii-pomelnic în limba slavonă, pe faţada sudică a bisericii care aminteşte pe clucerul Manea Perşanu şi pe jupâneasa sa Vlădaia, purtând data de 13 iulie 1517: „Rugăciunea robului lui Dumnezeu jupân Manea clucer şi a jupânesei Vlădaia veşnica lor pomenire, la anul 7026 (1517) luna iulie 13 zile”. Se pare totuşi că este vorba numai de menţionarea unei reparaţii a bisericii, ctitorul de mai sus este amintit mai târziu construind biserica Sfântul Nicoale-Androneşti.
Către sfârşitul secolului al XVI-lea, odată cu mărirea Curţii Domneşti de către petru Cercel, biserica Sfânta Vineri este inclusă în complexul Curţii Voievodale. Făcând parte din complexul curţii şi având calitatea de ctitorie voievodală, domnitorii ţării şi familiile lor i-au purtat o grijă deosebită. În secolul al XVII-lea, biserica s-a bucurat de sprijinul Doamnei Bălaşa, soţia lui Constantin Şerban (1654-1658), care va construi lângă biserică o casă care îi poartă numele.
La începutul secolului următor, în anul 1712, cu două săptămâni înainte de venirea doamnei de la Bucureşti, cum obişnuia în fiecare an „să întâmplase de să aprinsese târgul, uliţa cea mare arsese foarte rău până încât ajunsese şi casele coconilor şi arsese învelişul la o pereche de case...dă arsese Sfânta Vineri...”(nota 1071). Odată cu separarea Curţii Domneşti din porunca lui Constantin Brâncoveanu, s-au făcut reparaţii şi la biserica Sfânta Vineri, în acelaşi an, 1712, amintite de inscripţia-pomelnic aflată pe ancadramentul unei ferestre, de la partea superioară a faţadei de nord a bisericii. Între 1731-1732, au fost întreprinse reparaţii de Şerban Fusea prin care s-a refăcut şi zugrăvit proscomidia, după cum rezultă dintr-o inscripţie purtând această dată: „Aici la Sfântu jărtăvnec ce se zice proecomidie n-au fost aşa din temelie ci pân sârban Fus(ea) au făcut şi l-au zugrăvit, în zilele lui Constantin voevod 7240...”. Pe la 1750, din cauza neîngrijirii ajunsese nişte „ziduri părăsite” Şerban Fusea, cu fiul său Negoiţă, o repară din nou.
Grav ruinată de cutremurul din 1802, biserica este iarăşi reparată de viitorul mitropolit Dionisie Lupu, pe atunci stareţ al Mănăstirii Dealu, care o transformă în metoh al acestei mănăstiri „... când la leat 1803 arhiereul Dionisie au făcut în ea meremet”. Mai multe amănunte despre aceste reparaţii afăm într-un zapis din 12 ianuarie 1804, al lui Gheorghe pictorul către egumenul amintit, prin care meşterul se angaja să strice „adaosurile de ziduri ce sunt înlăuntrul bisericii Sfânta Vineri, dimpreună cu bolţile, turla bisericii, alegând de la aceste fărâmături şi cărămida dintr-o grămadă lângă biserică”. S-a procedat, se pare, la demolarea masivelor de zidărie ce separau pridvorul de pronaos ca şi zidul dintre pronaos şi naos pentru a mări spaţiul interior. Tot atunci s-au închis laturile pridvorului şi s-a practicat deschiderea unui gol de uşă, în partea de sud a naosului.
Între anii 1850-1852, paharnicul Nicolae Brătescu face însemnate reparaţii care vor duce la schimbarea completă a vechii înfăţişări a bisericii. la terminarea acestor lucrări, care au ţinut de „la leatul 1850 iunie şi s-au isprăvit la leat 1852, martie 25...”, s-a scris şi o pisanie pe tablă de fier care va fi astupată cu tencuială deoarece dezvăluia prea multe despre averea bisericii.
Cercetarea arhitecturii bisericii Sfânta Vineri, a cărei zidire corespunde deceniilor de început ale existenţei oraşului Târgovişte ca reşedinţă domnească şi capitală a ţării, aduce unele elemente noi şi interesante pentru studiul arhitecturii româneşti. Astfel, biserica Sfânta Vineri este singurul monument cunoscut până în prezent în arhitectura Ţării Româneşti datând de la mijlocul secolului al XV-lea, păstrat întreg până astăzi.
Planul bisericii aparţine tipului trilobat, de formă alungită. Turla se sprijină pe patru arce semicilindrice. Pronaosul este precedat spre vest de un pridvor deschis, marcat prin trei arce etajate, aparţinând perioadei de început a lăcaşului, cu care este legat organic. Prezintă analogii cu pridvorul bisercii-paraclis, susţinând şi acesta un turn clopotniţă (care se mai păstra la 1804)108. Altă asemănare cu biserica paraclis este şi construirea unui pridvor în partea de vest a bisercii. Din vechea pictură murală, datând cel mai târziu de la începutul secolului al XVIII-lea, se mai păstrează mici porţiuni pe interiorul arcului dinspre vest al naosului şi pe tamburul turlei. Pictura din 1850 a fost înlăturată, întrucât era neizbutită, fără valoare artistică.
Plastica faţadelor prezintă un parament de zidărie din cărămidă aparentă, decorat cu firide scunde şi largi, de dimensiuni diferite, subliniate de discuri ceramice smălţuite. Pronaosul adăposteşte câteva morminte: cel al Doamnei Bălaşa, soţia lui Constantin Şerban, decedată la 21 martie 1657, a cărei piatră funerară este împodobită cu elemente vegetale, capete de îngeri şi stema Ţării Româneşti încadrată de două coroane, mormântul Stancăi, nepoata Lui Constantin Brâncoveanu, decedată la 17 mai 1708, mormântul Voichiţei Bozianu, soţia lui Mihalache Cornescu, decedată la 20 iulie 1709. O lespede din 22 septembrie 1761 marchează mormântul boierului Şerban Fusea, noul ctitor, având o legendă în versuri. Alte lespezi funerare aparţin familiilor unor boieri şi negustori din secolele XVII-XVIII.
Din mobilierul vechi al bisericii se mai păstrează un jilţ, sculptat în lemn, decorat cu stema Ţării Româneşti şi datat 1704 ca şi câteva strane mărginind absidele laterale. Iconostasul, lucrat în stil neogotic, datează din secolul al XIX-lea. În curtea bisericii s-au făcut numeroase înhumări, cimitirul funcţionând şi în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Remarcăm câteva monumente funerare cu valoare memorială: cel al lui Nicolae Fusea, din 1854, cel din 1858, cu o inscripţie în versuri, aparţinând paharnicului Nicolae Brătescu, bunicul scriitorului, cel datând din 5 februarie 1861 ce aparţine lui Mihai Drăghiceanu, „fost profesor la cele dintâi şcoale naţionale” şi mormântul Matildei Greceanu.
În anul 2018 au fost practicate şapte secţiuni dispuse după cum urmează:
S1 (2 x 1,5 m) perpendicular pe latura de nord a bisericii, S 2 (3 x 1,5 m), S3 (3 x 3,3 m) la îmbinarea pronaosului cu pridvorul, S1b (3,5 x 4 m), S3 (1,5 x 4 m)pe latura de sud, pe absida altarului, S 4 (1,5 x1,20 m) pe absida de sud, S 5 (1,5 x 8 m) pe latura de sud şi S7 la interior, în pronaos.
Cercetările arheologice din 2018 confirmă în cea mai mare parte rezultatele şi concluziile din cercetările anterioare, au permis cunoaşterea unor detalii legate de tehnica de construcţie a bisericii şi de aspectul ei în faza niniţială. Şanţul de fundaţia a fost complet umplut cu zidărie din bolovani de piatră aruncaţi în mortar, el fiind mai larg numai în dreptul absidei nordice. Deasupra fundaţiei de piatră adâncă de 1-1,20 m, se ridică un soclu, îngust de cel mult 60 cm, din bolovani ede piatră legaţi cu omrtar peste care se înalţă zidîria din cărămidă a edificiului. Deasupra nivelului de costrucţie s-a putut observa un strat foarte subţiere de pământ roşcat cu pietriş şi moloz, reprezentând o nivelare legată de perioada de construcţie a monumentului.
Zidurile de incintă sunt ulterioaree ridicării bisericii: fundaţia zidului din interior suprapune morminte aparţinând bisericii.
Referitor la mormintele din jurul bisericii acestea se pot plasa cronologic între secolele XV-XIX.
Stratigrafia generală a sectorului.
Până la campania de cercetări din anul 1986 nu a existat o sistematizare unitară a stratigrafiei care să ofere posibilitatea atât a poziţionării în spaţiu dar şi pe verticală a secţiunilor şi a descoperirilor. Situaţia stratigrafică nu prezintă o structură unitară pe întreg perimetrul de aproape
30.1 mp incluşi în incintă.
În 1986 cercetările au fost sistematitate după o grilă octogonală cât şi o cotă reper unică pentru întreg ansamblul notată cu W0, pe colţul de Vest al casei II (palatul de sec. XV), corespunzând curbei de nivel 286,44 m + 1,5 m (de la cota terenului). Stratigrafia este structurată pe etapele de evoluţie în timp şi spaţiul ale Curţii Domneşti (ipotetic, situaţie generalizantă). Pot fi indentificate 29 de straturi arheologice – locuiri, nivele de construcţie, nivelări, umpleri, pavaje etc. În decursul cercetărilor au fost identificate 7 unităţi statigrafice cu mai multe subdiviziuni:
1. Secolul XIV: două nivele aparţinând locuirii civile; trei nivele aparţinând fortificaţiei din secolul al XIV-lea, administratiei judeţului Dâmboviţa şi din timpul domniei lui Radu I probabil a primei reşedinţe voievodale.
2. Curtea Veche (secolul XV). Etapa respectivă prezintă o stratigrafie deosebit de complexă care marchează Biserica Paraclis, casele I şi II, şanţurile de apărare, incinta, turnul Chindiei şi probabil cuhnia, la care se adaugă nivelele aparţinând Bisericii Sf. Vineri şi cimitirului (secolele XV - XIX) incluse în perimetrul Curţii Domneşti de către Petru Cercel.
3. Etapa Petru Cercel (1583-1585). Extinderea Curţii Domneşti este surprinsă pe întreg perimetrul actual al ansambului cu nivele separate aparţinând palatului, bisericii, incintei şi apeductelor.
4. Etapa Matei Basarab (1632 – 1654). Au fost surprinse mai multe nivele aparţinând refacerii palatului domnesc, dublării incintei la exterior, apeductelor, anexelor gospodăreşti precum şi nivelul de construcţie al băii domneşti, respectiv nivelul de construcţie al Casei Balaşa ridicată la 1656.
5. Etapa Constantin Brâncoveanu (1688 - 1714). Reparaţiile şi anumite extinderi întreprinse în perioada 1693 – 1697 sunt sesizate pe întreaga suprafaţă a Curţii Domneşti, respectiv palatul, biserica paraclis, incinta şi porţile. În afara incinte, spre Est, în grădinile domneşti nivelul de construcţie al foişorului de zid.
6. Casa Dionisie Lupu (1803). Este reprezentată prin două nivele depistate în aria de Est a curţii aparţinând stăreţiei, respectiv construcţiilor anexe.
7. Secolele XIX – XX este reprezentat de construcţiile ce apar pe teritoriul Curţii Domneşti, în special în perimetrele de Nord şi Sud, la sfârşitul secolului XIX şi la începutul secolului XX.
Menţionăm că cercetările din anii 2008 – 2016 nu au surprins în întregime stratigrafia obiectivului sus-menţionat dar s-au obţinut rezultate ce au confirmat macar parţial investigaţiile anterioare.
Prezentarea rezultatelor imediate ale săpăturii. Perimetrul investigat în anul 2018 reprezintă nucleul iniţial al curţii domneşti din Târgovişte, interpretarea corectă a succesiunii şi datării monumentelor poate confirma sau nu concluziile anterioare asupra reşedinţei domneşti, în special a premiselor politice şi economice care i- au susţinut apariţia şi mai ales când. Adăugam că informaţia istorică şi arheologică asupra monumentelor constitutive, sus menţionate, este destul de lapidară, situaţie care a generat controverse care continuă şi astăzi asupra momentului iniţial al acestui ansamblu voievodal dar şi asupra apariţiei oraşului.
Menţionăm câteva din constatările pe care le-am putut trage în urma investigaţiilor arheologice din acest an (2018) cu observaţia că cercetările nu au fost încheiate. Pe baza materialului arheologic recoltat, majoritatea provenind din prima jumătate a secolului al XIV-lea – prima jumătate a secolului al XV-lea la care se adaugă informaţiile de context materializate în documentaţia grafică şi fotografică putem face următoarele afirmaţii:
- Biserica paraclis – a fost identificată o succesiune de patru pavaje de cărămidă, inclusiv cel iniţial din cărămidă dreptunghiulară nedescoperit cu ocazia cercetărilor mai vechi. Potrivit ultimelor cercetări, biserica este ridicată la jumătatea secolului al XV-lea, (o concluzie mai bine argumentată va fi posibilă după analiza probelor de mortar recoltate);
- Cimitirul - cu ocazia acestor cercetări a fost evidenţiat un cimitir anterior bisericii de zid. Se pune întrebarea daca nu avem de a face cu existenţa unei biserici construită anterior, situată pe un alt amplasament, foarte probabil mai la Sud şi ale cărei urme au fost complet şterse de construirea Casei I;
- Turnul Chindiei - Din observaţiile stratigrafice turnul este construit în forma actuală după incendiul care a distrus biserica, indentificat între pardoselile 2 şi 3;
- Incinta de secol XV – ca informaţie preliminară, ceva mai nouă decât Biserica paraclis, este refăcută complet de la nivelul elevaţiei fapt care a născut vii controverse asupra încadrării ei cronologice într-un interval care depăşeşte un secol, între sec. XIV – XVI;
- Construcţii anterioare – urmele unei construcţii civile din lemn evidenţiate prin tălpi şi urme de bulumaci au fost surprinse atât în interiorul bisericii în naos, respectiv altar dar şi în exterior spre Nord şi Est pe baza materialului arheologic ceramic pot fi datate, la jumătatea secolului al XIV-lea;
- Adosate Turnului Chindia spre Vest se plasează fundaţiile masive ale unei construcţii, identificată în 1976 şi considerată anexă a turnului din secolul al XVIII-lea, cu funcţii nederminate. Planimetric, prezintă două încăperi, prima de mici dimensiuni ce adăposteşte o fântână circulară din piatră de plan dreptunghiular cu dimensiunile exterioare de 7,40 m x 4,20 m, cu ziduri inegale în lăţime (2 m pe latura Nord-Est, 1,50 m pe latura de Nord-Vest, 0,90 m pe latura de Sud-Vest, respectiv 0,60 m pe cea de Sud-Est) în elevaţie. Fântâna din piatra (lespezi, bolovani) prezintă un diametru exterior de 1,50 m şi cel interior de 0,80 m. Până în prezent reprezintă singura fântână alimentată natural din perimetrul Curţii Domneşti. Spre Sud- Vest se plasează o construcţie masivă cu fundaţii adânci din piatră, inegale în lăţime, măsurând 25,40 m pe axul Nord-Vest Sud-Est, respectiv 20,60 m pe cel de Nord-Est Sud-Vest. Pe laturile de Nord-Vest şi Sud-Vest fundaţiile sunt supradimensionate măsurând 1,90 m în lăţime. Se păstrează din elevaţie pe alocuri două asize de cărămidă. Observaţiile arheologice au fost mult îngreunate de decapările întreprinse de-a lungul timpului care au dus la distrugerea nivelului de construcţie. Sondajele executate în colţul exterior de Est al camerei ce adăpostea fântâna şi Turnul Chindiei, plasează construcţia după ridicarea Turnului Chindiei. Fundaţia adâncă şi lată de 1 m din bolovani, susţine zidăria din cărămidă păstrată pe cca. 0,40 m cu dimensiunile de 0,30 x 0,15/0,16 x 0,04/0,05 asemănătoare cu cele ale Casei Domneşti 3, ridicată de Petru Cercel. Asupra datării şi destinaţiei construcţiei se pot înainta numai supoziţii. Între nivelul de construcţie al clădirii şi al Turnului Chindiei se păstrează o umplutură cu material de constructie de cca. 0,70 m rezultat din demolarea parţială a turnului de intrare a bisericii paraclis din care s-a recuperat o cipercuţă ornamentală din faţada bisericii. Nivelul de călcare din exterior al Turnului Chindiei corespunde cu cel al clădirii în discuţie, umplutura corespunzând marginii superioare a soclului din lespezi de piatră a Turnului Chindiei. Asupra datării un argument îl constituie şi poziţionarea clădirii în perimetrul curţii vechi. Ocupă singurul teren liber disponibil pentru construcţie situat între Turnul Chindiei la Est şi marginea interioară a marelui şanţ de apărare spre Vest. În consecinţă clădirea este ridicată după apariţia Turnului Chindiei şi înainte de domnia lui Petru Cercel când, după ridicarea incintei de zid. Curtea Domnească se triplează în suprafaţă. Nu se poate preciza ctitorul, probabil, unul dintre domnitorii cu domnie mai lungă şi stabilă: Vlad Călugarul, Radu cel Mare sau Neagoe Basarab. Este adevarat că funcţionalitatea de cuhnie, nu este documentată, nici o informaţie scrisă nu ne-a parvenit. Pentru reşedinţele voievodale în special pentru secolele XIV-XVI nu sunt precizate funcţii esenţiale pentru funcţionarea unei instituţii atât de complexe, deservită de personal numeros: bucătării, grajduri, instalaţii sanitare, etc. Până cel puţin la sfârşitul secolului al XVI-lea, spaţiul vechiului palat (parterul) nu era propice amplasării bucătăriilor, care necesitau un perimetru vast: cuptor, spaţii de depozitare şi sanitare, pentru tranşarea cărnii, strict necesar pentru alimentaţia zilnică nu numai a domnitorului, dar şi a personalului, gărzilor, oaspeţilor, etc. Considerăm că spaţiul respectiv şi-a păstrat aceiaşi funcţiune inclusiv în timpul lui Constantin Brâncoveanu, care ar fi simţit nevoia unei noi construcţii cum a făcut la alte palate (Mogoşoaia, Potlogi, etc.).
|
|
Abstract other lang. |
|
|
Abstract |
|
|
Bibliography |
Cantacuzino Gh. I., Date arheologice în legătură cu cronologia unor construcţii ale Curţii domneşti din Târgovişte, în Monumente istorice. Studii şi lucrări de restaurare, II, 3, Buc., 1969, p. 61;
idem, Puncte de vedere privind evoluţia Curţii domneşti din Târgovişte în secolele XIV-XVI, în SCIVA , 3-4, Bucureşti, 1999, p. 127-154;
idem, Aspecte ale evoluţiei unui vechi monument din Târgovişte: Biserica “Sf. Vineri”, în Valachica, 1, Târgovişte, 1969, p. 61;
Constantinescu N., Contribuţii arheologice asupra Curţii domneşti din Târgovişte (sec. XIV-XVII), în SCIV, Bucureşti, 1964, 2, p. 225 - 240 ;
idem, Cercetări arheologice la Curtea domnescă din Târgovişte, în Documente recent descoperite şi informaţii arheologice, Bucureşti, 1987, p. 69-78;
Constantinescu N., Moisescu Cr., Curtea domnească din Târgovişte, ediţia întâia, Bucureşti, 1965; ediţia a doua, Bucureşti 1969;
Constantinescu N., Moisescu C., Nicolaescu Plopşor D., Considerations sur les tombes princiers de Targoviste, în Dacia, N.S., IX, Bucureşti, 1967, p. 301-319;
Constantinescu N., Ionescu C., Asupra habitatului urban la Târgovişte înainte de 1394. Repere din vatra curţii domneşti, în SCIVA, 31, Bucureşti, 1980, p. 53-75;
Constantinescu N., Ionescu C., Diaconescu P., Rădulescu V., Târgovişte. Reşedinţa voievodală. 1400-1700. Cercetări arheologice (1961-1986), Ed. Cetatea de Scaun, Târgovişte, 2009, Chicideanu I., Georgescu M., Un mormânt de la sfârşitul secolului al XVI-lea, descoperit în incinta Curţii domneşti din Târgovişte, în Valachica, 4, Târgovişte, 1973, p. 81-84;
Diaconescu P., Cercetările arheologice de la Curtea domnească din Târgovişte. Campaniile 1979, 1984, în Valachica, 15, Târgovişte, 1998, p. 54-70; Diaconescu P., Arheologia habitatului urban târgoviştean. Secolele XIV-XVIII, Ed. Cetatea de Scaun, Târgovişte, 2009;
Mihăescu G., Din istoricul cercetărilor arheologice la Curtea domnească din Târgovişte, în R.M.M.- M.I.A., 2, 1987, p. 14-24;
Mihăescu G., Fruchter E., Curtea domnească din Târgovişte, Buc., 1986;
Moisescu C., Prima curte domnească de la Târgovişte, în B.M.I., XXIX, 1, 1970;
Moisescu C., Mihăescu G., Câteva consideraţii asupra băii curţii domneşti din Târgovişte, în Monumente istorice. Studii şi lucrări de restaurare, II, 3, Buc., 1969;
Theodorescu R., Urmele unui monument brâncovenesc în Curtea domnească de la Târgovişte, în SCIA, 1, Bucureşti, 1964, p. 121-126.
|
|
Bibliographic notes |
iii când folosim denumirea de Turnul Chindiei ne referim la fortificaţie şi nu la turnul iniţial al bisericii paraclis;
105 R. Gioglovan, M. Oproiu, „Inscripţii şi însemnări din jud. Dâmboviţa, vol. 1, Târgovişte, 1975, pag. 145.
106 Gh. Cantacuzino, „Aspecte ale evoluţiei unui vechi
monument din Târgovişte, Biserica Sfânta Vineri” în «Valachica», nr. 1, 1969, pag. 61-70.
107 Mai multe date în capitolul Istoria post voievodală a curţii domneşti.
108 M. Iliescu, - Pridvorul în arhitectura Ţării Româneşti din
secolele XIV-XV, în „Valachica” nr. 2, Târgovişte 1970, pag. 79.
|
|
Source |
Cronica cercetărilor arheologice din România |
|
Editor |
INP |
|
Language |
RO |
|
|
