În continuarea cercetărilor din 20111, anul acesta am deschis două suprafeţe (notate S. IV şi S. V), amplasate – la fel ca şi două din secţiunile din campania trecută – în partea de sud-est a platformei inferioare a înălţimii Cetăţuia Frumuşica. Cele două secţiuni, realizate în scopul obţinerii unei secvenţe cronologice complete pentru acest sector al sitului şi pentru cercetarea structurii de pietre surprinsă ...în 2011 în limitele S. II, au fost trasate în funcţie de vegetaţia care acoperă situl2 şi de amplasarea săpăturilor vechi. Secţiunile noastre (S. IV de 12 x 2 m şi S. V de 4 x 5 m) au intersectat unul dintre şanţurile trasate în 1940 (S. 13) – în care, după cum se menţionează în monografie, săpăturile au dezvelit (fără a cerceta) nivelul pavajelor de pietre. Aşa cum am putut constata în campania 2012, structura cu pietre (notată Cx. 1) acoperea într-un strat relativ uniform suprafaţa S.V şi parţial (capătul de sud, pe lungimea a max. 4 m din S. IV). Aspectul acesteia nu este, în ansamblu, suficient de compact pentru a justifica folosirea termenului de „pavaj”, între pietrele care o compun observându-se numeroase goluri în care se aflau bucăţi de lipitură arsă provenind de la construcţii eneolitice. În componenţa complexului se regăsesc, deopotrivă, bolovani de râu de dimensiuni mici şi medii (cu latura de maxim 0,25 m) şi piatră provenind, cel mai probabil, din înălţimea pe care se află situl. Din solul aflat printre pietre şi deasupra acestora s-au recoltat fragmente ceramice (majoritatea eneolitice, dar şi unele acoperite cu striuri sau decorate cu triunghiuri haşurate, specifice epocii bronzului – culturii Costişa). Spre limita de est (singura surprinsă, deocamdată în săpătură, în suprafaţa S. IV) aspectul Cx. 1 este diferit de cel al restului structurii, nivelul de pietre fiind mai consistent şi mai compact. În apropierea profilului de vest al S. IV, dedesubtul acestui nivel de pietre (cu o grosime de cca. 30 cm) s-a conturat umplutura unui şanţ – mai curând o alveolare cu adâncimea de maxim 0,40 m şi lăţimea maximă de cca. 1,2 m – conţinând un sol de culoare închisă, pietre şi ceramică fragmentară, rulată (atât eneolitică, cât şi din epoca bronzului). Structura, care pare să se desfăşoare de-a lungul terasei, paralel cu marginea acesteia, suprapune o alta, asemănătoare, aparţinând unuia dintre nivelurile eneolitice (Cucuteni AB sau A). Acest al doilea şanţ, interceptat între -1,00 m şi 1,80 m, are deschiderea la gură de cca. 1 m şi este umplut aproape exclusiv cu pietre (care formează un strat compact). Complexul 1, a cărui lungime depăşeşte limitele secţiunilor trasate anul acesta, a fost cercetat parţial, urmând ca în campaniile viitoare să continuăm dezvelirea sa, pentru a putea oferi o interpretare corectă a cronologiei, stratigrafiei, precum şi a funcţionalităţii sale în epocă. S-a observat existenţa unei suprafeţe pe care nivelul de pietre. Alături de structura de pietre menţionată au mai fost identificate şi cercetate parţial şi trei complexe de locuire din nivelurile eneolitice. Acestea din urmă se datează, pe baza materialului ceramic recuperat, pe parcursul fazelor AB şi A ale culturii Cucuteni. Prima dintre locuinţele AB (notată Cx. 4), aflată într-o stare relativ proastă de conservare, a fost interceptată în S. V şi parţial în capătul de sud-vest a secţiunii IV. Spre est pare să fi fost deranjată de resturile Cx. 1. A constat într-o aglomerare de bulgări de lutuială arsă, reprezentând resturi ale pereţilor prăbuşiţi, dedesubtul cărora se păstrau fragmente din podeaua locuinţei (realizată, de asemenea, din lut, cu grade diferite de ardere). Vatra construcţiei, de dimensiuni mari, a avut formă circulară, diametrul de cca. 1,20 m şi a fost construită pe un pat de cioburi. Din inventarul locuinţei au fost recuperate fragmente ceramice de la mai multe vase, două greutăţi de lut ars şi mai multe obiecte de silex. Cx. 4 depăşeşte spre sud, vest şi nord limitele S.V, astfel că alte dare (referitoare la formă, dimensiuni, posibile elemente de construcţie) vor fi cunoscute după extinderea săpăturilor. Cea de-a doua structură aparţinând nivelului Cucuteni AB (Cx. 6) a fost dezvelită, de asemenea, parţial în partea de nord a secţiunii IV. Consta într-o suprafaţă de lut curat, nears, în care s-au identificat fragmentele unui vas întregibil, mai multe cochilii de melci şi o râşniţă de gresie fragmentară. Alte două râşnite, utilizate pe ambele feţe, au fost identificate în colţul de nord-vest al secţiunii IV, aflate în apropierea unei gardine de lut curat, care poate fi pusă în legătură cu acelaşi complex 6. Locuinţa Cucuteni A surprinsă parţial în secţiunea IV (Cx. 5) a fost doar conturată, cercetarea sa fiind lăsată pentru campania viitoare, din mai multe considerente. Primul dintre acestea are în vedere suprafaţa relativ restrânsă din acest complex interceptată în săpătură; pentru cercetarea şi înţelegerea acestei structuri este necesară extinderea săpăturii, în măsura în care vegetaţia o permite. În al doilea rând, locuinţă pare a fi una conţinând un inventar bogat şi păstrând multe detalii de arhitectură, investigarea sa necesitând un timp mai îndelungat decât cel rămas la dispoziţie anul acesta. Prin urmare, din vestigiile complexului 5 au fost recuperate vasele aflate la partea superioară a distrugerii, aflate în pericol mai mare de degradare, după care structura a fost protejată cu folie de polietilenă şi acoperită cu pământ, pentru a se putea conserva până anul viitor, când intenţionăm să deschidem o suprafaţă mai largă, care să permită o cercetare corespunzătoare a construcţiei.