Archaeological Excavations in Romania, 1983 - 2012. Preliminary Archaeological Reports Archaeological Excavation Report

Jurilovca | County: Tulcea | Site: Orgamen/Argamum | Excavation Year: 2020

Excavation Year   2020 Epoch Late Roman period (2nd - 4th cent.) Periods Roman Period Site Category Defence Site Types Citadel Map it   Find it on the Romanian map County / District  Tulcea Locality   Jurilovca Commune   Jurilovca Site  Orgamen/Argamum Site Sector Poarta Mică Site name    Persons involved and Institutions Last name First name role Institution Baltag Andrei Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi Chirilioaie Bogdan Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi Honcu Ştefan Institutul de Arheologie Iași Munteanu Lucian Institutul de Arheologie Iași Zaporojanu Petrișor Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi National Arch. Record Site Code 160653.02 Report Cercetările de anul acesta de la Argamum, sector „Poarta Mică”, desfăşurate în luna octombrie, au urmărit dezvelirea zidului de incintă şi a porţii, investigarea edificiului E1, identificarea funcţionalităţii „zidului absidat”, degajarea stratului de dărmătură identificat în carourile I8-19 şi J8-19, dar şi alte obiective care s-au alăturat pe parcursul desfăşurării săpăturilor arheologice. Primele zile ale campaniei au fost destinate curăţării secţiunii şi înlăturării pământului şi a foliei geo-textile folosite pentru protejarea monumentelor descoperite anterior. Săpătura s-a desfăşurat în mai multe puncte ale suprafeţei cercetate. Un prim punct de lucru a fost în interiorul edificiului E1, situat pe latura de vest a secţiunii, în carourile A9-14 – F9-14 (fig. 1). După cum am putut constata, în campaniile anterioare, acesta are două faze de construcţie, cercetarea noastră efectuându-se în interiorul edaficului din prima faza de utilizare a acestuia. După secţionarea şi înlăturarea podelei în campania trecută, am identificat un nivel constructiv. Acesta constă dintr-un pământ galben foarte bine tasat, amestecat cu pietre mici şi medii, nefasonate, care au fost aduse pentru a îndrepta zona, în vederea amenajării construcţiilor ulterioare. Am urmărit să degajăm acest nivel, pentru a putea identifica următoarele secvenţe cronologice ale edificiului. O dată cu cercetarea graduală a acestuia au fost descoperite mai multe fragmente ceramice, amfore de tipul LRA 1, 2, 4 şi Kuzmanov 16, dar şi mai multe fragmente de boluri ce aparţin formei Hayes 3 şi Hayes 99 produse în zona foceană şi cea africană, dar şi resturi osteologice de origine animală. Printre acestea se remarcă prezenţa a două piese de joc, un jeton confecţionat din sticlă albastră şi o rondea de os, perforată la mijloc, lucrată dintr-o vertebră de peşte de mărime medie, dar şi un fragment de fibulă din bronz, al cărui tip nu a putut fi stabilit încă. Tot aici au fost descoperite două fusaiole, unul confecţionat dintr-o bază de kantharos elenistic şi un altul, din lut. Trebuie să menţionăm că pe latura de nord a edificiului a fost păstrat un martor de 80 cm. Adâncirea graduală a permis surprindea mai multor fragmente de vase sparte si aduse aici o dată cu pământul galben, precum partea de sus a unei amfore ce aparţine tipului Kuzmanov 16 sau mai multe fragmente din corpul unui chiup (fig. 1). Continuarea cercetării a condus la identificarea laturii de sud şi de vest a unui alt edificiu (denumit convenţional E3), care, după modul de construcţie şi după orientare, sugerează o etapă mai veche de locuire. Latura de sud a acestui edificiu este suprapusă de aceeaşi latura a edificiului E1, care i-a servit drept fundaţie. Segmentul de sud al clădirii E1 suprapune, parţial, latura sudică a edificiului E3. Prin urmare, am decis să continuăm cercetarea în interiorul edificiului E1, din faza 2, pentru a verifica dacă latura sudică a edificiului E3 continuă şi în această suprafaţă. În această arie am surprins, anterior, un segment de aproximativ un metru şi exista probabilitatea ca acest zid să se afle în legătură cu cele identificate în E1, din faza 1 (fig. 1). Astfel că am procedat la păstrarea unui martor în partea de nord a secţiunii, iar partea de sud a fost cercetată. Continuarea săpăturii a scos la suprafaţă mai multe fragmente ceramice şi osteologice şi a confirmat ipoteza noastră, identificând latura de est a edificiului E3. Dărmătura evacuată a făcut parte, cel mai probabil, din elevaţia laturii de est a clădirii, care se păstrează precar în această zonă (doar un rând de asize). Pe o suprafaţă redusă a fost identificat restul de podea ce corespunde nivelului de funcţionare a edificiului E3. În concluzie, în această suprafaţă a fost cercetat nivelul de dărmătură aferent amenajării construcţiei edificiului E1 şi au fost identificate şi cercetate, parţial, laturile unei noi clădiri. Un alt punct de lucru unde ne-am desfăşurat săpătura este reprezentat de carourile A2-5 / C2-5, aflate pe latura de vest a secţiunii. Aici a fost identificată şi cercetată o podea - P1, parţial păstrată (grosimea este cuprinsă între 10-20 cm). Acesta constă dintr-un pământ galben tasat, deasupra căruia au fost descoperite fragmente ceramice de bucătărie, de masă şi transport şi fragmente osteologice icteologice şi de origine animală. Un alt fragment de podea – P2, a fost identificată pe latura nord a secţiunii, în carourile E1-2 / G1-2. La fel că şi podeaua descrisă anterior, aceasta a fost realizată din pământ galben tasat, cu o grosime ce variază între 5 şi 8 cm. Ea este mai târzie decât cea identificată în carourile A2-5 / C2-5. Cercetarea zonei unde a fost identificat „zidul absidat” a permis stabilirea funcţiei acestuia (fig. 2). El reprezintă un canal ce colecta apa reziduală din cetate, fiind, cel mai probabil, anterior edificiului E1, faza 2. În campania anterioară am identificat limitele vechii secţiuni realizată în anii ʽ80 ai veacului trecut. Aceasta a afectat, aproape în integralitate, podeau P1, care a fost identificată doar în caroul 7G, în afară de extinderea practicată de noi pe latura de vest pentru îndreptarea pofilului. Continuarea săpăturii în interiorul porţii, în carourile F15-16 / G15-16, a confirmat ipoteza de anul trecut şi anume că avem de-a face cu o poartă pedestră, folosită pentru a ajunge rapid în zona portului. Aceasta era pavată, pe interior, cu dale mari de calcar, deasupra fiind turnat un strat subţire de mortar. Cercetarea celeilalte jumătăţi a interiorului acesteia a scos la suprafaţă groapa stâlpului porţii (40x42 cm – Cx 4), situat aproximativ în centrul caroului 16F (fig. 2). În interiorul acesteia se află o altă groapă, secundară (20x24 cm), care a rezultat în urma introducerii stâlpului porţii, ce a fost fixat cu mortar în pământ. Continuarea conturării şi degajării stratului de dărmătură din carourile G8-14 / I8-14 a permis identificarea unui pavaj din blocuri de calcar, ce este păstrat precar, dar şi conturarea peretelui unui edificiu căzut dinspre est spre vest. Peretele respectiv a fost ridicat din blocuri de calcar, având deasupra mai multe rânduri de cărămidă legată cu pământ galben (fig. 2). Un alt punct cercetat a fost în zona extramurală a cetăţii, în carourile A16-19 / J16-19 (fig. 2). În această suprafaţă am degajat un strat de dărmătură care are grosimea de 1,30 m şi constă din blocuri mari şi medii de calcar, fasonate, amestecate cu mortar şi pământ cenuşiu afânat. Materialele arheologice găsite în această suprafaţă sunt amestecate, fiind descoperite, deopotrivă amfore greceşti de Chios şi amfore romane târzii tipul LRA 4. În campania viitoare ne propunem să elucidăm funcţia şi planimetria edificiilor aflate în curs de cercetare, dar şi degajarea segmentului de incintă aferent secţiunii deschise de noi. Un alt obiectiv pe care ni-l propunem pentru campania viitoare este acela de a extinde secţiunea pentru a putea vedea legătura dintre poartă şi zona portuară a cetăţii Abstract other lang. Abstract    Bibliography Bibliographic notes Source   Cronica cercetărilor arheologice din România Editor   INP Language   RO

6621