Archaeological Excavations in Romania, 1983 - 2012. Preliminary Archaeological Reports Archaeological Excavation Report

Istria | County: Constanţa | Site: Cetate | Excavation Year: 2019

Excavation Year   2019 Epoch Greek and Hellenistic; Early Roman period (1st cent. BC - 1st cent. AD); Late Roman period (2nd - 4th cent.) Periods Hellenistic Period; Early Roman Period; Late Roman Period Site Category Domestic; Religious, Ritual and Funerary Site Types Urban settlement; Plane cemetery Map it   Find it on the Romanian map County / District  Constanţa Locality   Istria Commune   Istria Site  Cetate Site Sector Platou Est Site name    Persons involved and Institutions Last name First name role Institution Beach Sheryl University of Texas at Austin, USA Beach Timothy University of Texas at Austin, USA Bîrzescu Iulian Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti Corialan Antonia Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca Crane Suzan University of Texas at Austin, USA Dibble Flint William American School of Classical Studies at Athens Fleming Elijah University of Texas at Austin, USA Iancu Alina Facultatea de Istorie, Universitatea București Iancu Liviu Facultatea de Istorie, Universitatea București Lupu Simina Colegiul Național Pedagogic „Regina Maria” Ploieşti Martini Ionida Arheolog independent Pavel Cătălin Facultatea de Istorie și Științe Politice, Universitatea „Ovidius” Constanța Rabinowitz Adam University of Texas at Austin, USA Rabinowitz Zoe Liceul de Artă „McCallum” Austin Rover Thomas University of Texas at Austin, USA Tobin-Dodd Rachael University of North Carolina Voitsykevych Mykhailo Universitatea „Iuri Fedkovici” Cernăuţi Wright Sterling Pennsylvania State University Yakibchuk Oleksandr Universitatea „Iuri Fedkovici” Cernăuţi National Arch. Record Site Code 62039.01 Report Scurtă prezentare a sectorului: Deşi cercetările arheologice au o lungă tradiţie pe platoul cetăţii Histria, dată fiind suprafaţa lui de cca. 25 ha, există şi în prezent multe zone a căror cunoaştere este minimală. Prin urmare, în 2018 au fost întreprinse investigaţii geofizice în partea central- şi sud-estică a platoului, cu scopul de a stabili aplicaţiile metodei magnetometrice în aprofundarea cunoaşterii topografiei urbane histriene şi de a contribui la investigarea diacronică a mediului înconjurător histrian, începând cu perioada arhaică. Variaţiile câmpului magnetic au fost măsurate pe o suprafaţă totală de 2,43 ha, harta magnetometrică rezultată scoţând în evidenţă, în principal: 1. o anomalie liniară pozitivă pronunţată pe direcţia ESE-VNV, aliniată porţii sudice a zidului de incintă roman timpuriu, interpretată preliminar drept un important drum care a funcţionat în perioada romană; 2. o anomalie pozitivă cu o latură de 10-12 m, juxtapusă segmentului VNV al drumului roman, şi alte două laturi perpendiculare de cca. 6-8 m; 3. 6 anomalii liniare pozitive la nord de drumul roman, 2, mai pronunţate, pe direcţia N-S şi 4 pe direcţia E-V, care, datorită orientării diferite faţă de drumul roman, sunt considerate ca făcând parte dintr-un sistem de alei şi străzi elenistice; dimensiunea presupuselor blocuri urbanistice dreptunghiulare delimitate de aceste străzi şi alei, aşa cum o arată de o manieră largă imaginile magnetometrice, trebuie căutată între intervalele de 44 şi 48 m pe lungime şi 30 şi 36 m pe lăţime, valorile exacte urmând a fi stabilite prin săpături de testare; 4. diverse anomalii punctuale, pozitive şi negative. Sub aspectul hărţii magnetometrice, rezultatele obţinute în 2018 validează într-o mare măsură rezultatele unor măsurători magnetometrice anterioare, desfăşurate la începutul anilor 2000 de ing. Fl. Scurtu şi publicate în Scurtu 2009 (într-o măsură mai mică sunt validate interpretările arheologice ale acestuia). Pentru testarea preliminară a rezultatelor magnetometrice, au fost deschise în 2018 4 secţiuni de sondaj cu dimensiunile 2 m x 2 m. În două dintre acestea, anomaliile câmpului magnetic s-au dovedit a fi produse de o vizuină de mari dimensiuni a unor popândăi (Spermophilus citellus) şi de depuneri de materiale de la săpături efectuate probabil în anii 1950. Celelalte două sondaje au relevat însă că anomaliile înregistrate de magnetometru în acel loc corespund unor complexe arheologice importante. Sondajul TT1 a confirmat identificarea celei mai importante anomalii liniare pozitive cu un drum de acces în cetate din perioada romană timpurie, în al cărui şanţ nordic, în punctul investigat, au fost aruncate numeroase blocuri de şist verde şi ceramică cu susceptibilitate magnetică ridicată. Sondajul TT3 a stabilit că o anomalie punctuală pozitivă foarte pronunţată este produsă de un cuptor pentru ceramică din perioada elenistică. Tot aici a fost găsit şi mormântul de inhumaţie al unui copil, fără inventar, săpat în perioada romană în stratul de dărâmătură al pereţilor cuptorului, deranjat de bioturbaţii asociate activităţii popândăilor. A fost probată astfel preliminar capacitatea metodei magnetometrice de a oferi informaţii utile despre topografia urbană a cetăţii Histria, în special în privinţa reţelei stradale şi a existenţei unui anumit tip de instalaţii artizanale, dar şi incapacitatea ei de a localiza mormintele uzuale de inhumaţie din necropola plană de pe platou. În acelaşi timp au fost puse empiric bazele delimitării unui sector de cercetare denumit generic ”Platou Est”, concentrat în jurul cuptorului elenistic şi al secţiunii adiacente din drumul roman de acces. Obiectivele cercetării din 2019: Principalul obiectiv a fost acela de a preciza mai bine rezultatele testării începute în 2018, prin punerea în evidenţă a întregii suprafeţe a camerei de ardere a vaselor a cuptorului din TT3 şi a unui segment mai consistent al drumului roman din TT1, care să permită vizualizarea sa de-a lungul întregii sale lăţimi. În consecinţă, secţiunea TT3 a fost extinsă în principal spre N într-o suprafaţă de 6 m x 6 m, denumită KT, iar TT1 a fost extinsă spre V, cu o secţiune trasată pe direcţia N-S, cu dimensiunile de 7 m x 1,5 m, denumită RT. Alte obiective asumate au fost acelea de a testa potenţialul analizelor multi-izotopice şi genetice pentru investigarea diacronică a mediului înconjurător histrian şi de a verifica şi integra mai bine propriile măsurători topografice din 2018 în sistemul general folosit la situl Histria. Rezultate şi interpretarea lor: În secţiunea RT, ultima suprafaţă de călcare a drumului roman a fost pusă în evidenţă la aproximativ 0,50 m sub actualul nivel al solului, după îndepărtarea stratului vegetal, a stratului de pământ de arătură rezultat în urma lucrărilor agricole din perioada comunistă şi a unui ultim strat antic de acumulare de material, după abandonarea drumului. Suprafaţa drumului roman se remarcă prin aglomerarea de blocuri nefasonate de şist verde şi, mai rar, de calcar, cu lungimi cuprinse în general între 0,10 şi 0,30 m, fragmente mari de amfore şi de ţigle, oase mari de animale domestice. Lăţimea drumului este de 3,65 m – surprinzător de redusă pentru un drum aparent însemnat – la care se adaugă un şanţ lateral nordic de aproximativ 0,90 m lăţime, umplut în prezent cu pietre, ceramică şi pământ închis la culoare. La sud de drum nu a fost identificat până acum niciun şanţ. Absenţa şanţului de scurgere în sudul drumului ar putea fi explicată prin uşoara înclinaţie naturală a pantei, de la sud la nord, ceea ce ar fi făcut inutilă amenajarea sa. O ipoteză mai puţin plauzibilă este aceea ca o porţiune de aprox. 0,90 m lăţime din suprafaţa drumului, cu multe gropi în ea şi în care pietrele nu sunt foarte compacte, ba chiar unde exista şi o îngrămădire mai înaltă cu 0,20-0,25 m deasupra suprafeţei de călcare, să reprezinte de fapt un şanţ umplut de-a lungul timpului. Totuşi, o lăţime de doar 2,70 m a unuia dintre principalele drumuri de acces în cetate pare de neconceput, iar segmentul în cauză trebuie să fie interpretat mai degrabă ca o porţiune mai deteriorată. În suprafaţa KT, după îndepărtarea straturilor vegetal şi de arătură, la circa 0,35 m sub actuala suprafaţă a solului a fost identificat un strat de pământ brun deschis, reprezentând ultimul strat de acumulare sporadică de material înainte de ieşirea totală a suprafeţei din circuitul activităţilor umane antice. Sub acest strat a fost identificat un altul, format preponderent din pământ galben-brun lutos, rezultat probabil ca urmare a uniformizării sub acţiunea factorilor naturali a unei dărâmături de cărămizi nearse de la structuri constructive deocamdată neidentificate, conţinând în partea sa inferioară o densitate ceva mai mare de cenuşă şi cărbune. Dacă în afara cuptorului elenistic, identificat încă din 2018, acest strat este mai adânc, în interiorul pereţilor dărâmaţi ai cuptorului, el este înlocuit de o dărâmătură cu un aspect aparte, compusă din pământ roşiatic, cu numeroase fragmente ce cărămizi arse. Imediat deasupra suprafeţei grătarului care separă camera vaselor de camera de combustie, dărâmătura roşiatică-brună conţine suplimentar mai multă cenuşă şi lut galben. După îndepărtarea dărâmăturii, a devenit evident faptul că forma cuptorului este una circulară, cu un diametru exterior de cca. 3,0 m. Pereţii săi, din care acum se mai păstrează doar primul, cel mult al doilea şir de cărămizi, trebuie să se fi unit într-o boltă destul de înaltă. Grătarul despărţitor dintre camera vaselor şi camera de combustie, perforat în general de mai multe găuri de circulaţie a aerului cald, nu prezintă astfel de perforaţii în partea sa centrală, ceea ce sugerează existenţa în camera de combustie a unui pilon central de susţinere a sa. Analiza amănunţită a materialului ceramic asociat cuptorului, cu unele fragmente pretabile unui diagnostic detaliat, va permite o mai bună stabilire a duratei de funcţionare în perioada elenistică. În treimea estică şi în cea centrală a suprafeţei KT, atât în stratul de pământ galben-brun, lutos, din afara cuptorului, cât şi în cel de dărâmătură din interiorul cuptorului au fost identificate gropi adeseori slab profilate în care s-a realizat înmormântarea unor copii cu vârste de sub 5 ani. Până acum au fost identificate 5 astfel de morminte, fiind luat în calcul aici şi M. 1, descoperit în 2018, toate de orientare E-V, cu capul spre V, cu excepţia lui M. 3, acolo unde capul este orientat spre E. În cazul M. 2, de foarte mici dimensiuni, pereţii mormântului erau placaţi cu ţigle, în cazul altor morminte (M. 3, M. 4), consistent cu descoperiri anterior făcute în necropola plană romană de pe platou, singurele amenajări funerare erau reprezentate de una sau două pietre plate, aşezate pe cant, uneori deranjate din poziţia iniţială de bioturbaţie. De altfel, resturile osteologice care s-au păstrat din scheletele copiilor erau ele însele deplasate din poziţia normală ca urmare a activităţii ulterioare a rozătoarelor. Mormintele nu au inventar, dar lui M. 4, aflat în centrul suprafeţei, săpat chiar în peretele cuptorului, îi pot fi asociate ca depuneri exterioare un bol roman şi un unguentarium. Surprinzător pentru aşteptările ca mormintele să facă parte din orizontul cronologic roman timpuriu, analiza C14 a unei probe prelevate din M. 1 indică o dată situată în platoul curbei de calibrare 426-546 e.n. Treimea vestică a suprafeţei KT prezintă o situaţie diferită faţă de rest. În apropierea colţului NV, la cca. 0,10 cm sub o dală fragmentară de piatră, aşezată pe cant, şi vizibilă încă din stratul de arătură modernă, au fost descoperite în poziţie orizontală alte două dale mari de lungime similară (1,60 m), dar complete, având o lăţime de 0,60 m şi o grosime de 0,30-0,40 m. Golirea unei gropi aflate la extremitatea lor estică a relevat că ele se sprijină pe cel puţin alte două dale masive de piatră, aşezate vertical, şi că accesul la spaţiul creat astfel sub cele două dale orizontale este blocat de alte trei plăci de piatră, două dintre ele sensibil mai subţiri, fiind creionată ipoteza existenţei unui mormânt mai însemnat. La S de această structură de piatră, la aceeaşi adâncime ca şi dalele orizontale de piatră a fost descoperită o spadă de fier, puternic corodată, al cărui mâner fusese separat de lamă încă din perioada antică. În mod preliminar, pe baza formei mai degrabă inelare a măciuliei mânerului, spada a fost încadrată tipologic în categoria Ringknaufschwert, des întâlnită pe limes-ul dunărean între 150 şi 260 e.n. (urmează ca analize cu raze X şi curăţarea mecanică a coroziunii să permită verificarea acestei ipoteze). În colţul SV, acolo unde se manifestă o densitate foarte ridicată de ţigle, a fost efectuată o altă descoperire notabilă: fragmente numeroase ale unei amfore databile larg în sec. II-VI e.n., dar cu o răspândire accentuată în sec. III-IV e.n., a căror poziţie par a indica o depunere ritualică. Scurtă descriere a descoperirilor: Pe lângă cele două descoperiri mai importante menţionate deja, larga majoritate a artefactelor este reprezentată de fragmente ceramice preponderent elenistice şi romane, la care se adaugă însă şi unele clasice târzii (inclusiv ştampile amforice thasiene). Mai ales din straturile superioare şi de dărâmătură provin şi diverse mici fragmente metalice din fier şi din bronz (cuie, plăcuţe, ace ş.a.), la care se adaugă cinci mici monede de bronz şi două vârfuri arhaice de săgeată, din acelaşi aliaj, cu rol monetar. Mai pot fi amintite trei fragmente de statuete feminine din teracotă, mărgele biconice alungite din sticlă neagră mată, o fusaiolă biconică, două greutăţi circulare din ceramică, utilizate probabil la pescuit. Cea mai mare parte a obiectelor sunt depozitate la Histria, în vreme ce unele dintre ele sunt analizate la IAB, în Bucureşti. Tehnici de cercetare: Procedeul utilizat pentru realizarea şi documentarea săpăturilor este cel stratigrafic, bazat pe contexte singulare, fiind dezvoltat de Serviciul Arheologic al Muzeului Londra şi adaptat de Rabinowitz la Chersonesos (Rabinowitz et al. 2007). Au fost utilizate metode de înregistrare analogică (formulare pe suport de hârtie, desene manuale la scară) şi digitală (înregistrări fotografice, textuale şi spaţiale, integrate prin QGIS şi o serie de tabele CSV). Au fost de asemenea făcute ortofotografii şi modele 3D georeferenţiate şi măsurabile ale tuturor contextelor importante, prin fotogrametrie, potrivit procedeului de optimizare dezvoltat de organizaţia Cultural Heritage Imaging, fiind folosită în acest sens aplicaţia Agisoft Metashape. Pământul din interiorul mormintelor şi din unele contexte de mare interes au fost cernute printr-o sită cu ochiuri de 5 mm x 5 mm pentru a asigura colectarea tuturor resturilor osteologice umane şi animale. Date fiind numeroasele descoperiri funerare anterioare de pe Platou, precum şi preocuparea mai largă pentru investigarea diacronică a relaţiilor dintre indivizii umani şi mediul înconjurător, în 2018 a fost realizată şi o evaluare a aplicabilităţii analizelor genetice asupra resturilor osteologice umane de la Histria, respectiv analize ale ADN-ului antic uman şi bacterian din microbiomul oral. Analiza eşantioanelor prelevate în 2018, analizate la Laboratorul pentru Arheologie Moleculară şi Cercetare a Microbiomului (LMAMR) de la Univ. din Oklahoma, împreună cu cercetări de biostatistică a geneticii umane realizate de Centrul pentru Cercetare Biomedicală de la UT, au relevat că păstrarea ADN-ului antic pe Platou este foarte bună, atât în calcul dentar, cât şi în dentină. Cercetarea de la LMAMR a mai demonstrat eficienţa unei noi forme de investigaţie prin care sexul biologic este determinat pe baza prezenţei sau absenţei în smalţul dentar a unui anumit tip de proteină (Lugli et al. 2019). Prin urmare, în 2019 a fost adoptată o abordare sistematică a eşantionării dentinei şi calculului dentar pentru analizele genetice şi a fost inclus un program extins de analize osteologice şi izotopice precum cele care au produs rezultate deosebite la Apollonia Pontica (Keenleyside et al. 2006, Keenleyside et al. 2011, Schmidt et al. 2016). Analizele multi-izotopice vizează atât cercetarea dietei (prin izotopii de carbon şi azot), cât şi pe cea a mobilităţii (prin izotopii de stronţiu şi oxigen). Cum datele izotopice ale eşantioanele de origine umană pot fi interpretate doar în contextul mai larg al caracteristicilor izotopice ale mediului înconjurător, a fost demarată şi o acţiune de analizare izotopică a apei (Sr, O) şi a unor mostre geologice (Sr) de la izvoarele aflate în teritoriul Histriei şi în alte părţi ale Dobrogei, urmând ca într-o fază viitoare a cercetărilor să fie întreprinse şi analize de C/N pe resturi animale. În plus, în perspectiva unor acţiuni viitoare de cercetare a relaţiei dintre aşezarea de pe Platou şi variaţiile mediului înconjurător, au fost prelevate probe pentru analiza chimică a apei din izvoarele, râurile şi lacurile de la Histria şi din alte părţi ale Dobrogei. Analizele izotopice de Sr şi O au fost făcute de Banner şi Breecker la Şcoala Jackson de Geoştiinţe de la UT, analizele chimice ale apei au fost lucrate la Laboratorul pentru Soluri şi Geoarheologie al Dep. de Geografie al UT, iar analizele izotopice de C/N au fost făcute la Centrul de Studii Izotopice Aplicate de la Univ. din Georgia, acolo unde a fost efectuată şi datarea C14 a M. 1. Investigaţiile nu au fost finalizate, dar rezultatele preliminare ale analizelor C/N aplicate copiilor înmormântaţi în KT sugerează că aceştia se aflau în diferite stadii de înţărcare, începând cu hrănitul la sân şi sfârşind cu consumarea exclusivă de alimente solide. Sunt de asemenea indicii că peştele reprezenta un element mai important în dieta adulţilor decât în multe alte cetăţi din lumea romană. Analizele izotopice pe cele 10 eşantioane culese de la izvoarele dobrogene sugerează o variaţie semnificativă a nivelului de stronţiu biodisponibil, probabil ca urmare a diversităţii geologice a regiunii (proporţia 87Sr/86Sr variază de la 0.70844667 la 0.71030737), precum şi o diferenţă izotopică semnificativă a oxigenului între izvoarele din apropierea Histriei, cele din regiunea Adamclisi, în sud, şi cele din apropierea Tulcei, Niculiţelului şi Babadagului, în nord. Date fiind aceste referinţe, analizele de stronţiu ale dentiţiei permanente a cinci tineri adulţi de la Histria sugerează că trei dintre aceşti indivizi nu au trăit în teritoriul histrian în copilăria lor timpurie, dar este nevoie şi rezultatele analizelor de oxigen pentru confirmare. Obiectivele cercetărilor viitoare: Din perspectiva finalizării testării rezultatelor magnetometrice, pentru cercetările viitoare ar trebui luate în calcul următoarele obiective: - - secţionarea verticală a drumului roman surprins în RT, pentru clarificarea cronologiei fazelor sale constructive şi de folosire; - continuarea cercetărilor în KT (cu o necesară extindere spre S şi V) până la atingerea nivelului de călcare din perioada funcţionării cuptorului, pentru a cerceta exhaustiv cuptorul elenistic (inclusiv camera de combustie) şi structura de piatră din NV suprafeţei (inclusiv pentru a explica de ce nu apare ca o anomalie clară pe harta magnetometrică); - realizarea unor sondaje pentru a verifica interpretarea anomaliilor liniare pozitive de la N de drum roman ca străzi/alei elenistice, eventual şi pentru a cerceta natura anomaliei cu o latură juxtapusă extremităţii VNV a drumului roman. Dat fiind că rezultatele săpăturilor de testare se dovedesc promiţătoare pentru reconstituirea locuirii umane de pe platou în perioada elenistică şi a transformării ulterioare a habitatului într-o arie cu funcţionalitate funerară, este recomandabilă continuarea cercetării într-o manieră mai extinsă, care să înglobeze interdisciplinar metodele tradiţionale de analiză ale arheologiei clasice şi o gamă largă de metode şi tehnici noi din domeniul arheozoologiei, paleobotanicii, arheogeneticii. Propuneri de conservare, protejare, punere în valoare: Pentru conservarea primară a complexelor arheologice identificate, la finalul campaniei, RT şi KT au fost acoperite cu material geotextil, peste care s-a turnat pământ. Dat fiind stadiul incipient al cercetărilor, este prematură formularea unor propuneri de conservare, protejare şi punere în valoare. Abstract other lang. Abstract   The 2019 season of the Romanian-American Histria Multiscalar Archaeological Project tested the results of a magnetometry survey carried out in 2018 over 2.43 hectares of the settlement on the „Plateau”. The magnetometry survey identified several rectilinear features that may represent an orthogonal street grid, and another linear feature running at an angle to these toward the south gate in the early Roman city wall. Two of the four 2m x 2m ground-truthing trenches excavated in 2018 produced positive results. One showed that the angled linear feature was a cobbled road in use during the Roman period; the other revealed that a circular anomaly in one of the orthogonal „blocks” was a Late Hellenistic pottery kiln. The discovery of a burial in the ruins of this kiln confirmed that the central area of the Plateau was used as a cemetery in the Roman period. Excavations in 2019 sought to uncover the full dimensions of the kiln and the road, to further ground-truth the magnetometry results. The trench in the area of the road was expanded to 7 m x 1.5 m, establishing that the maximum width of the road was approximately 3,65 m, with a 0.90 m ditch along its north side. The trench in the area of the kiln was extended to form a 6 m x 6 m square around the structure. Four additional Roman-period burials of children from birth to five years of age were uncovered. A large cist grave built of massive stone slabs, apparently reused in antiquity, was also uncovered but not opened. External pottery and an iron sword of Ringknaufschwert type provide dates between the 2nd to the 5th c. CE, while radiocarbon analysis of the 2018 burial gave a calibrated date-range of 426-546 CE. The kiln itself was a circular fired-brick structure of ca. 3.0 m diameter; the walls of the firing chamber are largely destroyed, but the firing floor is well-preserved and the combustion chamber seems to be intact. The 2019 campaign included a preliminary program of genetic and multi-isotopic analysis of human remains, coupled with isotopic and chemical analysis of springs and their geological surroundings near Histria and elsewhere in Dobrudja. This work anticipates a longer-term project focused on diachronic urban development on the Plateau in its socioenvironmental context. Initial results suggest that the children buried in the ruins of the kiln were at various stages of weaning, while adults from elsewhere in the cemetery may have consumed significant amounts of fish. Analysis of water samples indicates a wide variation in bioavailable strontium across Dobrudja, and three of the five young adults whose teeth were analyzed may not have spent their early childhood near Histria. Water samples show an even clearer differentiation between the area of Histria and other parts of Dobrudja in oxygen-isotope values, which may provide additional information about mobility. Bibliography Keenleyside, A., H.P. Schwarcz, and K. Panayotova. 2011. „Oxygen isotopic evidence of residence and migration in a Greek colonial population on the Black Sea.” Journal of Archaeological Science 38 10: 2658–2666. Keenleyside, A., H. Schwarcz, and K. Panayotova. 2006. “Stable isotopic evidence of diet in a Greek colonial population from the Black Sea.” Journal of Archaeological Science 33 9: 1205–1215. Lugli, F., G.D. Rocco, A. Vazzana, F. Genovese, D. Pinetti, E. Cilli, M.C. Carile, et al. 2019. „Enamel peptides reveal the sex of the Late Antique „Lovers of Modena.” Nature Scientific Reports 9 1: 1–8. Rabinowitz, A., S. Eve, and J. Trelogan. 2007. “Precision, accuracy, and the fate of the ata: experiments in site recording at Chersonesos, Ukraine.” In Digital Discovery: Exploring New Frontiers in Human Heritage, CAA 2006, edited by Jeffrey Clark and E. Hagemeister, 243–256. Budapest: Archeolingua. Schmidt, J., C. Kwok, and A. Keenleyside. 2016. “Infant feeding practices and childhood iet at Apollonia Pontica: Isotopic and dental evidence.” American Journal of Physical Anthropology 159 2: 284–299. Scurtu, Fl. 2009. Imagini geofizice ale Histriei antice, Bucureşti. Bibliographic notes Source   Cronica cercetărilor arheologice din România Editor   INP Language   RO