|
Excavation Year |
2004 |
|
Epoch |
Late Roman period (2nd - 4th cent.)
|
|
Periods |
Roman Period
|
|
Site Category |
Religious, Ritual and Funerary
|
|
Site Types |
Church
|
|
Map it |
Find it on the Romanian map |
|
County / District |
Constanţa |
|
Locality |
Istria |
|
Commune |
Istria |
|
Site |
Cetate |
|
Site Sector |
Basilica Extra Muros |
|
Site name |
Histria |
|
Persons involved and Institutions |
| Last name | First name | role | Institution |
| Bădescu |
Alexandru |
|
Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Chicoş |
Liliana |
|
Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Milea |
Raluca |
|
Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Rusu-Bolindeţ |
Viorica |
|
Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
|
|
National Arch. Record Site Code |
62039.01
|
|
Report |
Sectorul basilica extra muros a fost deschis în anul 2001. Obiectivele cercetării arheologice au vizat, pe de o parte, încheierea cercetării singurei basilici creştine timpurii aflate în exteriorul incintei romane târzii şi a necropolelor aferente, pe de altă parte, verificarea stratigrafiei din aceeaşi zonă extramurană. Săpăturile arheologice întreprinse de noi urmează să facă joncţiunea cu sectorul colegilor de la MNIR (Turnu Mare - Poarta Mare), care cercetează zona aflată de-a lungul incintei romane târzii.
Basilica extra muros
Cercetările arheologice la acest obiectiv au debutat în anul 2001, când au fost făcute singurele sondaje recente pe latura de N a basilicii (nota1). Totodată, a fost curăţat obiectivul, în vederea pregătirii pentru o conservare primară. Cu această ocazie, s-au putut face observaţii legate de etapele de funcţionare ale basilicii şi a fost realizat un releveu foarte precis al ei, cu stadiul actual de conservare. După 2001, din cauza lipsei unui specialist pe perioada romană târzie în colectivul de cercetare, basilica a fost curăţată în fiecare an, fără a se efectua săpături arheologice. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi în campania anului 2004.
Secţiunea V-E
Este situată la cca. 50 m N de latura nordică a basilicii extra muros. A fost începută în iulie 2001, prin practicarea unei secţiuni de 15x3 m (nota 2). În anul 2002 ea a fost extinsă spre E cu încă 24x3 m, ajungându-se astfel la 22,75 m V de săpătura care a condus la identificarea zidului incintei elenistice (nota 3). În campania anului 2003, datorită prăbuşirii profilului sudic, secţiunea a fost extinsă cu încă un metru spre S, având acum lăţimea de 4 m. Săpătura arheologică s-a desfăşurat pe toată suprafaţa secţiunii, rezultatele preliminare fiind, la rândul lor, publicate (nota 4).
Datorită forţei de muncă reduse numeric, cercetarea arheologică din campania anului 2004 s-a concentrat pe cei 15 x 4 m iniţiali ai secţiunii. Punctul de plecare l-a constituit ceea ce consideram a fi primul nivel al cuptoarelor pentru reducerea/prelucrarea minereului de fier, precum şi pentru prelucrarea bronzului, eventual a metalelor preţioase.
Imediat sub ceea ce consideram a fi faza cea mai timpurie a acestor cuptoare, în carourile 2-3 ale secţiunii, am descoperit urmele unei gropi (vizibilă în profilul nordic din campaniile precedente şi care continuă spre N), care era constituită din multe pietre de dimensiuni variabile, care se întindeau până la construcţia în opus graecum. La adâncire (între –1,9–2,1 m), în componenţa aceleiaşi gropi am constatat prezenţa, la baza ei, între m 2,5 şi 5,6, a unui strat de mortar cu grosimea maximă de 0,1 m, care are dimensiunile de 3,5 x 1,9 m. Pe laturile de S şi de E ale gropii, marginile erau marcate de pietre şi de pereţi din mortar, care s-au mai păstrat in situ pe o mică porţiune. Groapa în discuţie reprezintă locul pentru prepararea mortarului necesar construirii fundaţiilor clădirii în opus graecum.
În campania acestui an s-au putut completa informaţiile legate de construirea clădirii în opus graecum (nota 5): fundaţia ei (care nu a fost dezvelită încă în totalitate, ci numai pe înălţimea de 0,58 m) este constituită din pietre de dimensiuni variabile, puse neglijent (de multe ori nu se observă mortar între pietre!). Peste ele s-a turnat un strat compact de mortar, care constituie o crepidă de 0,04 m. Peste această şapă de mortar au fost aşezate ordonat alte pietre, care alcătuiesc un fel de soclu al edificiului în discuţie. Acesta are înălţimea de 0,5 m. Peste acest soclu au fost puse orizontal plăci de gresie gălbuie, friabilă, în tehnica opus graecum. Ele au grosimea de 0,20-0,28 m şi o lungime cuprinsă între 1,7 şi 2,7 m. Au fost puse şi vertical, ele placând de fapt ziduri legate cu mortar, construite în tehnica opus incertum. La rândul lor, acestea din urmă au fost tencuite, în interiorul construcţiei găsindu-se bucăţi mari de tencuială pictată policromă.
În caroul 5 al secţiunii S I, în campaniile precedente, a fost dezvelit un canal pentru evacuarea apei, constituit de asemenea din plăci de calcar gălbui, orientat SE-NV. El aparţine fazei I C, fiind contemporan cu clădirea construită în opus graecum. În acest an, s-a descoperit baza canalului amintit mai sus. El are dimensiunile de 2,05x0,5 m şi înălţimea de 0,2 m. A fost acoperit de plăci mari de calcar, pereţii săi fiind alcătuiţi din acelaşi tip de plăci de calcar, puse pe cant. În extremitatea sa nordică, intrând în profil şi de la acesta, pe o lungime de 1,2 m spre S şi ieşind cu 0,34 m spre V faţă de latura similară a canalului aparţinând fazei I C, s-a dezvelit una din laturile unui canal anterior (?), constituită dintr-o placă de calcar gălbui. Latura vizibilă a acesteia este frumos lucrată, profilatura ei având lăţimea de 0,16 m, după care urmează o adâncitură foarte mică pe toată suprafaţa plăcii de 0,03-0,04 m. Acest din urmă element ne-ar putea sugera posibilitatea ca placa respectivă să reprezinte nu neapărat un canal, ci şi un alt tip de monument – o inscripţie?
Pe întreaga suprafaţă secţiunii, s-a constatat existenţa altor cuptoare din componenţa atelierului de prelucrarea a metalelor sau existenţa unei faze mai vechi a unor cuptoare descoperite în campaniile precedente. Astfel, în cazul ultimei categorii, s-a aflat încă un nivel de funcţionare al cuptoarelor nr. 2 (diametru = 1,24 m, stratul de arsură are 0,15 m, baza lui este la –1,8 m), nr. 8 (diametru = 2,85 m, stratul de arsură are 0,1 m, adâncimea maximă este de -2,6 m) şi s-a ajuns la baza acestora, care era constituită dintr-un strat curat de lut galben. De asemenea, în cazul cuptorului nr. 8, cel mai mare dintre cuptoarele descoperite în primii 15 m. a secţiunii S I, s-au putut face observaţii legate de zidul care îi demarca latura de N. Acesta a fost constituit din câteva pietre de calcar legate cu lut galben, care se arcuiau către profilul sudic. El a mai fost surprins in situ numai pe o porţiune de 1,2 m, având lăţimea de 0,38 m. A fost amplasat peste resturile fundaţiei unui zid mai vechi, după ce a fost aşezat un strat de lut galben peste acesta din urmă. Fundaţia zidului mai vechi are orientarea diferită de a zidului perimetral al cuptorului nr. 8, respectiv NE-SV şi pare să facă colţ cu fundaţia pe care a fost aşezată temelia zidului din faza II A. Aceasta din urmă este constituită din blocuri de calcar mai mari, îngrijit lucrate, prinse cu lut.
Au mai fost descoperite alte opt cuptoare, corespunzătoare celei mai timpurii faze a atelierului de prelucrare a metalelor. La unele s-au putut observa şi detalii legate de tehnica lor de construcţie, cu toate că ele au fost la rândul lor dezafectate în momentul în care s-au construit cuptoarele din fazele următoare: au avut pereţii din chirpic (lut ars), uneori cu o grosime apreciabilă (0,2-0,5 m), gura bine definită (cuptorul nr. 12: diametru = 1,25 m, gura =0,62 x 0,54 m; cuptorul nr. 11: diametru = 0,95 m), la bază au avut un strat compact de lut galben.
Descoperirea cea mai importantă a acestei campanii o constituie însă dezvelirea, în gropile a trei dintre cuptoare (nr. 13, 10, 5'), a patru baze de coloane, care bănuim că aparţin unui portic, dintr-o fază anterioară cuptoarelor. Relaţia stratigrafică între bazele de coloane, cuptoare şi construcţia în opus graecum este foarte clară colţul nord-estic al clădirii taie unul dintre cuptoare, la fel latura sud-estică a sa, după cum unul dintre postamentele coloanelor intră sub fundaţia edificiului în opus graecum.
Din porticul dezvelit s-au păstrat numai patru baze (postamente) şi primul tambur din calcar alb, friabil, al fiecărei din cele patru coloane. Aşa cum a fost el descoperit în secţiunea SI, practic aproape pe diagonală pe lăţimea acesteia, porticul are lungimea cunoscută de 8,2 m şi orientarea identică cu a tuturor celorlalte construcţii dezvelite în secţiunea V-E - NE-SV. Coloanele pare să fi fost aşezate la distanţe relativ egale, respectând un modul (cel puţin în cazul a trei dintre ele). Prima dinspre V este însă la 3,3 m E de următoarea (faţă de 1,83 m, respectiv 2,14 m celelalte trei = distanţa dintre centrele orificiilor din mijlocul tamburilor), ceea ce ar putea sugera lipsa unei baze de coloane în spaţiul mai mare dintre cele două. De altfel, în intervalul dintre coloana 1 şi 2 (dinspre SV spre NE), prinsă sub fundaţia clădirii în opus graecum, apare o dală mare, cu latura vizibilă lucrată în formă de "V"– urmele unui pavaj? - care ar putea reprezenta nivelul de călcare al construcţiei de care ţinea şi porticul descoperit (?).
Postamentele coloanelor porticului sunt din calcar, de formă rectangulară sau chiar trapezoidală) (0,7 x 0,5-0,6 m; 0,8 x 0,6 m; 0,8 x 0,6 m; 0,9 x 0,6 m), însă sunt relativ neîngrijit lucrate. Prezintă o mică adâncitură pe suprafaţă, în locul în care a fost fixat fusul coloanei, acesta din urmă fiind însă amplasat spre latura estică sau vestică a postamentului, nu în centrul său. Fusele coloanei au diametrele de câte 0,32 m, înălţimea de 0,2 m, sunt bine lucrate, unele sunt însă dintr-un calcar foarte friabil.
În ceea ce priveşte încadrarea cronologică a porticului căruia i-ai aparţinut aceste coloane, elemente de natură stratigrafică, precum şi materialele arheologice descoperite ne-ar putea oferi repere în acest sens. Astfel, arătam mai sus că aceste coloane au fost dezvelite în prima fază a gropilor unor cuptoare pentru prelucrarea metalelor, pe care le încadram în cea mai timpurie perioadă romană (I A). Totodată, în umplutura acestor cuptoare, ca şi de pe nivelul porticului, au început să apară şi fragmente ceramice de factură elenistică târzie, ceea ce ar face posibilă o datare a porticului în această perioadă. Deocamdată nu ne-am edificat asupra acestui nivel, deoarece săpătura arheologică s-a oprit înainte de a ajunge la baza postamentelor coloanelor.
Descoperirea unui portic aparţinând unei edificiu elenistic, la cca. 40 m V de incinta elenistică are o importanţă particulară, date fiind puţinele construcţii constatate până acum în exteriorul acesteia. Secţiunile de control efectuate anterior în zona incintei elenistice pentru verificarea existenţei unei locuiri contemporane cu funcţionarea acesteia, au dus la descoperirea de materiale arheologice amestecate, fără nici un element constructiv in situ.
În afara incintei, spre V, s-au constatat depuneri mai vechi, probabil provenite de la o locuire sporadică şi modestă din apropierea acesteia, de unde proveneau materiale elenistice şi romane timpurii, inclusiv un sesterţ de la Nerva (nota 6). De asemenea, în cadrul săpăturilor efectuate de H. Nubar în zona basilicii extra muros, în secţiunea paralelă cu axul longitudinal al basilicii, nivelul elenistic târziu nu a putut fi cercetat decât pe o porţiune redusă, în apropierea zidului de apărare din aceeaşi perioadă. Nu s-au obţinut rezultate concludente datorită pânzei freatice (nota 7).
Nivelul elenistic a fost mai bine observat în schimb mult mai la V de incinta elenistică. În urma secţiunilor efectuate pentru verificarea stratigrafiei între valul al III-lea şi incinta romană timpurie, au fost descoperite câteva vestigii aparţinând acestei epoci: urme de ziduri sau temelii aparţinând unor locuinţe/construcţii, vetre, pavaj de pietre şi tuburi de la o conductă de apă sau de canalizare (nota 8). S-a constatat că în zona în discuţie (în spatele şi la V de zidul roman timpuriu), locuirea elenistică este intensă (nota 9).
Descoperirea în această campanie a porticului unei clădiri aflate în imediata apropiere a incintei elenistice ar putea oferi date noi legate de caracterul şi intensitatea locuirii în această zonă.
Ultimele elemente constructive constatate în campania 2004 le reprezintă două gropi aparţinând unor stâlpi de lemn incendiaţi, descoperiţi în caroul 4 al lui SI, la 2,4 m E de colţul nord-estic al clădirii în opus graecum. Prima are diametrul de 0,32 m, a doua, de 0,24 m, distanţa dintre ele este de 0,6 m. Faptul interesant îl reprezintă orientarea acestora – pentru prima dată apar element constructive care au altă orientare decât clădirile aparţinând epocilor ulterioare. Construcţia căreia i-au aparţinut aceşti stâlpi pare orientată E-V. Alături apare amprenta unui perete de lemn ars. Deocamdată nu avem elemente pentru încadrarea cronologică a acestor structuri de lemn, după orientare însă ele par a fi anterioare porticului.
Materialele arheologice descoperite în primul rând în umplutura cuptoarelor pentru prelucrarea metalelor constau în fragmente de creuzete pentru topirea bronzului, probabil şi a metalelor preţioase, rebuturi/obiecte din bronz şi fier în curs de prelucrare, foarte multă zgură de fier, oase de animale în curs de prelucrare, precum şi fragmente ceramice şi de vase din sticlă, ace de păr şi de cusut din os, un număr de 15 monede, majoritatea din bronz. De pe nivelul porticului au fost recoltate fragmente ceramice elenistice, amestecate cu materiale ceramice romane timpurii. Materialele respective sunt în curs de prelucrare.
În campaniile viitoare se va urmări continuarea cercetărilor arheologice pe restul suprafeţei secţiunii S I (25 x 4 m), în vederea dezvelirii monumentelor aflate aprox. în centrul oraşului roman timpuriu, a celor greceşti şi în vederea edificării asupra stratigrafiei complexe a acestei zone.
|
|
Abstract other lang. |
|
|
Abstract |
|
|
Bibliography |
|
|
Bibliographic notes |
1 . Un scurt istoric al cercetărilor basilicii extra muros, ca şi rezultatele preliminare ale acestei prime campanii de săpături arheologice au fost publicate in CCA 2002, p. 1 68-1 70.
2. CCA 2002, p. 1 68-1 70.
3. Descoperirile din anul 2002 figurează in CCA 2003, p. 1 63- 1 65.
4. CCA 2004, p.1 56-1 58.
5. Această clădire, impresionantă ca dimensiuni şi tehnică de construcţie, a fost descrisă in CCA 2003, p. 1 64, precum şi in CCA 2004, p. 1 57.
6. C. Preda, A. Doicescu, Zidul de apărare din epoca e/enistică, în Histria 11, 1 966, p. 330.
7. H. Nubar, Şantierul arheologic Histria. Sectorul bazilica extra muros, MCA 9, 1 970, p. 1 96, fig. 1 3.
8. Secţiunile S 3-S 5 din 1 951 , vezi Histria 1, p. 1 73-1 80, pl. XIII, fig. 61 -64.
9. Histria 1, p. 1 77-1 80, pl. XIII; este vorba despre complexul cercetat în anii 1 949-1 950, unde in sectorul Z2 şi X au fost descoperite case, fântână şi stradă din epoca elenistică.
|
|
Source |
Cronica cercetărilor arheologice din România |
|
Editor |
CIMEC |
|
Language |
RO |
|
|
