Nume | Prenume | Rol | Instituție |
---|---|---|---|
Ilie | Costel | Muzeul de Istorie Galaţi | |
Mircea | Nicu | Muzeul de Istorie Galaţi |
În urma solicitării Mănăstirii Adam, adresată DJPCCPN a jud. Galaţi, prin care se cerea avizul pentru ridicarea unei noi construcţii pe latura de E a promontoriului Apărătura, la NE de actuala biserică, aceasta a hotărât realizarea unei cercetări arheologice preventive în zona respectivă. Mănăstirea Adam este obiectiv inclus în Lista Monumentelor Istorice la poziţia GL-II-m-B-0307, fiind ctitorită la 1652 de ...către boierul Adam Movilă. În baza contractului numărul 499 din 27.06.2006 încheiat de MI Galaţi cu Mănăstirea Adam au fost efectuate săpături arheologice, în perioada 1-31 august 2006, de către un colectiv de specialişti format din Nicu Mircea, arheolog expert şi Ilie Costel, arheolog specialist. Conform tradiţiilor locale, prima aşezare monahală datează de la sfârşitul veacului al XVI-lea, când un călugăr venit pe aceste locuri i-a propus ciobanului ce stăpânea peste codrii ţinutului să întemeieze un schit de sihastri. Ciobanul nu numai că nu a ezitat a-i împlini dorinţa, dar el însuşi a devenit monah, ajutând la ridicarea unei bisericuţe din lemn cu hramul „Tuturor Sfinţilor" şi a câtorva chilii în jurul ei, unde s-au adunat, încă de pe la 1595, călugări din mai multe părţi. Prima biserică din piatră şi cărămidă a fost ridicată şi sfinţită la mijlocul sec. al XVII-lea, în timpul domnilor moldoveni Vasile Lupu şi Gheorghe Ştefan şi sub păstorirea episcopului Anastasie al Romanului, pe moşia serdarului Adam Movilă, de la care s-a păstrat şi numele mănăstirii. Bucurându-se de numeroase danii şi de un sprijin constant al boierilor locului, mănăstirea cunoaşte, în timp, o perioadă de propăşire. La 1695, Adamul, ca şi alte sihăstrii româneşti, este închinată mănăstirii Sf. Ecaterina din Muntele Sinaiului. Datorită decăderii mănăstirii, la 1759 egumenul Iorest Movilă solicita - şi domnul Moldovei, Ioan Toader Calimachi, aprobă - ca mănăstirea să devină metoc al Sfintei Mitropolii de la Iaşi. Deşi puternic afectată de cutremurul din 1802, mănăstirea se reface continuu, ajungând la 1864, anul secularizării averilor mănăstireşti, una dintre cele mai prospere din întreaga Moldovă. Mănăstire de maici, încă de pe la 1820, Adamul supravieţuieşte agresiunii timpurilor şi oamenilor până la 1959, când este desfiinţată, ca şi alte mănăstiri, de regimul comunist. Din izvoarele documentare este cunoscut faptul că pe terenul actualei mănăstiri au existat numeroase construcţii din diferite perioade ce au dispărut datorită unor factori naturali (cutremure) şi umani (în perioada comunistă au fost demolate majoritatea locuinţelor din preajma bisericii, iar unele dintre ele au fost folosite de fostul C.A.P. din localitate). Se ştie că biserica ctitorită de Adam Movilă la 1652-1653, era din piatră şi cărămidă5 şi că a fost distrusă de cutremurul din 17386. Până la zidirea bisericii actuale (1802-1813), se pare că slujbele au fost ţinute într-o chilie mare sau într-o biserică de vălătuci. Biserica actuală, construită între 1802-1813, a suferit şi ea de pe urma cutremurelor, fiind deseori reparată şi consolidată, chiar în momentul de faţă fiind spre finalizare consolidarea monumentului, ce a început încă din 2002. În vederea efectuării acestei ultime consolidări a fost realizată o cercetare arheologică în interiorul bisericii şi câteva sondaje pe laturile exterioare acesteia în anul 2002. Cu acel prilej au fost puse în evidenţă urme materiale din sec. al XIX-lea, precum şi pavajul din biserică existent în acea perioadă. La suprafaţa solului pot fi sesizate resturi de cărămidă provenind de la diferite construcţii, în diferite puncte din incinta mănăstirii, precum şi zonele de înhumări de pe laturile de N şi de S ale bisericii cu morminte încadrate cronologic de la începutul sec. al XIX-lea până la mijlocul sec. al XX-lea, potrivit inscripţiilor de pe cruci şi pietre funerare. Având în vedere complexitatea de locuire în această zonă, pentru a degreva de sarcină istorică suprafaţa de aproximativ 600 m2, pe care urmează a se ridica noua construcţie, s-au trasat iniţial patru secţiuni orientate N-S şi încă două secţiuni, situate la 11,5 m şi 13 m spre E de S1, şi şase casete, la E de prima secţiune, ce au fost deschise datorită apariţiei unor ziduri de fundaţie în primele secţiuni. Între secţiuni au fost lăsaţi martori de 0,75 m, iar între S1 şi casete martori de 0,20 m. S1 - dimensiuni: 48 x 1,5 m, admedie = 1,20 m, admax = 3,10 m; orientare: N-S; localizare: în partea de E a platoului la 2 m S de actualele chilii, până în dreptul absidei altarului, la 21 m spre E de aceasta. În această secţiune au fost surprinse patru gropi numerotate de la N spre S, G1, G2, G3, G4, precum şi o serie de ziduri de fundaţie ce provin de la construcţiile anexe ale mănăstirii. De altfel, în aproape toată secţiunea au fost constatate urme de intensă locuire prin prezenţa masivă de cărămidă spartă, resturi de zidărie dărâmată, fragmente de olane şi cahle. Zidurile de fundaţie apărute în S1, fac parte din mai multe construcţii, numerotate C1 şi C2, şi se continuă în S2, precum şi în casetele de pe latura de E a S1. C1 este situată la 16,50 m de capătul de N al secţiunii şi se întinde până la m. 30,60, unde latura de S este constituită dintr-un zid din cărămidă, gros de 0,70 m, orientat E-V, ce se prelungeşte dincolo de limitele respectivei construcţii şi provine, probabil, de la un alt edificiu. C1 se continuă şi sub martorul de V înspre S2 şi spre martorul de E spre casetele 1 şi 2. Între m. 25 şi 30, zidul de V al construcţiei se află sub martorul dintre S1 şi S2. Zidul de S al acestei construcţii se continuă şi în S2. Construcţia 2 este situată la capătul de S al secţiunii, între m. 42 şi 48, şi aceasta suprapune parţial, pe latura de nord, un alt zid din cărămidă, gros de 0,70 m. Zidul gros are orientare E-V, este paralel cu cel menţionat mai sus şi a fost surprins atât în caseta 4 cât şi în S2. Din punct de vedere stratigrafic se poate menţiona faptul că straturile arheologice au fost puternic deranjate de factorul uman prin desele intervenţii constructive în zonă. Astfel solul vegetal are o grosime de 0,05-0,20 m şi este de regulă urmat de un nivel variind între 0,10-0,80 m format din cărămidă fragmentată, dărâmătură, pământ negru granulos urmat apoi de solul galben, steril din punct de vedere arheologic. S2 - 48 x 1,5 m, admedie = 1,20 m, admax = 2,60 m; orientare: N-S; localizare: paralelă cu S1. A mai apărut în această secţiune un alt zid foarte gros, de 0,70 m, din cărămidă, ce se adânceşte până la -2,70 m, orientat N-S şi care se uneşte cu zidul orientat E-V, apărute în S1şi 2 la m. 42. De asemenea, C1 şi 2 se continuă şi în această secţiune. Latura de V a C1 a fost surprinsă în S2 la 0,50 m de profilul vestic, între m. 16,80 şi m. 25, faţă de nordul secţiunii. Din punct de vedere stratigrafic nu sunt elemente suplimentare faţă de cele descrise la S1. S3 - dimensiuni: 33 x 1,5 m; admedie = 1,20, admax = 1,20; orientare: N-S; localizare: capătul de N, la 20 m de chiliile actuale. Şi în această secţiune au fost surprinse urmele unei construcţii anexe (C3) ce a fost distrusă prin incendiere, după cum arată stratul gros de arsură, lemn carbonizat, cenuşă găsit la baza amenajării. Amenajarea este localizată în partea de N a secţiunii între m. 3,80 şi 10. Alte patru gropi Gr.5, Gr.6, Gr.7 şi Gr.8 au fost descoperite în această secţiune, având un conţinut de pământ cenuşos, primele două şi pământ negru, cărămidă spartă şi var celelalte două. Zidurile C2 se continuă şi în această secţiune. De asemenea şi zidurile groase, orientate E-V, ce provin de la un alt edificiu (probabil de la vechea biserică), se continuă şi în această secţiune şi întră sub profilul de V al acesteia. La m. 28, lângă zidul de N al C2, a apărut la adâncimea de 1,60 m, groapa unui mormânt (M1) care a fost dezvelit după ce o parte din martor a fost decupat. S4 - dimensiuni: 36 x 1,5 m, admedie = 1 m, admax = 1,70 m; orientare: N-S; localizare: paralelă cu S3, capătul de N de actualele chilii. C3, apărută în S3, se continuă prin prezenţa masivă a stratului de arsură, suprapus de un strat gros de dărâmătură între m. 4,20 şi 10, de la capătul de N al secţiunii. Între zidurile groase, orientate E-V, apărute în S1, 2 şi 3, ce se continuă şi în această secţiune, a fost dezvelit la adâncimea de 0,20 m un pavaj de cărămidă pe întreaga suprafaţă a secţiunii. La 9,50 m de capătul de N al secţiunii a apărut un zid din cărămidă, gros de 0,60 m, orientat N-S, ce suprapune partea sudică a C3 şi este întrerupt de zidul orientat E-V apărut la m. 11,40. La m. 23,60 un alt zid din cărămidă, orientat N-S (poate fi continuarea celui menţionat mai sus), se uneşte cu zidul de S al bisericii vechi şi se continuă dincolo de capătul de S al secţiunii, o parte din aflându-se sub profilul de E al secţiunii. Între acest zid şi profilul de V au apărut alte trei morminte (M2, M3, M4) pentru a căror dezvelire a fost necesară realizarea unor decupaje atât al în respectivul zid cât şi în profilul de E şi de V al secţiunii. S1L (livada)- dimensiuni: 10 x 3 m, admedie = 0,70m, admax = 1 m;orientare: N-S; localizare: pe panta de E a dealului Apărătura, la 13 m spre E de S1. Pentru a verifica traseul zidului din piatră şi cărămidă apărut în caseta 4 (care este continuarea zidului gros din cărămidă apărut în S1, S2, S3 şi S4) a fost deschisă această secţiune, la E de S1, la 13 m de aceasta şi perpendicular pe Cs 4. Zidul de piatră şi cărămidă a luat forma unei abside ce se îndreaptă spre N şi apoi spre V, fiind susţinută de trei contraforţi masivi (1,30 x 1,20 m) realizaţi din piatră de mari dimensiuni. În această secţiune, spre interiorul zidului de absidă a apărut zidăria de cărămidă din interiorul construcţiei. S2L (livada) - dimensiuni: 8 x 1,5 m, admedie = 0,50m, admax = 0,70 m; orientare: N-S; localizare: paralelă cu S1L, la 2,50 m de latura de V a acesteia. A fost săpată la 2,50 m spre V de S1L pentru a surprinde traseul zidului spre V care a fost prins în secţiunea la 0,50 m de capătul de N al acesteia. O aglomerare de cărămidă şi piatră a fost surprinsă pe întreaga suprafaţă a secţiunii, acestea putând proveni de la pavajul interior al bisericii sau de la un alt zid despărţitor. Ca şi în S1L, şi în această secţiune a fost găsit material ceramic din sec. XVIII-XIX, dar şi faianţă şi porţelan din sec. XIX-XX. Acest lucru poate fi datorat deselor taluzări ale pantei care au antrenat materiale din diferite perioade istorice. Au fost trasate în total şase casete, dintre care cinci perpendiculare pe latura de E a S1 numerotate de la N: Cs1-Cs5, şi una Cs6, perpendiculară pe latura de E S1L. Între casete şi secţiuni au fost lăsaţi martori de 0,20 m. Cs1 - dimensiuni: 2 x 1,5 m, admedie = 0,40 m, admax = 1 m; orientare: E-V; localizare: la 16 m de capătul de N al S1. A fost deschisă pentru a surprinde continuarea C1 apărută în S1. Ca urmare a deschiderii acestei casete a fost surprins colţul de NE al C1 şi zidul care se continuă spre S în Cs2. Cs2 - dimensiuni: 2,5 x 1,20 m, admedie = 0,6 0m, admax= 0,80 m; orientare: E-V; la 24,40 m de capătul de N al S1. Şi aici a fost surprins zidul de E al C1 şi chiar spaţiul de trecere dintre încăperile 1 şi 2 ale acestei construcţii. Au apărut obiecte din metal, balamale, scoabe, cuie ce provin probabil de la tocul unei uşi. Cs3 dimensiuni: 2,4 x 2 m, admedie = 0,20 m, admax = 1,20 m; orientare: E-V; localizare: la 29,20 m de capătul de N al S1. În caseta 3 a apărut pardoseala din cărămidă a C1 şi colţul de S-E al acesteia. Caseta a confirmat continuarea spre E a zidului gros apărut în S1, 2, 3 şi 4 care se constituie atât în latura de S a C1 cât şi în cea de N a unui alt edificiu, probabil biserica veche. Cs4 - dimensiuni: 2 x 1,5 m, admedie = 0,40 m, admax = 1,40 m; orientare: E-V; localizare: La 40,40 m de capătul de N al S1. S-a procedat la prelungirea casetei cu încă 8 m spre E şi lărgirea ei cu 0,5 m spre S, pentru a surprinde zidul de piatră şi cărămidă apărut, şi a verifica conturul fundaţiei. În această casetă a apărut zidul gros din cărămidă şi piatră, orientat E-V care îl continuă pe cel apărut în S1. Zidul este realizat din piatră la exterior şi cărămidă la interior, având o grosime de 1,40 m. Înspre S zidul se continuă cu cel de la C2 apărut în S1, acest zid constituie de altfel latura de E a C2. Cs5 - dimensiuni: 2,20 x 2,15 m, admedie = 0,10 m, admax = 1 m; orientare: E-V; localizare: la 45,80 m de capătul de N al S1. A fost deschisă pentru a surprinde o eventuală continuare a C2. A fost descoperit doar un zid din cărămidă, gros de 0,60 m şi orientat N-S, paralel cu zidul, cu aceeaşi orientare, apărut în S4. Cs6 - dimensiuni: 2,5 x 2,30 m, admedie = 0,10 m, admax= 0,20 m; orientare: E-V; localizare: la 4 m la capătul de N al S1L. A fost practicată la centrul zidului de cărămidă şi piatră apărut în S1L pentru a evidenţia contrafortul central din piatră. În arealul cercetat au fost puse în evidenţă fundaţii provenind de la construcţii diverse ce au existat în incinta mănăstirii din diferite perioade (locuinţe şi biserică). Construcţia 1 Era realizată din cărămidă, cu dimensiunile de 14,80 x 4,80 m şi compartimentată în trei încăperi. Prima încăpere avea dimensiunile de 3,60 x 4,20 m, a doua 5 x 2,50 m, iar a treia, probabil hol, între cele două, cu dimensiunile de 2,60 x 1,80 m. Grosimea zidurilor exterioare era de 0,70 m, iar a zidurilor despărţitoare de 0,40 m. În încăperea 1, situată în partea de N a construcţiei a fost descoperit un număr de şapte bârne din lemn (0,17 m grosime) peste care, probabil, a fost aplicată podeaua locuinţei. În încăperea 2 a fost dezvelită pardoseala formată din cărămidă dispusă orizontal pe întreaga suprafaţă a camerei. În încăperea 3 (hol) s-a observat o compartimentare în zona de V (la 1,70 m de peretele vestic) formată dintr-un zid de paiantă (gros de 0,20 m). La exteriorul încăperii 3, pe latura de V, a fost aplicat un adaos dintr-un singur rând de cărămidă, pe o porţiune de 2 m, în capătul de S, pentru a completa la acelaşi nivel zidul încăperii 1. Între încăperea 2 şi hol a fost surprins un spaţiu de trecere precum şi din încăperea 1 şi hol, zidurile despărţitoare fiind întrerupte în aceste zone. Atât zidurile exterioare cât şi cele interioare au fost tencuite cu mortar, realizate din nisip şi var, peste care au fost aplicate straturi succesive de var. Această construcţie a avut cu siguranţă destinaţia de locuinţă pentru locuitorii mănăstirii. Construcţia 2 Situată în partea de S a S1, 2, 3 şi 4, realizată din cărămidă, cu ziduri groase de 0,50 m, compartimentată în trei încăperi, avea dimensiunile de 6 x 7 m. Zidul de N al acestei construcţii a folosit ca fundaţie o parte din zidul mai vechi ce provine de la biserica veche. Construcţia are două încăperi de formă trapezoidală, prima de 3,50 x 2 m şi 3,50 x 1,80 m, iar a doua cu dimensiunile de 3,50 x 3,40 m şi 3,50 x 3,60 m, precum şi o a treia încăpere dreptunghiulară de 6 x 1,50 m. Cărămida folosită la această construcţie este de factură modernă, iar liantul folosit este nisip amestecat cu lut. Între încăperea 1 şi hol a fost surprins un culoar de trecere de 1,70 m lăţime, iar în colţul de NV al încăperii 2 a fost sesizată o groapă ce provine de la un stâlp de lemn. În colţul de NV al holului, a fost surprins un mormânt de adult, fără inventar ce a apărut la ad. de -1,60 m. Atât în L1 cât şi în L2 au fost surprinse fragmente de olane de acoperiş lucrate manual, fragmente de cahle nesmălţuite, ornamentate, ce proveneau de la sistemul de încălzire. În L2 au fost descoperite fragmente ceramice, cuie, scoabe, precum şi două pipe datate în sec. al XIX-lea. În partea de V a acestei construcţii a mai fost surprins, în S4, un zid gros de 0,60 m şi lung de 12 m, pe direcţia N-S, ce provine de la o altă construcţie. Urmează ca viitoarele cercetări să clarifice apartenenţa acestuia, ca de altfel şi a fragmentului de zid, descoperit în caseta 5, aflat tot pe direcţia N-S. Construcţia 3 În S3 şi S4 între m. 3,80 şi 10 a fost surprinsă o amenajare provenită de la o construcţie din lemn de dimensiunile 6 x 3,20 m, ce ajungea pană la ad. de 1,70 m, fiind marcată în partea de S de stâlpi de lemn groşi de 0,30 m ce delimitează construcţia în S. Spaţiul aflat în discuţie prezenta amestec de cenuşă, lemn carbonizat placat în partea superioară de fragmente de cărămidă ce proveneau de la demolarea construcţiilor anterioare. La ad. de -1,70 m au apărut resturile unei posibile podele de lemn, distruse prin incendiere. Presupunem că această amenajare provine de la o construcţie anexă a mănăstirii. Biserica veche În S1 şi S2 între m. 30 şi 40 au fost descoperite ziduri groase de 0,70 m-0,80 m, orientate E-V, ce proveneau de la o construcţie mult mai masivă decât cele prezentate mai sus. Conturul acestei construcţii a fost surprins prin realizarea a două casete Cs3 şi Cs4 precum şi a două secţiuni S1L şi S2L şi a unei Cs6 paralelă cu S1L. În aceste secţiuni şi casete au fost depistate ziduri groase de 1,20 m realizate din piatră şi cărămidă. În S2 a fost surprins un alt zid gros de 0,80 m ce se uneşte la S cu zidul suprapus de C2. Prin deschiderea S3 şi S4 s-a constatat că zidurile orientate E-V semnalate anterior, au continuitate prezentând acelaşi sistem de realizare. În S4, cele două ziduri pe direcţia N-S sunt unite printr-un pavaj din cărămidă aşezat orizontal pe direcţia E-V. În profilul de V al S4, podeau de cărămidă se încheie în partea centrală cu o amenajare din zidărie de piatră şi cărămidă. În urma săpăturilor efectuate în S1L, S2L şi Cs6, a fost delimitată întreaga latură de E a construcţiei care se prezintă în formă de semicerc, susţinută de trei contraforţi din piatră, de 1,40 x 1,50 m. În S1L şi S2L a fost dezvelit pavajul din cărămidă a respectivei construcţii. Întreaga construcţie are dimensiunile de 21,5 x 12 m, având forma clasică a unei biserici în plan dreptunghiular cu absida doar la altar. Potrivit informaţiilor scrise care relatează despre prima biserică, construită la 1653 şi distrusă de cutremurul din 1735, aceasta avea ziduri din piatră şi cărămidă ca şi construcţia descoperită în cercetările din vara anului 2006, urmând ca cercetarea sistematică a sitului să aducă noi elemente în clarificare acestei probleme. În arealul cercetat au fost depistate o serie de gropi menajere de diferite forme şi dimensiuni, numerotate de la E-V, Gr1-Gr 8. Gr1 A apărut în S1, în partea de N a acesteia şi se continuă parţial în S2 între m. 0 şi 1,5. De formă aproximativ circulară cu d = 1,50 x 2,20 m cu fundul în formă de sac, porneşte de la -1,10 m şi se închide la -3,20 m. Materialul prelevat din groapă se compune din vase ceramice, vase din porţelan şi sticlă, obiecte din metal. Gr2 A apărut în S1 între m. 14 şi 17 fiind întreruptă de zidul de N al C1. Diametrul este de cca. 2,60 m, ea a apărut de la -0,80 m şi se închide drept la ad. de -2,60 m. Materialul recoltat din această groapă este compus din numeroase fragmente ceramice şi obiecte din metal. Gr3 A apărut în S1 între m. 14 şi 17 fiind întreruptă de zidul de N al C1. Diametrul este de cca. 2,60 m, ea a apărut de la -0,80 m şi se închide drept la ad. de -2,60 m. Materialul recoltat din această groapă este compus din numeroase fragmente ceramice şi obiecte din metal. Gr4 În S1 şi S2 între m. 39,50 şi 41,50 a apărut o groapă de formă dreptunghiulară delimitată de stâlpi de lemn (la N şi la S) şi o bârnă din lemn pe latura de N având o grosime de 0,20 m. Adâncimea gropii, apărută la -1 m, este de 2,60 m. După materialul rezultat din această groapă, ceramică, sticlă, metal, este o groapa mai recentă care a fost utilizată până spre mijlocul sec. XX. Gr5 A apărut în S 3 la -1 m în profilul de E, la capătul nordic al secţiunii. Are d = 0,60 m, o formă cilindrică şi se închide la -1,40 m. Nu a avut inventar. Gr6 A apărut în S3 la m. 4 în profil V ce are un d = 1,30 m. A apărut la -0,80 m şi se adânceşte până la 1,60 m având o formă circulară. Groapa a avut un conţinut de pământ cenuşos fără inventar. Gr7 A apărut în S3, are formă alungită cu un d = 2,40 m în profilul de V. Apare la -0,40 m şi se închide printr-un fund drept, la -1,20 m. Groapa a fost utilizată probabil la stingerea varului, după conţinutul acesteia. Gr8 A apărut tot în S3, între m. 16 şi 22, apare de la ad. de -1,35 m şi se termină la -2,50 m, conţine mult var, probabil a fost folosită la stingerea varului. În zona de S a S3 şi 4 au fost descoperite patru schelete umane, orientate E-V, aflate atât în secţiuni cât şi sub martorul dintre cele două secţiuni precum şi sub zidul din cărămidă din partea estică a S4. Pentru a dezveli mormintele s-au efectuat decupaje în martorul dintre S3 şi S4 şi în zidul menţionat. M1 A fost descoperit în S3, la 28 m de capătul de N al acesteia, la adâncimea de -1,60 m, în secţiune fiind doar până la bazin, restul scheletului aflându-se sub zidul de V al C2 şi martorul dintre S3 şi S4. Avea mâinile pe piept iar lungimea scheletului era de 1,60 m. Inventar: urme de textile şi o monedă puternic degradată, oxidată, probabil din sec. al XVIII-lea. M2 A apărut în S4, la 29,60 m de capătul de N al acesteia, la adâncimea de -1,20 m. Scheletul avea craniul sub profilul vestic şi falangele sub zidul din profilul estic. Lungimea scheletului era de 1,60 m, mâna dreaptă pe piept, iar stânga alunecată spre bazin. Inventar: lemn de la sicriu, monedă, probabil din sec. al XVIII-lea. M3 În S4, la 32,5 m de capătul de N al acesteia, la ad. de -1,60 m. Scheletul avea craniul în S4 iar restul sub zidul din profilul de E martorul dintre S3 şi S4. Lungimea scheletului era de 1,65 m, iar mâinile se aflau sub bazin. Inventar: fără urme de sicriu şi inventar. M4 În S4, la 34 m de capătul de N al acesteia, la ad. de -1,20 m, Scheletul avea lungimea de 1,67 m, mâinile alunecate pe bazin. De la craniu până la bazin scheletul se afla sub profilul de V al S4.Inventar: fără urme de sicriu şi materiale arheologice. În urma cercetărilor efectuate se confirmă existenţa unor construcţii anexe (chilii) ale fostei mănăstiri, care au funcţionat până spre mijlocul sec. al XX-lea. Au apărut gropi menajere, cu un bogat inventar, urme de zidărie provenită de la construcţii ce au fost demolate în diferite perioade, ceea ce atestă intensitatea vieţuirii în acest perimetru în sec. XIX-XX. În urma cercetărilor efectuate în situl Mănăstirea Adam, au fost puse în evidenţă ziduri de fundaţie ce provin de la o biserică mai veche, probabil prima biserică din piatră şi cărămidă construită la Adam, în sec. al XVII-lea. Viitoarele cercetări arheologice sperăm că vor pune în evidenţă întreg ansamblul religios, constituit din construcţiile anexe ale mănăstirii, vechea biserică, precum şi necropola localizată la S de aceasta, din care au fost dezvelite doar patru morminte.
The rescue research at Adam Monastery, Drăguşeni commune, Galaţi county has revealed the annexed constructions (cells) of the old monastery, which had functioned until the middle of the 20th century, rubbish pits, graves and foundation walls which were parts of an older church, probably the first church made out of brick and stone, built at Adam in the 17th century.
It is hoped that further archaeological research will reveal the entire religious complex, made up of the annexed constructions of the monastery, the old church, as well as the necropolis situated to the south of the old church, where four graves were discovered.