Nume | Prenume | Rol | Instituție |
---|---|---|---|
Breabăn | Ana Ioana | Universitatea Tehnică Gheorghe Asachi din Iași | |
Constantin | Cătălin | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti | |
Ghiță | Ecaterina | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti | |
Ichim | Pavel | Facultatea de Geografie a Universităţii “A.I. Cuza” din Iaşi | |
Istrate | Vasilică | Facultatea de Geografie a Universităţii “A.I. Cuza” din Iaşi | |
Pașenciuc | Natalia | Centrul de Arheologie, Institutul Patrimoniului Cultural, Academia de Ştiinţe a Moldovei, Chişinău | |
Riese | Torsten | Posselt & Zickgraf Prospektionen, Marburg | |
Teleaga | Emilian | responsabil | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
Zickgraf | Benno | Posselt & Zickgraf Prospektionen, Marburg |
1. Cercetări paleogeografice pe valea Putnei Pentru a putea reconstitui evoluţia paleogeografică locală a mediului din perioada hallstattiană au fost prelevate probe organice din mlaştina oligotrofă “Lacul cu Cerneală”, satul Ploştina, comuna Vrâncioaia, situată în apropierea necropolei de pe platoul Dumbravă la altitudinea de 560 metri. Aceste probe din zăcământul turbos au fost analizate sporo-polinic în lab...oratoarele Facultăţii de Geografie din Universitatea A. I. Cuza din Iaşi. Probele au fost datate prin metoda carbonului radioactiv în Institutul pentru Fizica Particulelor din ETH din Zürich. Ca urmare a acestor analize, dar şi a altor studii din regiune, a rezultat că pe parcusul Hallstattului variabilitatea climatică a influenţat modul de viaţă al populaţiilor preistorice; în prima parte a Subborealului (2050-1250 a.Chr.), caracterizată de o clima mai caldă şi uscată, apar primii spori de cerealale in zona de Curbură a Carpaţilor (Cârciumaru 1996; Tanţău et al. 2009). Mărturie pot sta formele de relief antropogene reprezentate de agroterasele de pe versantul drept al Putnei de la Bîrseşti, care însă au o vechime nedeterminată (Ursu et al. 2011). În Subboreal 2 şi Subboreal 3 condiţiile climatice erau asemănătoare cu cele din perioada actual, cu o răcire între cele două perioade. În acest interval (1250-650 a. Chr.), prezenţa pătlaginei (Plantago Lanceolata) sugerează presiunea antropică exercitată prin păstorit. Trecerea la Subatlantic (650 a. Chr. – până astăzi) a adus o climă mai rece şi mai umedă, caracterizată de extinderea pădurilor de fag, agricultura fiind semnalată prin prezenţa polenului de secară. 2.Studii topografice, prospecţiunii geomagnetice şi scanări radar Ca urmare a noilor cercetări perieghetice şi topografice de pe platoul Dumbravă din satele Bârseşti, Vrâncioaia şi Păuleşti, judeţul Vrancea, s-a constatat că întinderea necropolei tumulare din perioada Hallstattului final este mult mai mare decât cele circa trei hectare estimate iniţial. De aceea s-au continuat ridicările topografice detaliate (la intervale de până la un metru) pentru o suprafaţă totală de 11 hectare din zona necropolei, unde se constată aglomerări de tumuli, respectiv pentru mai multe suprafeţe, unde există tumuli răsfiraţi. Astfel a putut fi identificat un număr dublu de tumuli în raport cu cei 28 cercetaţi în anii 1955-1958 de către Sebastian Morintz, care au fost publicaţi doar sub forma unor rapoarte preliminare .(nota 5) De asemenea, zona a fost cercetată prin prospecţiunea geomagnetică a unei părţi importante a suprafeţei necropolei, în primul rând în punctul unde se aflau tumulii cercetaţi în cursul vechilor săpături, dar şi prin scanarea radar a unei suprafeţe mai restrânse a spaţiului funerar. Prin folosirea combinată a ridicării topografice detaliate şi a prospecţiunii geomagnetice, respectiv a scanării radar, au putut fi identificaţi tumulii cercetaţi în cursul vechilor săpături. Folosindu-se schiţele şi informaţiile topografice păstrate în documentaţia veche pot fi cartaţi tumulii cercetaţi anterior. În special prin metoda prospecţiunii geomagnetice au fost identificaţi atât tumulii cercetaţi în cursul vechilor săpături (care apar sub forma unor îngrămădiri circulare de pietre cu o alveolare în partea centrală) cât şi tumulii încă necercetaţi, unii aplatizaţi (ei apar ca o structură circulară compactă de piatră) (fig. 1). Mulţi dintre tumulii necercetaţi au fost jefuiţi, găurile de jefuire fiind determinabile. Determinarea structurii necropolei tumulare de pe platoul Dumbravă necesită continuarea acestor cercetări. 3. Săpături arheologice în necropola tumulară hallstattiană târzie de la Bârseşti Movilele au fost cercetate în 2016, ca şi în anii precedenţi, prin trasarea a patru sectoare triunghiulare între care s-au păstrat doi martori dispuşi în cruce, orientaţi aproximativ N-S şi E-V. Săpându-se în fiecare din cele patru sectoare au fost documentate (la scara 1:20) şi demontate succesiv nivelele de bolovani, respectiv grundurile de pământ depus deasupra stratului steril. După documentarea celor patru profile (la scara 1:20) au fost săpaţi şi documentaţi martorii intermediari completându-se planurile respective. Pentru a eficientiza desenarea unor grunduri succesive ale pietrelor învelişului de bolovani al movilelor, echipa care a cercetat necropola tumulară de la Bârseşti a folosit în 2016 o staţie totală Leica, care a uşurat foarte mult documentarea. Datorită documentării sumare a movilelor şi a complexelor funerare cercetate în cursul vechilor săpături este greu de înţeles corect modul de construcţie a tumulilor şi ritualurile funerare practicate în necropola de pe platoul Dumbravă. De aceea în anul 2016 au fost continuate săpăturile arheologice sistematice pe platoul Dumbravă cercetându-se trei tumuli, dintre care unul aparţine necropolei hallstattiene târzii, iar doi au fost înălţaţi în perioada culturii Monteoru. Într-unul dintre aceştia din urmă (tumulul 42) a fost găsit un mormânt secundar de incineraţie în urnă din perioada hallstattiană târzie. Cele două movile hallstattiene târzii, cercetate în 2014 şi 2015 (tumulii 32 şi 43), erau relativ mici şi au fost găsite jefuite astfel încât ritualul funerar nu poate clar precizat . (nota 6) Tumulul 41, cercetat în 2016, era dublu ca dimensiuni în comparaţie cu tumulii 32 şi 43. El consta din trei movile distincte dar alipite, conţinând fiecare câte un mormânt de incineraţie în urnă (fig. 2). Este de presupus acelaşi mod de construcţie (tumuli alipiţi) şi în cazul altor tumuli mari conţinând mai multe morminte, care au fost cercetaţi de către S. Morintz. De asemeni este posibil ca unii dintre aceşti tumuli să fi fost înălţaţi tot în epoca bronzului (cultura Monteoru) şi apoi în învelişul lor de bolovani au fost introduse morminte secundare în perioada hallstattiană târzie. Atât tumulii din epoca bronzului cât şi cei din epoca hallstattiană târzie fuseseră înălţaţi de obicei în acelaşi mod, anume o movilă de pământ constituită artificial era mărginită de un inel de bolovani şi acoperită de mai multe straturi de pietre. 4. Necropola culturii Monteoru de la Bârseşti Cercetările arheologice efectuate în 2016 au permis stabilirea existenţei unei necropole a culturii Monteoru, constând atât din morminte plane de incineraţie în urnă sau în groapă, cât şi din depuneri de vase fără resturile umane incinerate („morminte-cenotaf”) – în total circa 14 complexe cercetate şi 10 încă nesăpate. Au fost cercetate de asemenea două movile înălţate în epoca Monteoru (tumulii 40 şi 42) deasupra unor gropi cu depuneri de vase, fără resturi umane (fig. 3). Prezenţa exclusivă a ritului incineraţiei şi existenţa mormintelor tumulare sunt fenomene puţin atestate în această cultură, caracterizată prin morminte de înhumaţie plane. 5. Arheologie experimentală la Bârseşti Analizând modul de construcţie a tumulului 41 din perioada hallstattiană târzie în comparaţie movilele 32 şi 43, cercetate în 2014-2015, se constată că acestea conţineau 14 m3 şi respectiv 11,4 m3 de bolovani şi au putut fi înălţate într-un timp scurt de o grupare familială mică (trei zile de lucru pentru patru-cinci persoane adulte). Tumulul 41, relativ mare pentru standardele necropolei de la Bârseşti, conţinea 28 m3 de bolovani şi ar putut fi înălţat într-un timp dublu, însă structura sa arată că este vorba de trei tumuli alăturaţi.
4) Această lucrare s-a realizat cu sprijinul Autorităţii Naţionale Române pentru Cercetare Ştiinţifică, UEFISCDI, proiectul numărul PN-II-RU-TE-2014-4-1602 (Înmormântări şi obiceiuri funerare în perioada Hallstattului târziu la Dunărea de jos) şi al Institutului de Arheologie “Vasile Pârvan” din Bucureşti.