|
Excavation Year |
1983 - 1992 |
|
Epoch |
Neolithic;
Bronze Age;
Hallstatt;
Early Roman (1st - 3rd cent.)
|
|
Periods |
|
|
Site Category |
Domestic;
Unassigned
|
|
Site Types |
Habitation
|
|
Map it |
Find it on the Romanian map |
|
County / District |
Caraş-Severin |
|
Locality |
Moldova Nouă |
|
Commune |
Moldova Nouă |
|
Site |
Hunca, Ogaşu Băieşului |
|
Site Sector |
|
|
Site name |
|
|
Persons involved and Institutions |
| Last name | First name | role | Institution |
| Bozu |
Ovidiu |
|
Muzeul Banatului Montan, Reşiţa |
| Oprinescu |
Adriana |
|
Muzeul Banatului Montan, Reşiţa |
|
|
National Arch. Record Site Code |
51065.03
51065.02
|
|
Report |
A."Hunca" (Ostrovul Mare sau Ostrovul Decebal); aşezări; cult.Coţofeni-Kostolac-Vucedol; cult.Vatina; Hallstatt. Săpături de salvare; 1987-1988. Stratul de cultură hallstattian, cu o grosime relativ mică, este separat de nivelul aparţinând perioadei de tranziţie spre epoca bronzului printr-un strat de nisip, cu grosimea de aprox.0,25 - 0,35 m. Nivelul de locuire aparţinând cult.Coţofeni-Kostolac-Vucedol este cel mai gros, având aprox.1,30-1,50 m. Aici au fost descoperite locuinţe cu mai multe faze de refacere, marcate prin vetre de foc şi gropi de pari. În apropierea acestora se aflau gropi menajere cu foarte multe scoici, oase de animale şi fragmente ceramice. Gropi mari de provizii din perioada cult.Vatina perforează stratul de cult.Coţofeni. Ele au diametrul de aprox.1,20-1,30 m şi o adâncime ce variază între 1,20 şi 1,60 m. Descoperirile Vatina de pe "Hunca" se leagă de aşezarea din promontoriul numit "Spitz" al Ostrovului Decebal şi prezintă analogii cu descoperirile de pe ambele maluri ale Dunării, între Novi Sad şi Moldova Veche, inclusiv bazinul inferior al râurilor Tisa şi Sava, limita nord-estică fiind la sud de Mureş. Materialele arheologice sunt depozitate la Muzeul judeţean Reşiţa.
B. "Ogaşul Băieşului"; aşezare minieră; sec.II-III. Săpătură de salvare; 1986-1987; Ovidiu Bozu. Punctul "Ogaşul Băieşului" se află situat în Munţii Locvei, sub cleantul Bosneagului (600 m), la jumătatea drumului dintre Moldova Nouă şi satul Moldoviţa. Cartarea topo-arheologică a zonei, săpăturile de salvare întreprinse la una din construcţiile romane, fac certă localizarea, în punctul enunţat mai sus, a singurei aşezări de minieri de epocă romană cunoscută până în prezent în Munţii Banatului, specializaţi în extracţia şi prelucrarea minereurilor complexe de cupru, argint, aur, plumb şi fier. Construcţia cercetată are o formă dreptunghiulară cu dimensiunile de 19 x 9,70 m, orientată est-vest. Este compusă dintr-un corp principal ce numără 8 încăperi, o curte interioară şi un alt corp compus din 3 încăperi. Corpul principal era prevăzut cu 2 încăperi de locuit, din care una prevăzută cu hypocaustum, 2 spaţii interioare de dimensiuni mici, având toate caracteristicele de funcţionare a unei băi (therma) şi 4 încăperi ce funcţionau ca ateliere-topitorii. Din interiorul acestora a rezultat un număr însemnat de fragmente ceramice şi funduri de vase de dimensiuni mijlocii şi mici, folosite drept creuzete. Analizele efectuate pe depunerile de metal topit de pe pereţii creuzetelor, a resturilor de zgură şi metal topit descoperit în aceste încăperi, au prelevat prezenţa argintului şi a cuprului. De asemenea, numeroase fragmente de zgură şi fier topit au fost recuperate din cele 3 încăperi ce compun corpul secundar, situat în spatele curţii interioare, ce ne facem să presupunem că aici funcţionau ateliere de prelucrare a fierului brut. Urmele unor cuptoare de redus minereul de fier de epoca romană au fost descoperite la numai 50 m nord de clădire, pe malul pârâului. Pe versantul dinspre nord-vest al Boşneagului, până la altitudinea de 600 m, au fost evidenţiate şi cartate peste 20 puţuri verticale, majoritatea astupate cu trunchiuri de copac. Un singur puţ a putut fi studiat: gura puţului este aproape pătrată, cu laturile de 2 m; executat în dacit, el are pereţii perfect verticali, cu urme evidente de daltă şi îl atribuim, cu ceritudine, ca aparţinând epocii romane. De asemenea, în zona Florimunda, dealul "Floricica", de pe valea Fetele Albe, pe versantul vestic al muntelui, în 1989 a fost descoperită şi cercetată o galerie romană de extracţie a minereului de cupru.. Galeria principală măsoară 12 m lungime cu o pantă înclinată de 35, de formă trapezoidală, având înălţimea de 1,70 m, cu lăţimea la bază de 0,80 m şi 0,50 m în partea superioară. O galerie de urmărire a filonului metalifer (banatită, hematită şi limonit) se desprinde de galeria principală; ea măsoară 10 m în lungime, terminându-se brusc. În această zonă de intensă exploatare, pe pereţii galeriei, de o parte şi de alta, au fost săpate în rocă 5 lăcaşuri (nişe), cu dimesiunile de 10 x 10 x 15 cm, dispuse la 1,50 m faţă de podeaua galeriei, şi alte 2 nişe situate la 0,60 m de la podea, care erau utilizate pentru adăpostirea opaiţelor.
|
|
Abstract other lang. |
|
|
Abstract |
|
|
Bibliography |
|
|
Bibliographic notes |
|
|
Source |
Cronica cercetărilor arheologice din România |
|
Editor |
CIMEC |
|
Language |
RO |
|
|
