Lista contextelor arheologice A1 - absida identificată de noi ca fiind cea mai timpurie din punct de vedere stratigrafic, situată la vest de A2. Este contemporană cu Z1, Z14 se ţese cu Z1 şi este dispusă spre S. Probabil că făcea parte din încăperea denumită de noi VIII, definită de Z15, Z1, Z14, Z16. A2 – absida ulterioară celei dintâi, surprinsă la est de A1, aparţine cu certitudine de o fază mai târzie şi... ne dovedeşte faptul că Z13 este adăugat la Z1 (observaţie făcută deja în 2016), în acelaşi timp, pe Z14 observându-se urme de consolidare. La momentul construcţiei absidei A2, zidul Z1 a fost întrerupt într-un porţiune pentru a se putea intra în absidă. Din nefericire nivelul acelei intrări era mai sus şi nu am mai fi putut surprins. În interior avem păstrat un rând de 6 pile de hypocaustum din instalaţie de încălzire, precum şi podeaua de opus signinum. Distanţa dintre pilae ne permite să presupunem că suprafaţa era încălzită printr-un canal format din acestea. Z14’ – consolidare / reconstrucţie parţială a Z14 în vederea construcţiei A2. Z15 – zid în tehnica opus incertum, orientat N-S, numit iniţial pe toată lungimea, dar care se ţese cu Z16 după aproximativ 3 m, făcând colţ spre V, caz în care sectorul la N de Z16 al Z15 a fost adăugat ulterior pentru o eventuală extindere. Prin urmare, sectorul săi de la N de Z16 primeşte denumirea Z15’. În cazul în care aceste ipoteze se confirmă în viitoarele campanii, va fi destul de evident că încăperea IX este ulterioară încăperii VIII, nivelul său de călcare fiind reprezentat de C86. Z15’, în gridul 19, aproape de colţul nordic (aprox. 1m de la intersecţia cu Z16) zidul conţine fragmente de cărămidă (de tip bipedalis). Z16 – opus incertum, orientare E-V, cu o lăţime medie de 60 cm, surprins numai în SG. Relaţia cu Z15 s-a discutat mai sus (descrierea Z15 şi Z15’). Cota sa de fundare este inferioară faţă de cea a lui Z15’, iar ca tehnică de construire pare mai compact, mai îngrijit faţă de Z15. Prin urmare, putem trage câteva concluzii despre succesiunea fazelor de construcţie în această parte a clădirii: • Faza I, iniţială - Z16 – Z1 – Z14 – Z15; • Faza II, ulterioară, reprezentată de absida A2 - Z13 – Z14’ – Z15’ – Z17. Z17 – încă incert, pare a închide încăperea IX la N. Face parte din faza de extindere a A1 sau de adăugare a unei noi încăperi. Probabil că se ţese cu Z15’, dar deocamdată nu putem confirma cu exactitate. Nivelul de călcare care aparţine de această structură se confirmă a fi C86. Faţa şi ţesătura zidului încă nu sunt vizibile, fiindcă deocamdată acesta este acoperit cu o amenajare sub forma unei lutuieli masive. În gridul 25 pe fundul SG s-au conturat urme aparţinând fazei de lemn, care urmează a fi investigate în campaniile viitoare. Încăperea VIII Definită de Z14, Z1, Z15, Z16, incluzând A1. Prezintă două niveluri de podea, C87 şi C88, precum şi C89 despre care nu putem spune dacă este contemporan cu C88, din cauza nivelului diferit. În cazul în care sunt contemporane atunci încăperea VIII a fost încălzită prin sistem de hypocaustum, dar A1 numai într-o fază ulterioară. Latura de N a clădirii Lipsind structurile solide din această zonă cu câteva mici excepţii, deocamdată nu putem vorbi despre compartimentări sau amenajări semnificative, însă putem face de câteva observaţii de organizare a spaţiului analizând profilul E al secţiunii magistrale a lui N. Gudea. G91 – se află în G22 observată pe profilul E a SG, Ø aproximativ 1m. Este groapa unuia dintre stâlpii porticului curţii. Completări la G83/2016 - Este un şanţ orientat E-V, cu extindere până în S2/2012, vizibil mai degrabă în profil şi care poate să fi scos un perete sau un zid ce închidea eventualele încăperi de pe latura de nord şi definea latura de N a porticului. Din cauza faptului că are traseul între P6 şi P7 nu putem stabili relaţia cu aceste două structuri. Curtea interioară (după profilul E a SG) Se confirmă parţial nivelurile de pietriş surprinse în anii anteriori, precum şi câteva structuri de gen canal sau „bazinet”. Substrucţia curţii pare să fie formată dintr-un strat masiv de pietriş cenuşiu care la rândul său stă pe o amenajare de lut masiv – nivelare ulterioară fazei de lemn. Între cota 0 şi -40cm se observă o amenajare pe toată suprafaţa, amenajarea este mixtă cu pietre de dimensiuni mijlocii, tegulae şi pe alocuri lentile de lut. Umplutura masivă din lut se observă şi în portic, iar un presupus nivel de călcare în acest portic poate să apară imediat sub humusul actual, pierdut de noi în urma lucrărilor agricole. Spaţiul dintre G83 şi Z10 Prezintă o stratigrafie unitară în care se remarcă în acest moment trei niveluri de călcare, în ordine cronologică: 1. Probabil aparţine fazei de lemn. Este dispus direct pe stratul masiv de pietriş, observat pe fundul SG şi face parte din aceeaşi fază cu şanţul unui perete de lemn, numit C92. 2. Stă cu aproximativ 10-11 cm mai sus de primul, pe umplutura compactă de lut cenuşiu şi pe un strat de pietriş foarte nisipos de dimensiuni variabile. Acest strat este semnificativ mai gros deasupra şanţului C92. Între nivelurile 2 şi 3 se observă o umplutură de lut succesiv amenajat. În umplutură se observă lentilă de tencuială, ce poate să fie urma dărâmarea unui perete de lemn. 3. Este cu aprox. 20-30 cm mai sus de faţă nr. 2. C92 – se află în gridul 22, profilul E al SG, este umplut ulterior. Poate să fie urma unui perete din faza de lemn. G93 – groapa de stâlp în gridul 23. Apare în profilul E a SG şi taie toate cele 3 niveluri de călcare. Acest ultim nivel de călcare (3) submerge dinspre E spre V, fapt care se observă în profilul Z10. Deasupra acestui nivel de călcare se obsevă pe ambele profiluri urmele unei nivelări compuse din cantităţi mari de mortar amestecat cu pământ, probabil provenind din dărâmarea fazei principale romane. Numai pe profilul V al SG, peste acest strat este aşezat un strat de lut, suprapus de chirpici, care este dărâmarea unui clădiri ulterioare fazei principale romane. Acesta este acoperit de strat alb de mortar/tencuială rudimentar, care se observă în toate zona de nord a clădirii. Concluzii Stratul masiv de mortar denumit de noi până acum C3 este demolarea sistematică a clădirii praetoriului. Cu această cantitate de deşeuri, s-a executat o amenajare pentru o locuire ulterioară (mai rudimentară) al cărei nivel de călcare este reprezentat de către stratul de lut compact de deasupra lui C3. Demolarea acestei locuiri ulterioare este reprezentată de straturile de chirpici, care la rândul său s-a egalizat de un strat de tencuială dezafectată, numit C85. Menţiune specială Această fază de locuire se observă în toată latura de nord a praetoriului, cel puţin stadiul actual al săpăturii. În latura N a SG, deasupra lui Z10 şi Z17 se observă că toată amenajarea este în legătură cu aceste ziduri. Lutul este lipit peste latura zidurilor, deasupra nivelului de fundare. Tot pe latura N, în exteriorul clădirii nu se observă o diferenţă semnificativă de stratigrafie, faţă de interior. Latura de N a clădirii (gridurile 10, 11, 16, 17, 22, 23) A fost îndepărtată platforma C65 de pe partea nordică a suprafeţei. Din punct de vedere al materialului arheologic, nu se prezintă nimic semnificativ (cu excepţia unui fragment ceramic posibil medievală?) C26 şi C65 – ambele platforme sunt evident târzii din următoarele motive: - Sunt construite din material roman refolosit, respectiv piatră de carieră, ţiglă, cărămidă; - Taie stratigrafia romană; - C26 este înconjurată la N şi la V de un gard/incintă rudimentară (Z12); - Sub C65 a apărut un strat subţire ce semăna cu un humus şi fragmentul ceramic foarte târziu; - Cele două platforme nu sunt neapărat contemporane. Menţiune Fiindcă Z10 s-a păstrat cu cel puţin două asize mai sus decât pe restul lungimii păstrate, acesta poate fi un indiciu al unei relaţii zonale între cele trei structuri (Z10, Z12 şi C26). Completări la Z10 Pe traseul său a fost clar conturată groapa G65 , în gridul 11. La limita dintre gridurile 17 şi 23 se observă o întrerupere masivă (G67) ce ne permite presupunerea unui canal ce făcea legătura între clădire şi spaţiul exterior sau drum. Deasupra lui C85 a fost identificat un nivel de arsură, C74, care a fost acoperit pe latura de NE şi N, imediat lângă Z10 de către o dărâmătură masivă de chirpici, C77. Aceasta din urmă pare a avea o legătură cu urmele de C3 care s-au găsit imediat lângă el, pe latura N a clădirii, la S de Z10, în gridul 17. Sub C77 (chirpici) a fost identificat un nivel cu material arheologic bogat, concentrat pe o zonă restrânsă, corespunzând probabil un raft prăbuşit (direcţia prăbuşirii nu s-a putut determina). În latura N a clădirii mai au fost identificate patru gropi de stâlp. G66 în anul 2016, în legătură cu P7 în capătul de E. În capătul de V al P7 mai a fost identificată o groapă de stâlp, G69 de aproximativ aceleaşi dimensiuni şi formă. La N de G69 mai a fost identificată încă o urmă de stâlp, G70 care poate avea legătură cu un alt perete, probabil orientat N-S, dar structura ei încă nu este clar vizibilă. Pe latura de E a suprafeţei s-au conturat două gropi de stâlp pe aliniamentul P4. Se poate astfel presupune continuarea peretelui P4 spre N, până la Z10, însă distrugerea masivă ulterioară din această parte a clădirii încă nu ne permite stabilirea vreunei concluzii definitive.