Bistricioara | Comuna: Ceahlău | Judeţ: Neamţ | Punct: Lutărie III | Anul: 2018
CC BY-SA 4.0 Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Cordoş | Elena Cristina | participant | Institutul de Arheologie, Iaşi |
| Vereş | Daniel | participant | Institutul de Speologie "Emil Racoviţă" Cluj-Napoca |
| Anghelinu | Mircea | participant | Universitatea "Valahia", Târgovişte |
| Mărgărit | Monica | participant | Universitatea "Valahia", Târgovişte |
| Murătoreanu | George | participant | Universitatea "Valahia", Târgovişte |
| Niță | Loredana | participant | Universitatea "Valahia", Târgovişte |
Raport:
Obiectivul major al campaniei de diagnostic din 2018 l-a reprezentat evaluarea locuirilor paleolitice de pe terasele joase şi medii ale Bistriţei, în zona satului Bistricioara, în relaţie directă cu delimitarea punctului deja cunoscut de la Bistricioara-Lutărie III. Gradul de erodare a profilului a impus realizarea unui nou sondaj (S3, 6 mp, 250 cm adâncime), în zona nordică a acestui sit, adiacent SI (2015), delimitarea suprafeţei sale prin sondaje fiind amânată, în favoarea recuperării unui volum cât mai mare de informaţii arheologice din zona periclitată şi din blocurile de sediment desprinse din profilul erodat. Cu toate acestea, materialul litic ce apare la suprafaţă, prin eroziune, în diverse puncte neîmpădurite, în special în zona de vest a sitului, indică deja o extensiune a locuirilor paleolitice ce depăşeşte 1000 mp.
Cercetarea S3 a confirmat în bună măsură observaţiile realizate în anii anteriori, oferind însă noi indicii privind succesiunea culturală şi complexitatea secvenţei geologice de la Bistricioara - Lutărie III. Astfel, s-a reuşit identificarea unui nou nivel epigravettian (dale de gresie, material litic, urme de combustie), în unitatea geologică 3 – nivel ce nu fusese izolat ca atare în sondajele anterioare. De asemenea, un nivel gravettian târziu, suprins, prin câteva piese litice diseminate, în SI (2015), a fost reidentificat, sub forma unei lentile de cenuşă şi cărbune şi piese litice, la adâncimea de 130-140 cm. Observaţiile asupra depozitelor le confirmă pe cele efectuate în campania anterioară (Anghelinu et al, 2016). Partea inferioară a depozitului (240 - 250 cm) a permis însă, pentru prima dată, identificarea unor forme periglaciare marcate, de tipul solurilor poligonale, a căror semnificaţie paleoclimatică şi geocronologică urmează a fi analizată în viitor.
În cuprinsul secvenţei stratigrafice au fost identificate trei niveluri majore de aglomerare a pieselor litice: primul, aparţinând Epigravettianului sensu lato, este rezultatul a cel puţin două episoade de ocupare a sitului şi este alcătuit din piese dispersate în orizonturile geologice 2 şi 3 (loess cenuşiu-gălbui, sol prismatic roşcat); următoarea concentrare, aflată în partea superioară a orizontului geologic 4 (loess cenuşiu nisipos) este, de asemenea, rezultatul a cel puţin două episoade de ocupare a sitului, unul (105 - 115 cm adâncime) aparţinând Epigravettianului vechi şi cunoscut încă din 2008, iar celălalt, mai puţin consistent, unui Gravettian târziu (130 - 140 cm); cea de-a treia concentrare de material aparţine unui orizont Gravettian cu vârfuri à cran, identificat, ca şi în 2015, în partea inferioară a orizontului geologic 4 (180 - 190 cm). Dacă ultima concentrare este clar segregată stratigrafic de cele ulterioare, primele două se prezintă, fiecare, sub forma unor aglomerări de material litic dispersat pe cca. 20-30 cm, ocupaţia de tip palimpsest (?), amestecul post- depoziţional şi panta depozitului făcând virtual imposibilă separarea lor în ansambluri discrete, în ciuda acurateţii cu care s-a realizat înregistrarea (staţie totală) şi recuperarea, prin săpătură, a pieselor litice. Astfel că, deşi concentrarea urmelor de combustie indică ocupaţii multiple în partea superioară, tratarea eşantioanelor litice nu se poate realiza, în această etapă, decât împreună, cu limitele de rezoluţie aferente.
Primul eşantion litic, aparţinând Epigravettianului din unităţile geologice 2 şi 3, este format din 321 piese, reprezentate de 13 blocuri, galeţi şi fragmente naturale din cuarţit, gresie degradată şi marnă şi 308 piese rezultate din debitaj, desfăşurat, în principal, pe blocuri din silex cretacic (43%), menilit (18%) şi gresie (13%). Acestora li se adaugă, în proporţie redusă, şistul negru, opalul şi jaspul. Cele mai multe din suporturile neretuşate sunt aşchiile, urmate de produsele laminare. Partea microlitică a resturilor de debitaj secundare (fragmente indeterminate şi esquilles) nu depăşeşte 24% din eşantion, ceea ce, alături de prezenţa unui singur fragment de nucleu, indică posibilitatea ca doar o mică parte din procesul de debitaj să se fi desfăşurat in situ. Cu excepţia unei lame şi a unei lamele complete din menilit, restul suporturilor laminare este alcătuit din fragmente, în special meziale şi distale. Piesele complete şi proximale au taloane netede şi punctiforme. Uneltele formale, de asemenea în număr redus (0,37%), sunt lame şi lamele retuşate marginal şi à dos, grattoirs şi o aşchie retuşată parţial.
În al doilea eşantion litic (Epigravettian vechi/Gravettian recent), alcătuit din 765 piese, materiile prime disponibile local (menilit, gresie, şist negru etc.) sunt folosite într-un procent de aproximativ 60%, dar şi materiile prime alogene (silex, opal) sunt bine reprezentate. Principalele tipuri de produse de debitaj sunt suporturile neretuşate (349 aşchii, lame şi lamele), urmate de esquilles/fragmente indeterminate (318) şi de nuclee/galeţi (44). Dimensiunile pieselor sunt destul de reduse (media lungimii: ~22 mm; media lăţimii: ~14 mm). Nuclele au fost exploatate până la epuizare, având la momentul abandonului dimensiuni foarte mici (20-30 mm lungime). În cazurile în care s-a putut stabili tipul talonului, cel plat este clar dominant (în proporţie de peste 80 %), iar în ceea ce priveşte stigmatele suprafeţelor dorsale, desprinderile unidirecţionale par să fie majoritare. Uneltele formale includ 5 aşchii retuşate parţial, 26 lame şi lamele retuşate direct, izolat invers, 14 lamele à dos, 4 burins şi 5 grattoirs, din care unul carenat şi două pe lamă à crête, respectiv demi-crête.
Ultimul eşantion litic (598 piese) aparţine Gravettianului cu vârfuri à cran; ca şi în cazul nivelului analog, cercetat în campania anterioară, acesta este alcătuit în proporţie mare (90%) din piese rezultate din exploatarea silexului cretacic. Cea mai bine reprezentată categorie de produse de debitaj este formată din piese microlitice (esquilles şi fragmente indeterminabile – 319 piese), urmată de aceea a suporturilor neretuşate (aşchii, lame, lamele şi chutes de burin – 178 piese) şi retuşate (46 piese). Nucleele sunt reprezentate de doar două piese: un fragment din gresie, pe care sunt vizibile câteva negative de aşchii şi un altul, din silex, ale cărui suprafeţe de debitaj nu păstrează negative de desprindere complete. Piesele retuşate includ un singur grattoir distal, numeroase burins pe spărtură sau pe troncatură, lame şi lamele retuşate marginal, lame fragmentate cu amenajare tip cran şi lamele à dos.
Dimensiunea, complexitatea şi relevanţa deosebită – pentru ansamblul locuirilor paleolitice din Bazinul Ceahlău –, a secvenţei arheologice şi geocronologice de la Bistricioara-Lutărie, confirmată de cercetările de diagnostic din 2018, impun iniţierea unor săpături arheologice în regim sistematic începând cu anul 2019. ... Vezi mai mult Vezi mai puțin
Bibliografie: