Nume | Prenume | Rol | Instituție |
---|---|---|---|
Chiriac | Gelu Laurenţiu | Muzeul Judeţean "Ştefan cel Mare", Vaslui | |
Ciobotaru | Paul | Muzeul Orăşenesc Tecuci | |
Ilie | Costel | Muzeul de Istorie Galaţi | |
Mircea | Nicu | responsabil | Muzeul Orăşenesc Tecuci |
În anul 2006 Muzeul de Istorie Galaţi a efectuat o cercetare arheologică preventivă, în situl Mănăstirea Adam „Biserica Veche”, care a dus la descoperirea unor construcţii monahale, biserică şi chilii, datate în sec. XVII-XIX, precum şi a unor morminte din aceeaşi perioadă1. Documentele istorice afirmă că biserica ctitorită de Adam Movilă la 1652-1653, era din piatră şi cărămidă şi că a fost distrusă de cutremu...rul din 17382. Cercetarea arheologică sistematică din anul 2008, a urmărit clarificarea planimetriei fundaţiilor vechiului edificiu bisericesc, precum şi delimitarea întinderii necropolei medievale aferente acestuia, prin deschiderea a şase unităţi de săpătură, cinci casete şi o secţiune. Casetele, CsL1 (6 x 6 m), CsL2 (6 x 6 m), CsL3 (4 x 4 m), Cs6 (4,75 x 1,5 m) şi secţiunea S3 L (9 x 1,5 m), au fost deschise pentru a surprinde planimetria bisericii vechi, iar Cs 7 (3 x 4 m) pentru a verifica limitele necropolei medievale. În S3L s-a observat că fundaţia realizată din piatră, are înălţimea de 1 m, fiind suprapusă de un strat de mortar, compus din var cu nisip, peste care este aşezată elevaţia. Din aceasta s-a păstrat între 0,5-0,8 m. În partea de E a secţiunii, la nivelul de separaţie dintre fundaţie şi elevaţie, a fost surprins un strat de cărămidă spartă, înecată în mortar, care se întinde pe aproape întreaga suprafaţă. Şi în celelate unităţi de cercetare au fost surprinse astfel de porţiuni, ce făceau parte probabil dintr-un strat de egalizare, ţinând cont de faptul că terenul se află în pantă. Sub acest strat de umplutură se află o lentilă de pământ galben purtat, urmată de un pământ negru, sub care este solul viu, steril din punct de vedere arheologic, pe care s-au aşezat fundaţiile construcţiei. Deasupra stratului de umplutură menţionat, se găsesc straturi sucesive de pamânt negru, moloz, cărămidă fragmentară, pigmentate cu var şi cărbuni, până la nivelul actual de călcare. Din punct de vedere stratigrafic, nivelele vechi au fost afectate de amenajările ulterioare şi de taluzarea versantului estic al promontoriului. În S3L au apărut materiale ceramice, fragmente de sticlă şi metal, specifice secolelor XIX-XX şi o monedă din bronz, o para, emisă de Imperiul Otoman în anul 1850. În partea de S a casetei CsL1 a fost pusă în evidenţă zona proscomidiarului, cu o amenajare în trepte, precum şi urmele unei construcţii realizată din bârne, ce se continuă sub profilul de N al casetei. În CsL1 au fost descoperite şi 3 gropi (Gr1/2008, Gr2/2008, Gr3/2008), care au afectat stratigrafia iniţială şi au secţionat zidul de N al bisericii, cu materiale ceramice, faianţă, fragmente de sticlă şi metal, specifice secolelor XIX-XX. În CsL2 a fost pus în evidenţă zidul de S al altarului. Are grosimea de 0,70 m, la elevaţie este realizat din cărămidă cu dimensiunile de 0,24 x 0,12 x 0,04 m, iar fundaţia din piatră neregulată de mari dimensiuni. Fundaţia din piatră coboară sub elevaţie 0,60 m. Acest zid delimita zona diaconiconului. În partea de V a casetei, au fost surprinse amprentele a doi stâlpi de susţinere, cu diametrul de cca. 0,30 m, în solul viu, sub o lentilă de pământ negru. Csl 3 a fost deschisă la N de Csl1 cu scopul de a urmări construcţia cu bârne apărută CsL1 şi numită construcţia 4, cu dimensiunile de 3,5 x 2,5 m, surprinse în casetă. Au fost surprinse scănduri şi stâlpi de lemn pe laturile de V şi S, în poziţie verticală şi bârne din lemn, dispuse orizontal, pe toate laturile casetei la diferite adâncimi. Din punct de vedere stratigrafic am putut constata că după solul vegetal se găseşte un strat gros de 4 m, alcătuit din pamânt negru în amestec cu cărămidă spartă, pigment de var şi tencuială, sub care se află solul viu. Din această casetă au fost au fost recoltate diferite materiale (ceramică, faianţă, porţelan, metal şi sticlă), datate la sfârşitul secolului al XIX-lea şi până la mijlocul secolului XX. Deschisă pe latura de V a pronaosului caseta Cs6 a permis descoperirea, în zona centrală, la adâncimea de -0,20 m, unei fundaţii de piatră cu o grosime de 0,37 m, acoperită cu două rânduri de cărămidă. Dimensiunile acestei fundaţii sunt de: 2,75 m, zidul de N - S şi 1,70 m zidurile de pe laturile de E şi V. Fundaţia se aşează pe straturi succesive de var amestecat cu cărbuni, cărbune şi tencuială, cărbune şi cărămidă până la solul viu. Pe latura de E a Cs6, sub podeaua surprinsă în S4/2006, au fost puşi în evidenţă doi stâlpi de susţinere, executaţi din cărămidă, liantul folosit fiind un mortar compus din var şi nisip. Stâlpul din N, lat de 0,70 m, se adânceşte până la -1,10 m, iar al doilea stâlp, dinspre S, este mai adânc, mergând până la -1,55 m. Stâlpul din N a fost realizat pe un pâmânt umblat, constând într-un strat de cărbune, tencuială şi var, iar stâlpul din S a fost aşezat direct pe pământul galben. Cercetarea arheologică din anul 2008 a permis punerea în evidenţă a planimetriei zidurilor vechii biserici. În partea de S a altarului a apărut zona diaconiconului, un spaţiu delimitat de zidul exterior de S al bisericii şi de zidul de S al altarului. Spaţiul dintre cele două ziduri are laţimea de 1,20 m. Zidurile altarului au o grosime de 0,70 m şi sunt realizate din cărămidă, aşezate pe un strat de mortar. Sub stratul de mortar, se află un zid gros de fundaţie realizat din pietre de mari dimensiuni, cu o grosime de 0,70 m, similar fundaţiilor de la exteriorul bisericii. Fundaţia din piatră a bisericii are o înălţime de 1,80 m, iar grosimea variază între 0,70 m şi 1 m. Pe colţul exterior, de NE, al altarului a fost semnalată o nişă de 1 x 0,70 m. În partea de N a altarului a apărut proscomidiarul care, avea posibil intrarea pe latura nordică dinspre exterior, aceasta fiind distrusă de intervenţiile ulterioare (taluzări, construcţii anexe). În proscomidiar au fost puse în evidenţă trepte din cărămidă, care coboară pe direcţia N-S, realizate din cărămizi dispuse orizontal, cu dimensiunile de 0,25 x 0,12 x 0,04 m, ce au avut deasupra bârne lemn de cca. 0,25 m lăţime, aşa cum o arată urmele de încastrare lăsate în zidurile de E şi de V. La capătul treptelor, a fost surprinsă o groapă cu dimensiunile de 1,30 x 1 m, ce se întinde parţial şi sub zidul nordic, în direcţia E şi în cea de V, până la adâncimea de -1,80 m faţă de ultima treaptă. De asemenea, pe latura de E a proscomidiarului, a fost surprinsă o arcadă în plin cintru, care prelua o parte din sarcina construcţiei, având în vedere că sub aceasta se află o parte a gropii semnalate. Biserica are un plan drept, cu dimensiunile exterioare de 20,5 x 12 m, iar la interior dimensiunile maxime sunt de 18 x 10 m. În naos (10 x 9,7 m) se mai păstrează o mică absidă dreaptă, pe latura de S, în colţul S vestic. Pronaosul este de dimensiuni mai mici, având 10 x 2,5m. Partea de V a naosului şi pronaosul au fost afectate de construcţiile de sec. XIX, cercetate în campania din anul 2006, parte din zidurile bisericii fiind suprapuse de alte construcţii, refolosite sau distruse. Fundaţia înaltă de 0,60-1 m, este alcătuită din bolovani de râu de dimensiuni medii şi mari, dispuşi în asize, legaţi cu mortar de var şi nisip, de bună calitate. Talpa fundaţiei este aşeazată pe pământul viu, reprezentat de loes. În privinţa elevaţiei păstrate, aceasta este alcătuită din asize de bolovani de râu, în unele cazuri fiind folosite cărămizi pentru egalizarea straturilor sau completarea spaţiilor dintre bolovani, şi rânduri de cărămizi întreţesute. De remarcat că piatra a fost folosită la exterior(0,7–1 m grosime), iar cărămida pe partea interioară(0,7 m grosime). Alt aspect important îl reprezintă faptul că atât la fundaţie, cât şi la elevaţie, piatra a fost utilizată doar în jumătatea estică a construcţiei, la absida altarului şi la naos, până la absida dreaptă de lângă pronaos, restul fiind construit doar din cărămidă. Acest lucru se poate explica prin faptul că terenul este în pantă, şi nu întâmplător, la absida semicirculară a altarului, au fost ridicaţi trei pinteni din piatră. Cs7 a fost deschisă pentru a verifica, spre S, limita necropolei medievale. Au fost surprinse opt morminte, fără a se putea preciza limitele de S şi E ale necropolei. Până la nivelul mormintelor în această casetă a fost găsit un strat gros de dărâmătură, sub stratul vegetal. În acest strat au fost descoperite bârne de lemn, de la o construcţie dezafectată şi o monedă din cupru, un Kreutzer din 1816, în stare bună de conservare. Sub stratul de moloz au apărut mormintele la adâncimi cuprinse între -1,10 m şi -1,55 m. Mormintele reprezintă inhumări de rit creştin, orientate V-E, ale unor defuncţi, 6 adulţi, un adolescent şi doi copii (un al nouălea mormânt a fost cercetat în capătul de S al S4/2006), inventarul constând în monede ce au permis datarea în sec. XVI-XVIII.
The archaeological excavations carried out in 2002 and 2006, in the site from Adam Monastery, Galaţi county, unearthed foundation walls which belonged to the old precinct of the monastery, the old church from the 17th century and the cells from the 19th century. We also investigated some tombs from the mediaeval necropolis of the monastic area.
The systematic excavation during the year 2008 clarified the planimetry of the church edifice and emphasized the areas which had been covered before: the perimeter of the altar, with the Diaconicon and the Prothesis, and the porch area. We uncovered other nine tombs, dating to the period between the 16th and the 18th centuries but the limits of the mediaeval necropolis were not discovered yet.