Cetatea medievală aşezată pe o culme ce coboară din vârful Suru al Munţilor Făgăraş, la o altitudine de 846 m, între localităţile Avrig şi Racoviţa (judeţul Sibiu) a fost menţionată în studiile istorice mai vechi pe baza unor observaţii de teren;1 în cele mai noi studii, informaţiile de teren neverificate sunt speculate.2 În anii trecuţi, perieghezele au permis recoltarea de presupuşi pigmenţi de mortar şi evi...denţierea unor căi de acces dinspre Racoviţa şi Avrig. Drumurile forestiere s-au înmulţit în ultimii 20 ani, iar reţeaua de acces a fost afectată de vegetaţia abundentă. Am ales pentru cercetarea arheologică din 2009 accesul dinspre Racoviţa şi am aşezat tabăra pe râul Mârşa. Cercetarea arheologică a fost realizată cu sume de bani obţinute prin sponsorizare de la SC Energietermica SA Sibiu. Mulţumesc de asemenea firmei DPC SA Sibiu, care a realizat ridicarea topo. Locul pe care a fost amenajată fortificaţia este împădurit, primul obiectiv fiind defrişarea terenului acoperit de vegetaţie şi de copaci căzuţi. În funcţie de denivelările din teren, semne ale unor structuri de apărare sau a unor eventuale amenajări interioare, a fost practicată o secţiune lungă de 7 m şi lată de 1,50 m în partea mai joasă a terasei. SI a intersectat o astfel de denivelare şi a atins una din gropile aflate în interiorul presupusei incinte. Numai în partea de NNE denivelarea era continuă. Din acest motiv, pe acest segment, au fost practicate doua secţiuni (a doua a avut 8 m lungime), care au vizat şi interiorul incintei şi două casete pentru dezvelirea substrucţiilor. Segmentul de zid dezvelit în SI avea lăţimea la bază de 1,20 m şi în elevaţie 1 m. În partea inferioară, zidul văzut din exterior avea un aspect mai îngrijit, alcătuit fiind din pietre de carieră cioplite. Mortarul de culoare albă (strat de 0,02-0,03 m lăţime) ieşea dintre pietre. În partea de sus zidul era amenajat din pietre mai mici. Faţa zidului avea un aspect neîngrijit, cu faţa neregulată. Deasupra structurii de zidărie a fost aşezat pământ. Talpa zidăriei era la -1,50 m de creasta mantalei de pământ. Faţa interioară a zidăriei (privită din interiorul incintei) prezenta acelaşi aspect neîngrijit cu pietre care ieşeau din plan. Zidăria a fost aşezată direct pe stâncă. Suprafaţa dezvelită în săpătură lasă să se vadă urmele tăieturii în stâncă. În acest fel s-a ajuns la adâncitura evidenţiată în secţiune. În partea de jos a secţiunii a fost evidentă o altă adâncitură de formă neregulată. În SII suprafaţa exterioară a zidului este oblică. Este evident acelaşi aspect neângrijit al zidului şi tehnica de amenajare cu „parament" exterior format din pietre de talie mai mare şi pietre mai mici în mijloc. Lăţimea la bază a zidului este de 1,40 m, iar talpa este la -1,10 m de vârful mantalei de pământ. SIII avea menirea de a identifica eventuale urme de construcţie pe latura de S, acolo unde se termina terasa superioară. Secţiunea a avut dimensiunile de 7 x 1,50 m, suficiente pentru a lăsa să se vadă urme de construcţie. Ele nu au apărut. SVII a secţionat valul de la S, de pe terasa inferioară. Ea a avut 17 m lungime şi a lăsat să se vadă un val lat de 7 m, format din depunere de pietriş lată de 1 m; înălţimea maximă este de 2 m. Înălţimea a fost stabilită faţă de nivelul actual de călcare de la N de val, în partea opusă terenul coborând în pantă. Până la peretele natural al terasei superioare a fost identificată o şănţuire adâncă de 0,50 m şi lată tot de 0,50 m. Spre SSV au fost practicate trei secţiuni de 3 x 1,50 m (SIV), 4 x 1,50 m (SV) şi 4,50 x 1,50 m (SVI) în porţiunile de teren denivelate. Săpătura din SIV a dat la iveală un conglomerate formate din pietre mici şi mortar. Pietre de dimensiuni mijlocii şi urme de mortar au apărut în SV. Masa de zidărie amintită avea în prezent înălţimea de 0,70 m. O „zidărie" de pietre şi mortar înaltă de 0,50 m a apărut şi în SVI. În suprafeţele cercetate nu am găsit nici un fragment de vas ceramic sau de altă piesă arheologică. Starea actuală a sitului arheologic este în ultimă instanţă rezultatul acţiunii vegetaţiei şi a unor căutători de comori. Dealul se afla în apropierea traseului urmat de patrulele regimentului românesc de graniţa Orlat, cu un detaşament la Racoviţa. Gropile de mari dimensiuni din interiorul fortificaţiei pot fi mai degrabă puse pe seama militarilor decât a unor căutători răzleţi. Nu sunt excluse nici intervenţii mai recente în urma cărora au apărut şanţurile în val. Distrugeri masive au apărut însă cu mult înainte. Atunci a fost distrus segmentul de SSV dinspre terasa cu val şi drumul de acces de la V. Nici ipoteza nefinalizării planului nu trebuie exclusă. Spre S nu se vede nici un fel de amenajare, iar spre V şi NV sunt doar urme ale activităţii de amenajare. Comparaţia cu segmentul de zidărie de la NNE duce la aceeaşi ipoteză: fortificaţia nu a fost finalizată. Lipsa inventarului eventualilor locuitori întăreşte aceeaşi ipoteză, chiar dacă nici în alte fortificaţii din zona de pădure, cum este cea de la Răşinari, nu am găsit material arheologic bogat. Spre deosebire de latura de NNE, unde pietrele au fost aşezate pe stânca, la SSV săpătura arheologică nu a întâlnit decât solul gălbui, lutos. El nu prezenta o bază durabilă pentru structura din pietre. Segmentul de zidărie acoperit cu pământ de la NNE, valul de pământ şi drumul de acces care înconjoară cetatea pe la V şi intra în interior pe la N sunt dovezi ca a existat o activitate susţinută de construcţie. Ea se vede şi în urmele tăierii stâncii în partea de N, în interior. Caracteristica de bază a fortificaţiei este folosirea valului cu miez din piatră. Aspectul şi consistenţa zidăriei, pământul depus pe zid sunt caracteristicile unei structuri defensive pe care doar la cetatea de la Răşinari, în sistemul de apărare exterior am mai găsit-o.3 Asemenea sistem defensiv lua lesne forma unui oval cu capetele rotunjite, nu alungit ca în situaţia celorlalte cetăţi din partea central sudică a Transilvaniei. Structuri defensive superficial amenajate din pietre, mortar şi pământ se regăsesc la fortificaţia de la Tălmăcel şi, prezumtiv, la Pianul de Sus, constituind un aspect inedit al fortificaţiilor din partea central-sudică a Transilvaniei.