Rezultatele campaniilor anterioare (2012-2015) La începutul campaniei 2016, situaţia arheologică în castrul de la Bologa arăta, în linii mari după cum urmează: 1. Clădirea comandantului avea planul parţial recon-struibil, cel puţin pe aproximativ o jumătate (cea de E) a suprafeţei sale, în cadrul unei aşa-zise faze principale romane. 2. În totalitate au fost stabilite ce...l puţi patru faze de construcţie: a. O fază de lemn, cea mai timpurie, în stadiul actual al cercetărilor, definită de pereţii de lemn PT2, 3, 4 şi 5, precum şi de podeaua C4’. b. O fază principală romană, care defineşte o clădire de tip casă mediteraneană, cu o curte interioară dispusă median, înconjurată pe toate laturile de încăperi şi de un portic. c. O fază secundară de piatră, observabilă numai în colţul de SE al clădirii, sub forma unei instalaţii improvizate de hypocaustum, plasată deasupra unuia dintre pereţii de compartimentare din faza principală, prăbuşit pe podeaua superioară de opus signinum. d. O ultimă fază (cea mai recentă), considerată de noi iniţial post-romană, definită de un sistem de tălpi de piatră legată cu lut, care ar fi suţinut pereţi de lemn, precum şi câteva podele de lut bătut, aşezat peste un strat de ţigle ştampilate, întoarse cu faţa în jos. Tot din această fază face parte şi o platformă al cărei scop este greu de precizat, formată din cărămizi ale pilae-lor de hypocaustum, plasată aproximativ în centrul curţii. e. O menţiune specială merită sectorul de NE al clădirii, unde faza principală romană este puternic deranjată de un grup de instalaţii deocamdată cu utilitate îndoielnică, în specială două aparente cuptoare menajele şi două platforme solide (piatră şi ţigle). 3. Porta praetoria, redescoperită în scopul revalorificării sale printr-un proiect de restaurare din axa de finanţare prin fonduri europene 5.1, prezintă câteva particularităţi şi cel puţin două faze de construcţie: a. O fază iniţială de lemn este observabilă în proximitatea ambelor bastioane, sub forma unor gropi de stâlp de lemn, de mari dimensiuni, uşor detectabile în masa de lut ce forma valul. b. Faza principală de piatră, cu bastioanele rotunjite, prezintă o serie de particularităţi: bastioanele nu au aceleaşi dimensiuni, prezintă o cămăşuială de piatră, în bastionul de V valul intră până aproape de zidul estic al acestuia, intrarea dinspre interiorul castrului este blocată cel puţin în bastionul de E, iar întreaga poartă va fi blocată la un moment ulterior. Principalele rezultate ale campaniei 2016 Praetorium În vederea măsurării cu un scanner 3D a întregii suprafeţe cercetate, de către specialiştii parteneri din Polonia (Universitatea din Torun), aceasta a fost recurăţată. O serie de structuri noi au apărut, iar altele au prezentat detalii suplimentare valoroase. Suplimentar, în cadrul campaniei, au fost cercetate 3 noi suprafeţe: i. S1/2016 – 100 mp – în nodrul clădirii. j. S2/2016 – 7 mp – plasată în colţul de SV al suprafeţei, aproximativ pe axa centrală N-S a clădirii. k. S3/2016 – 4 mp – un sondaj în exteriorul lui Z2, pentru stabilirea cotei de fundare şi a configuraţiei exterioare a colţului de SE al clădirii. l. Suprafaţa începută în campania 2015, dispusă logintudinal pe axa N-S a clădirii (37 mp), de o lăţime de 2 m, a fost continuată până la nivelul general al cercetării Contexte arheolgice şi ziduri Z13: este o porţiune din zidul absidei de E, mai exact capătul estic al acestuia, surprins în zona de contact cu zidul sudic de incintă al pretoriului (Z1). Este construit din piatră de carieră legată cu mortar, s-a păstrat pe o înălţime de cca. 1 m (incluzând şi fundaţia), are o lăţime de 0,60 m şi fost surpins pe o lungime de 0,65 m. Z13 este ridicat ulterior lui Z1, fiind lipit de acesta şi având nivelul de fundare mai sus decât Z1. În interiorul absidei (la vest de Z13) se mai păstrează podeaua C62. Peste joncţiunea Z1–Z13 a fost surprinsă o secţiune mai veche (SG), care a urmărit traiectul celor două ziduri, nivelul de fundare al acestora şi probabil legătura dintre ele. Din această cauză, relaţia celor trei elemente (Z1, Z13, C62) este parţial compromisă în această zonă. PT7: urma unui nou perete de lemn, similar şi conectat pereţilor PT2–PT3, identificat pe latura de sud a porticului, înspre vest. Şanţul peretelui, orientat est-vest, este perpendicular pe PT2 şi a fost identificat pe o lungime de cca. 0,40–0,50 m, cu lăţimea de 0,20 m. Se află pe acelaţi aliniament cu P2’. Structura PT2–PT7 face parte dintr-o fază de lemn anterioară, dezafectată în momentul construcţiei în piatră. C43: un şanţ cu umplutură (depunere) ce taie podeaua din camera VII, orientat VSV-ENE, probabil un canal de drenaj dintr-o fază târzie (în legătură cu cuptoarele aflate pe latura de est ?). C57: canalul de aducţiune a apei care face legătura cu bazinul (G29 = C61). De la intrarea în bazin se dezvoltă spre NV. Este amplasat în curtea interioară a pretoriului şi taie pe C52 (vezi raportul pe 2014, considerat iniţial urma unui perete, se extinde ca un strat în interiorul curţii, vezi 2016). C58: (½ ∈ S1/2016; ½ ∈ 3D/2016) este un strat compact de tencuială, provenind din demolarea fazei de lemn, ce apare la nord de SG, în jumătatea de nord a încăperii VI. C61 (= G29 din 2014), definit ca G29 în campania din 2014 când a apărut parţial (cca. 1/3), se conturează în întregime ca un bazinet patrulater (fântână), orientat est-vest, cu dimensiunile de 1,60 x 0,80 m. Este amplasat în curtea interioară a pretoriului şi taie pe C52 (o amenajare a curţii, vezi şi C57). Se remarcă un strat de lut compact, care tapetează pereţii şi fundul gropii G29, în vederea amenajării bazinului. Restul umpluturii cuprinde pietre, bolovani, fragmente tegulare, ceramice şi osteologice. C62: este o podea de mortar, localizată în interiorul absidei estice descrise de Z13 pe latura de sud a pretoriului (Z1), surprinsă pe o suprafaţă restrânsă (1,25 x 0,50 m) în colţul de sud-vest al S1. Podeaua este ruptă exact pe linia de joncţiune a absidei cu Z1 (probabil distrusă de secţiunea mai veche a lui Gudea). Podeaua are o grosime de 6-7 cm şi e turnată din mortar amestecat cu fragmente sfărâmate (nu pisate) de cărămidă. G53: este o groapă de par, de mici dimensiuni (diametrul de 0, 20 m şi adâncimea de 0,18 m), amplasată la cca. 0,75 m nord de peretele de lemn PT2 şi la 0,30 m sud de groapa G44. G54: este o groapă de par, de mici dimensiuni (diametrul de 0, 23 m şi adâncimea de 0,18 m), similară lui G53, la cca. 0,30 m nord de aceasta. G55: este o groapă de par, de mici dimensiuni, similară gropilor G53 – G53 şi coliniară ce acestea la cca. 2 m nord de G53. G57: este o groapă de par, de mici dimensiuni (diametrul de 0, 23 m şi adâncimea de 0,20 m), amplasată la nord de canalul C57, lipit de acesta. G58: este o groapă ovală (0,90 x 0,54 m), la nord de bazinul G29. G44: este o groapă de stâlp, cu diametrul de 0,85 m şi adâncimea de 0.80-1 m, localizată în colţul de sud-vest al curţii interioare. Aparţine laturii de sud a porticului, pe care s-au identificat până în prezent trei gropi de scoatere a stâlpilor. G63: este o groapă de stâlp, cu diametrul de 1,25 m şi adâncimea de 0,80 m, localizată în colţul de nord-vest al curţii interioare. Aparţine laturii de nord a porticului, pe care s-au identificat până în prezent trei gropi de scoatere a stâlpilor. G48: este o groapă de stâlp, amplasată în încăperea V de pe latura de sud a pretoriului, la cca. 0,40 m de Z1. Groapa tăiată în podeaua încăperii, are diametrul de 0,60 m şi adâncimea de 0,30 m şi e posibil să facă parte din ansamblul de gropi ai unor structuri susţinere a acoperişului adăugate ulterior. G49: este o groapă de stâlp (probabil de scoatere a acestuia), poziţionată în colţul de sud-vest al încăperii V, la intersecţia zidului Z1 cu peretele P5, cu un diametru semicircular de 0,82 – 1 m. Groapa taie podeaua încăperii, iar stâlpul amplasat aici susţine structurile pereţilor şi acoperişului. Prin urmare este ulterioară fazei principale, fiind contemporană cu celelalte gropi de susţinere identificate în pereţii P2, P3, P4. G50: este o groapă de par, de mici dimensiuni (diametrul de 0, 20 m şi adâncimea de 0,18 m), amplasată în colţul de nord-est al încăperii V, fiind un posibil element al unei structuri rectangulare, de tip mobilier, fixate în podea. G51: este o groapă de stâlp, cu diametrul 0,40 m şi adâncimea de 0,30 m, poziţionată în colţul de sud-est al încăperii V, lângă intersecţia zidului Z1 cu peretele P4. Groapa taie podeaua încăperii, iar stâlpul amplasat aici susţine structura acoperişului, fiind ulterior fazei principale (similar lui G49). G61 şi G62: sunt două gropi localizate în încăperea VII, la nord de zidul Z6, şi în imediata vecinătate a canalului 41. Diametrul acestora este de cca. 0,30-0,40 m şi adâncimea de 0,10 m. Ambele gropi sunt săpate în podea şi se opresc pe stratul imediat inferior. S1/2016 (est-vest = 12 m; nord-sud = 8m) Z10: zidul de nord al pretoriului, identificat în continuarea segmentului descoperit în 2013, a fost surprins de-a lungul profilului nordic al secţiunii S1. Zidul e orientat est-vest, are o lăţime de 0,95 m, iar urma sa e vizibilă pe întreaga lungime a secţiunii (12 m). La acest nivel elevaţia e vizibilă la cele două capete, de est (3m) şi de vest (2,70 m), cu o zonă mediană de cca. 6 m afectată de distrugeri, dar probabil identificabilă mai jos. Z12: zidul (identificat în 2015), este orientat est-vest şi se întinde între zidul Z10 la nord şi platforma 26 la sud. Apare ca un şir de bolovani de carieră şi cărămizi legate cu mortar, cu lungimea de 2,70 şi lăţimea de 0,20 – 0,25 m. Pare a deservi anexele aflate în compartimentarea de nord-est a pretoriului, într-o fază târzie. P6: peretele de nord al încăperii VII, identificat în colţul de sud-est al secţiunii. E orientat est-vest şi închide la nord camera VII. Peretele are o grosime de 0,20 m şi a fost surprins pe o lungime de 2,70 m, jumătatea sa dinspre est fiind distrusă de construcţia ulterioară a unor cuptoare. Capătul vestic ajunge până la aliniamentul peretelui P4 unde se află intrarea în camera VII. Este similar ca tehnică şi material cu ceilalţi pereţi de compartimentare din faza principală de construcţie (P1-P5). P7: peretele de compartimentare de pe latura de nord a curţii interioare, mai exact dinspre colţul de nord-est al porticului, orientat est-vest, identificat la 5 m sud de zidul Z10. Apare pe o lungime de cca. 2.10 m şi are o lăţime 0,30 m. Peretele este tăiat la est de gropa unui stâlp de susţinere adăugat ulerior (G66). Este similar ca tehnică şi material cu ceilalţi pereţi de compartimentare din faza principală de construcţie (P1-P6). C1 + C1’: cele două contexte, definite astfel în campaniile anterioare, se regăsesc neregulat pe mare parte din suprafaţa secţiunii. C3: nivel de lut, amestecat cu tencuială / mortar şi piatră ce pare a fi dărâmătura pereţilor P6, P7, eventual P4 şi alţi pereţi nedescoperiţi încă. Are o grosime de cca. 0,15-0,20 m. Apare la nord de camera VII şi se extinde neregulat pe suprafaţa secţiunii S1. C26: platforma descoperită parţial în 2013, se extinde spre vest ajungând la dimensinea de 2,25 m (est-vest) x 1,65 m (nord-sud). Platforma este amplasată la sud de zifurile Z10 şi Z12 şi la nord de platforma C65, în compartimentarea de nord-est a pretoriului. Construită din bolovani de carieră, are pe margini şi în colţuri cel puţin două straturi de cărămizi şi ţigle. C63: este un strat de pământ lutos, de formă neregulată (cca. 2,70 x 2,20 m, gros de 15 cm), care a funcţionat ca un nivel de călcare într-o fază târzie, ulterior dezafectării clădirii. Se întinde la nord de curtea interioară, în zona compartimentării dintre Z10 şi P7. C65: este o platformă sau baza unei platforme, dintr-o fază târzie, orientată est-vest, de formă dreptunghiulară (dimensiuni 1,80 x 1,10 m), construită din şiruri suprapuse (cel puţin două) de cărămizi, ţigle şi bolovani de carieră. Se localizează la 1,25 m nord de P6. G64: este o groapă de stâlp, acoperită parţial de platforma C65. Are diametrul de cca. 0,75 m şi e posibil să fie groapa unui stâlp de susţinere a acoperişului. Conturul gropii „intersectează” continuarea imaginară a lui P4, în vreme ce axul acesteia se află la cca. 1,70 m nord de P6. G65: este o groapă de stâlp, poziţionată într-o spărtură a zidului de nord (Z10). Are diametrul de cca. 0,65 m şi adâncimea de 0,20 m. Probabil e groapa unui stâlp de susţinere a structurii acoperişului sau pereţilor. Este coliniară cu G64 şi cu celelalte gropi de pe traiectoria peretelui P4. G66: este o groapă de stâlp, cu diametrul de 0,90 m şi adâncimea de cca. 0,80 m, care taie peretele P7 la est. Stâlpul este plasat în această poziţie într-o fază ulterioră probabil, ca element de susţinere a structurii acoperişului. SG: iese din profilul vestic un colţ al unei secţiuni mai vechi (4 x 0,90 m), orientată nord-sud. Concluzii S1/2016 ne-a relevat o serie de structuri noi, care contribuie la planul general al clădirii. Doi noi pereţi de compartimentare, P6 şi P7 par a defini un şir de încăperi de pe latura de nord a clădirii, iar P6 probabil că închide o încăpere nou-definită, numită de noi VII (între Z1, Z6, P4 şi P6). Traiectul zidului Z10 a fost suprins în S1, partea de N, deşi stadiul la care am ajuns ne prezintă doar partea superioară a şanţului de scoatere. Întreaga suprafaţă a celor două platforme din această zonă a fost stabilită (C26 şi C65). Structura şi organizarea porticului au fost completate cu relevarea a două noi gropi de scoate a stâlpilor masivi, câte una pe laturile de N şi S, iar în mijlocul curţii au fost cercetate un bazin de captare a apei şi un canal de scurgere, care merge spre NV. În porticul de S, sub nivelul de călcare, au fost relevate două şanţuri de pereţi de lemn, aparţinând probabil celei mai timpurii faze. Deocamdată este greu de definit vreun plan de clădire aparţinând acestei faze, dar cei patru pereţi descoperiţi până acum par a defini cel puţin patru încăperi în jurul unei curţi. În colţul de SV al clădirii a fost decoperit capătul de zid al uneia dintre cele două abside de pe latura de S a clădirii, deja descoperite de N. Gudea. Zidul Z13 nu se ţese cu Z1, probabil această absidă, care prezintă şi o podea de opus signinum foarte solidă aparţinând unei adăugiri ulterioare. În sectorul de NE al suprafeţei, în prelungirea spre N a secţiunii S2/2012, ne-am adâncit, surprinzând cel puţin două faze de încălzire prin podea anterioare fazei principale. Urmele dezafectării acestora se observă sub forma conglomeratului de cărămizi ale pilae-lor dispersate pe întreaga suprafaţă şi nivelate cu un strat de lut foarte compact. Propuneri pentru campania 2017: - Descoperirea întregii laturi estice a clădirii, prin extinderea suprafeţei cercetate cu o secţiune de cel puţin 2 m lăţime spre E. - Finalizarea suprafeţei S1/2016. - Extinderea cercetărilor pe o suprafaţă cât mai mare spre V, pentru a putea atinge limita de V a clădirii. - Extinderea suprafeţei cercetate spre S, pentru a descoperi în întregime cele două abside de pe această latură a clădirii.