Cercetarea arheologică, începută în 1998, în clădirea comandamentului (principia) din castrul legiunii a IV-a Flavia Felix de la Berzovia a continuat şi în anul 2000 (5 - 30 iunie). Ca şi în anii anteriori (1998, 1999), lucrările au fost finanţate de Muzeul Banatului Timişoara. Castrul se află pe un platou în stânga râului Bârzava, în zona intravilană - situaţie ce creează dificultăţi în cercetarea de ansamblu... a sitului. La aceasta se adaugă şi existenţa numeroaselor gropi moderne, făcute în cea mai mare parte la sfârşitul sec. XVIII şi începutul sec. XIX, când satul a fost construit pe actualul amplasament. Zidurile de piatră ale principiei au fost scoase în epoca modernă până la fundaţie, însă există posibilitatea studierii stratigrafiei romane, păstrată în general între gropile de scoatere a zidurilor. În campaniile anterioare (v. A. Flutur, Săpăturile arheologice din castrul Bersobis - 1998 - 1999, Analele Banatului VII - VIII, 1999 - 2000) am identificat, pe şirul încăperilor din spatele principiei, aedes principiorum, încăperile A şi B, coridorul C. În 2000 am continuat săpătura în camera D, în prelungirea secţiunii S. 2 / 1999 şi ne-am extins pe mai multe porţiuni în zona din spatele principiei. Au fost săpate următoarele sectoare: S. 4 (4 x 4 m), S. 5 (8 x 2 m), S. 6 (1,5 x 1,5 m), S. 7 (4 x 1,5 m), S. 8 (8 x 2 m). Primele urme arheologice corespund unor stâlpi de lemn care funcţionau la nivelul humusului antic (deocamdată n-am observat un nivel de călcare clar din această fază) şi care au fost scoşi înainte de construcţia zidurilor. În S. 5 am secţionat zidul Z. 6 (mai precis groapa de scoatere a lui), care susţinea principia la sud; în S. 4 am surprins "T"-ul format de zidurile Z. 4 (care desparte spaţiile C şi D) şi Z. 6 (care susţinea clădirea în partea de vest); în S. 7 am surprins colţul clădirii, respectiv întâlnirea lui Z. 5 cu Z. 6. În cazul zidurilor, observaţii clare s-au făcut în partea inferioară a fundaţiilor. Deci zidurile clădirii se vedeau probabil încă în urmă cu 2 - 3 secole. În cazul lui Z. 6, s-a păstrat totuşi o porţiune dintr-un contrafort solid construit din bolovani prinşi cu mortar. În exteriorul principiei, lângă ziduri (Z. 5 şi Z. 6), a fost amenajată o rigolă din ţigle în care se scurgea apa de ploaie de pe acoperiş. În a doua fază, această rigolă a fost acoperită de un strat gros de amenajare în vederea unui nou nivel de călcare, atestat în S. 5 prin urma unui dalaj din calcar. În camera D, spre deosebire de spaţiile A, B şi C, a apărut doar o singură podea. În schimb, camera D a fost compartimentată, ridicându-se un zid îngust de cărămidă. În spaţiul D’ s-a păstrat în parte o podea de opus signinum, însă în D" nu se află decât un strat de lut argilos, probabil substrucţia unei podele de lemn. În prelungirea secţiunii S. 3 / 1999, am trasat secţiunea S. 8, în care s-a surprins aleea din spatele principiei. Materialul arheologic este destul de sărac: ţigle fragmentare (20 de fragmente tegulare cu ştampila LEG IIII FF), un antefix de acoperiş, foarte puţine fragmente ceramice, o monedă de la Traian, o cheie din fier şi câteva cuie. Cea mai mare parte a obiectelor s-a găsit în gropi moderne. Ele se păstrează la Muzeul Banatului Timişoara. Continuarea cercetării sistematice ar avea ca prim rezultat realizarea unui plan coerent al principiei şi stabilirea etapelor de funcţionare a clădirii şi implicit a castrului. De aceea, atât clarificarea rolului structurilor de lemn existente înainte de ridicarea zidurilor, cât şi interpretarea stratigrafiei din faza de piatră sunt deosebit de importante.