Scopul principal al cercetărilor începute în campamia anului 1996 îl reprezintă lămurirea unor probleme privind datarea, dimensiunile şi amenajările efectuate la fortificaţiile din epoca bronzului şi prima epocă a fierului, precum şi dimensiunile sau sistemul de construcţie a fortificaţiilor din perioada clasică a culturii dacice. În acest sens s-a trasat un şanţ de 4 m lărgime, care porneşte de pe acropolă ş...i se termină la contraescarpa şanţului de apărare, cu o lungime de circa 36 m. Notarea şanţului s-a făcut în continuarea celorlalte practicate până acum, respectiv S - XLI. Trebuie să remarcăm faptul că în această zonă s-au făcut diverse lucrări de nivelare, de către Ferma Legumicolă Brad, care a dezafectat aproape în întregime ultimul nivel dacic şi mormintele medievale, care au existat, desigur în această zonă ( ne referim la porţiunea de pe acropolă). Tot datorită acestor lucrări s-a putut constata şi astuparea unei porţiuni din şanţul de apărare, cu pământ adus cu buldozerul, de pe acropolă, în vederea nivelării terenului pentru semănarea de plante furajere. Primii 15 m au dat la iveală mai multe urme de locuire aparţinând sec. I a. Chr., în special vetre şi lutuieli de la locuinţe. Toată zona este plină de fragmente ceramice, oase, arsură sau alte urme de locuire ce aparţin, până la circa 1 - 1,20 m adâncime, celui de al treilea nivel dacic respectiv sec. I a. Chr. - I p. Chr. Tot acestei perioade îi aparţin şi urmele palisadei din lemn sau a amenajării platformei care precede şanţul de apărare. Toate aceste construcţii şi amenajări se află peste o fortificaţie mai veche respectiv valul placat cu piatră din prima epocă a fierului şi epoca bronzului. Sunt surprinse, în mare măsură grupul de pietre ale acestui placaj, precum şi valul de pământ care constituie fortificaţia din epoca bronzului ce conţinea materiale provenite din aşezarea neo-eneolitică pe care o suprapunea. Odată cu tăierea şi amenajarea şanţului de apărare dacic se distruge şi o bună parte din valul epocii bronzului precum şi şanţul de apărare care aparţinea aceleiaşi perioade dar care nu a mai putut fi surprins datorită faptului că şanţul dacic fiind mai mare, a distrus atât escarpa, cât şi contraescarpa şanţului de apărare din epoca bronzului şi prima epocă a fierului. După cum se poate constata {fortificaţia dacică aparţine doar celui de al treilea nivel dacic de aici, respectiv sec. I a. Chr.- I p. Chr}. Primele două niveluri dacice - sec. IV-II a. Chr. nu au avut fortificaţii, locuinţele acestei perioade fiind făcute chiar pe valul de apărare din epoca bronzului şi prima epocă a fierului. Sanţul de apărare dacic avea escarpa destul de abruptă, cu o înclinaţie de peste 45 de grade, către talvegul şanţului de apărare se mai păstrează urmele de pari dispuşi vertical sau oblic pentru menţinerea escarpei sau pentru oprirea pătrunderii cailor pe acropolă. Deşi nu mai este acea întărire a escarpei cu construcţia de lemn descoperită în zona intrării pe cetate, trebuie să remarcăm importanţa amenajării cu multă atenţie a acestei zone, deosebit de importantă în condiţiile unui atac. Este momentul să arătăm şi marea bogăţie de materiale antrenate de scurgerile de pe acropolă, care au colmatat în bună măsură şanţul de apărare. Pe fundul şanţului s-a descoperit un mic şanţ dispus paralel cu şanţul unui mic sătuleţ umplut acum cu mult chirpic ars. Servea, probabil, la drenarea şanţului. Tot în această zonă, dar mai sus, s-au descoperit mai multe complexe de locuire, printre care o aglomeraţie de oase de animale, poate chiar un schelet de câine sau bovină, precum şi un cuptor pentru copt pâine. Toate acestea apar la circa 1 m mai sus de fundul şanţului. Urmează să continuăm săpăturile pentru a vedea de unde începe contraescarpa şanţului de apărare şi felul cum este ea amenajată. Nivelurile epocii bronzului şi primei epoci a fierului au o grosime nu prea mare şi conţin destul de puţine urme arheologice, mai ales oase de animale, fragmente ceramice. Mai bogată este locuirea neo-eneolitică prin: urme de construcţie, în special chirpic ars, fragmente ceramice şi oase de animale. Trebuie să remarcăm numeroase vetre şi lutuieli de la locuinţe care aparţin în special celui de al treilea nivel dacic de pe acropolă, precum şi marea bogăţie de materiale, mai ales ceramică şi oase de animale, care dovedesc o intensă locuire, mai ales în perioada clasică a culturii dacice. Întrucât săpăturile de aici presupun multe dificiultăţi privind, mai ales, adâncimea de peste 8 m la care se lucrează, numărul mic de muncitori şi puterea acestora (mai ales elevi) se impune un efort financiar mai mare, dar şi o intensificare a cercetărilor pentru a termina lucrarea începută într-un timp scurt, pentru a nu se distruge de la un an la altul, profilele acestui şanţ. Se impune deci, continuarea săpăturii într-un ritm mai intens.