Nume | Prenume | Rol | Instituție |
---|---|---|---|
Bleoancă | Mihaela | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea | |
Bounegru | George Valentin | Muzeul Naţional al Unirii, Alba Iulia | |
Ciulavu | Florin | responsabil | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
Lascu | Ilie | Muzeul Naţional al Unirii, Alba Iulia |
În luna aprilie 2017 a debutat cercetarea arheologică preventivă pe terenul amplasat pe Str. Izvorului, Nr. 5, proprietari Gomboş Corneliu şi Gomboş Virginia, fiind determinată de obiectivul „construire locuinţă unifamilială şi împrejmuire”. Zona cercetată se află la intrare pe „Dealul Furcilor”, în apropierea limitei de nord a terasei, în zona afectată de al doilea oraş roman de la Apulum, unde, mai târziu, s-...a dezvoltat o aşezare medievală, în sec. X-XI. Suprafaţa cercetată (174,63 mp) a fost împărţită în carouri cu dimensiunile de 2 mp, notate de la 1A la 8 F, iar pe mijlocul suprafeţei a fost practicat un martor stratigrafic cu lăţimea de 1 m, care ulterior a fost spart pe o treime din lungimea lui, deoarece acoperea câteva complexe arheologice. Cercetarea s-a făcut până la adâncimea maximă de - 6,40 m de la nivelul actual de călcare, într-o fântână, unde ne-am oprit fără a se atinge stratul steril, deoarece au început să se prăbuşească pereţii gropii. Pe baza materialelor descoperite, putem data complexele în epoca romană (sec. II-III) şi în evul mediu timpuriu (sec. X-XI). Scurt istoric al cercetărilor Cercetările arheologice întreprinse la Alba Iulia - Dealul Furcilor sunt numeroase, în zona respectivă fiind înregistrate locuiri din preistorie (la baza terasei), epoca romană, post romană şi medievală timpurie (la marginea nordică a necropolei romane din Dealul Furcilor - Podei) şi o necropolă romană birituală, de inhumaţie şi de incineraţie. Terenul pe care am efectuat cercetarea arheologică este amplasat într-o zonă despre care se cunoaşte că a fost în trecut ocupată de canabele Legiunii a XIII-a Gemina, devenite sub Septimius Severus Municipium Septimium Apulense -nota 1. Suprafaţa propusă pentru descărcare se află amplasată în vecinătatea unor imobile pentru care s-a efectuat cercetare arheologică în anii trecuţi -nota 2. Investigaţiile arheologice precedente au scos la iveală un nivel de locuire romană care, potrivit autorilor descoperirilor, începe cu perioada lui Hadrian, imediat după edificarea castrului de piatră al legiunii. Descoperirile din evul mediu timpuriu (sec. X-XI) sunt tot mai multe în zona menţionată, fiind identificate frecvent locuinţe de suprafaţă, bordeie semiîngropate şi gropi menajere de mici sau de mari dimeniuni. Stratigrafia Stratigrafia este în mare parte aceeaşi pentru suprafaţa cercetată, observându-se diferenţe foarte mici de la o zonă la alta. Spre exemplu, în partea de sud a suprafeţei stratigrafia este următoarea: 0 - 0,17 m: strat vegetal brun-gălbui; 0,17 - 0,75 / 0,78 m: strat negru pigmentat, cu multe materiale arheologice; 0,78 - 0,85 m: strat brun-gălbui cu pigment; 0,85 - 0,90 m: strat galben steril din punct de vedere arheologic. În partea de nord a suprafeţei cercetate stratigrafia este următoarea: 0 - 0,17 m: strat vegetal brun-gălbui; 0,17 - 0,75 / 0,78 m: strat brun gălbui pigmentat, cu multe materiale arheologice; 0,78 - 1,00 m: strat brun-gălbui pigmentat, cu puţine materiale arheologice; 1,00 - 1,10: strat galben steril din punct de vedere arheologic. Situaţia stratigrafică se modifică în zonele în care apar descopeiri care au legătură cu locuirea romană din canabe. Astfel, stratigrafia din partea de vest a secţiunii cercetate este următoarea: 0 - 0,17 m: strat vegetal brun-gălbui; 0,17 - 0,40 m: strat negru cu multe materiale arheologice; 0,40 - 0,75/0,78 m: strat cenuşiu negricios cu pietriş şi fragmente de tegule; 0,78 - 1,05 m: strat negru cu puţine materiale; 1,05 - 1,15 m: strat galben lutos, steril din punct de vedere arheologic. Complexele Au fost descoperite 26 de complexe arheologice databile în epoca romană, în secolele II-III (gropi de provizii, gropi menajere, fântâni) şi în evul mediu timpuriu, în secolele X-XI (locuinţă adâncită şi o groapă menajeră). Pentru cele din epoca romană, aşa cum era de aşteptat, inventarul este format în special din obiecte lucrate din lut ars: vase întregi şi întregibile, foarte multe fragmente de vase, trei fragmente de statuete dedicate Venerei, jucării din ceramică, foarte multe jetoane, opaiţe întregi şi fragmentare. Inventarul complexelor este completat cu obiecte lucrate din os, care au fost descoperite în număr foarte mare: fluier decorat, cutii pentru ace decorate, ace de păr cu şi fără decor, ace de cusut, jetoane simple şi sculptate, străpungătoare şi un obiect în curs de prelucrare; a fost descoperit şi un ac realizat din corn. Urmează obiectele metalice: monede, inele (din care unul este cu cheiţă), fibule, aplici, obiect chirurgical, prinzător de teacă, lanţ de opaiţ, verigi, cuie. Inventarul complexelor datate în evul mediu este format din fragmente de vase ceramice, prezente în ambele complexe, unelte din fier descoperite în locuinţă, un fragment dintr-un pandantiv din bronz de tip lunulă descoperit în groapa menajeră şi oase de animale. Până în prezent fragmentul de pandantiv este singurul de acest fel descoperit într-o aşezare medievală din Transilvania, celelalte care sunt cunoscute fiind descoperite doar în necropole -nota 3. O bună analogie pentru el am identificat în necropola de la Alba Iulia - Staţia de salvare -nota 4. Aceste piese au fost încadrate cronologic în intervalul delimitat de ultimul sfert al secolului X şi cel mult al treilea sfert al sec. XI -nota 5. Trebuie menţionat faptul că în cele două complexe medievale au fost descoperite şi materiale ceramice datate în epoca romană, care au fost antrenate în pământul din umplutura gropilor. Pe lângă complexele amintite, am identificat şi câteva ziduri şi fundaţii de ziduri. În carourile 5-7 E-F am identificat trei ziduri care fac parte dintr-o încăpere a unei clădiri din canabele Legiunii a XIII-a Gemina. Acestea au lăţimea de 0,65 m şi înălţimea totală de 0,70 m, din care 0,40 m fundaţie şi 0,30 m elevaţie. Fundaţia a fost realizată din balastru, iar elevaţia din pietre de râu de mari dimeniuni, legate cu mortar. Adâncimea la care au fost descoperite variază între 0,35 şi 0,40 m. De asemenea, un alt zid a fost descoperit în carourile 7-8 A-B. Acesta traversează colţul secţiunii cercetate, fiind surprins pe o lungime de 3,7 m. Adâncimea la care a fost descoperit variază între 0,60 şi 0,68 m. Lăţimea acestuia este de 0,60 m şi înălţimea de 0,60 m. Fundaţia este realizată din piatră mică de râu şi pământ galben, iar elevaţia este realizată din pietre de râu de mari dimensiuni legate cu mortar. Adâncimea la care au fost desoperite este de 0,35 - 0,40 m, având o lăţime de 0,65 m. Pe lângă acestea, au fost descoperite şi fundaţii de ziduri, realizate din balastru, în carourile 3-4 E-F, la adâncimea de 0,65 m, având o lăţime de 0,50 m şi o înălţime de 0,35 m. În zona zidurilor au fost descoperite mari cantităţi de tegule fragmentare şi de piatră, care provin din acoperişul şi din zidurile clădirii. Concluzii Complexele şi zidurile datate în epoca romană vin în completarea informaţiilor cunoscute referitoare la locuirea din canabe. Având în vedere faptul că în cercetarea noastră au fost descoperite foarte multe piese prelucrate din os (90 exemplare), între care se află una în curs de prelucrare, suntem îndreptăţiţi să considerăm că în această zonă, sau în proximitatea ei, a funcţionat un atelier de prelucat os şi corn. La finalul investigării amănunţite a tuturor pieselor descoperite putem oferi nişte concluzii finale referitoare atât la obiectele din os descoperite, cât şi la obiecte metalice, care şi ele sunt în număr mare. Complexele medievale descoperite întăresc ideea că la marginea nordică a terasei din Dealul Furcilor a existat o locuire în evul mediu timpuriu (sec. X-XI), care a suprapus vestigiile păstrate din epoca romană. Locuirea poate fi încadrată clar în a doua jumătate a secolului al X-lea şi secolul al XI-lea. Un element de datare foarte important descoperit în cercetarea noastră este fragmentul de pandantiv de tip lunulă, care încadrează complexul în ultimul sfert al secolului al X-lea şi cel mult al treilea sfert al secolului al XI-lea. Într-o cercetare arheologică preventivă aflată în proximitatea celei prezentate aici, am descoperit un inel cu chaton (nota 6) care se încadrează cronologic în sec. X, fără a fi întâlnit şi în sec. XI, când apar doar două variante: cu chaton conic şi semisferic -nota 7.
Abrevieri bibliografice
*La momentul realizării cercetării arheologice responsabilul de şantier era arheolog la MNU Alba Iulia.