Nume | Prenume | Rol | Instituție |
---|---|---|---|
Bem | Cătălin | Muzeul Naţional de Istorie a României | |
Coşuleţ | Stelian | Muzeul Judeţean de Istorie Braşov | |
Popovici | Dragomir Nicolae | responsabil | Muzeul Naţional de Istorie a României |
Staţiunea, intrată de timpuriu în circuitul ştiinţific, a fost investigată arheologic încă de la sfârşitul sec. XIX şi în prima parte a sec. XX. Campania din 1995 a avut ca principale obiective verificarea presupusei succesiuni stratigrafice şi a posibilităţii aplicării în situri de acest gen a unei metode de cercetare pluri- şi interdisciplinară. Săpăturile anterioare au afectat în proporţie de cca. 85...% suprafaţa aşezării, de altfel nu foarte mare, mai mult sau mai puţin nederanjat, un spaţiu de numai cca. 175 m² asupra căruia ne-am axat atenţia, cu deosebire asupra a cca. 100 m². Grosimea maximă a stratului de cultură în zona în discuţie nu depăşeşte 70 cm, singurele depuneri coerente fiind cea medievală, marcată de resturile a trei locuinţe de suprafaţă cvasi contemporane şi datată printr-o monedă Matei Corvin (Baia Mare - 14) şi cea eneolitică. Sporadic, au apărut şi câteva fragmente ceramice Schnekenberg şi două vârfuri de săgeată din os din perioada migraţiilor, fără a se încadra într-un nivel arheologic definibil. De remarcat, pentru aşezarea din sec. XV, terasarea marginii martorului de eroziune pe care s-a dezvoltat şi ridicarea unui zid de sprijin din piatră şi mortar. Aşezarea eneolitică (aspectul Ariuşd - Cucuteni A3) s-a dezvoltat pe două niveluri, deosebindu-se macroscopic nu prin inventar, identic pentru ambele, ci prin culoare, textură şi structură. În primul nivel, cel mai vechi, au fost descoperite resturile, dezvelite parţial, a două locuinţe-bordei, care sunt însă, ulterioare momentului iniţial al locuirii. Ambele conţin resturile vetrelor, puternic deranjate, ca şi o cantitate relativ mare de fragmente ceramice şi osteologice, unelte şi elemente de suprastructură. Resturile faunistice, preponderent aparţinând exemplarelor sălbatice, oferă posibilitatea de a se presupune că aşezarea eneolitică a fost o staţiune de vânătoare (v. rap. arheozoologic), probabil satelit al sitului eponim pentru aspectul transilvănean al complexului cucutenian. Nu s-a confirmat până acum existenţa unor niveluri sau cel puţin a unor urme sporadice de locuire liniar-ceramice, Boian, Wietenberg, Latène sau din epoca romană, aşa cum se afirmă sau se presupune. STUDIUL ARHEOZOOLOGIC AL RESTURILOR DE MAMIFERE DESCOPERITE ÎN NIVELURILE ENEOLITICE (ASPECTUL TRANSILVĂNEAN CUCUTENI A3); Dragoş Moise, Deparpamea