Cercetările arheologice de la Brădeni (judeţul Sibiu) au fost iniţiate de Consistoriul Superior Evanghelic CA Sibiu ca urmare a intenţiei de restaurare a bisericii şi a fortificaţiei din jurul ei. Aşezarea. Menţiuni documentare: Comuna Brădeni (Hendorf, Hegen) este aşezată pe drumul care leagă oraşele Agnita de Sighişoara, la marginea judeţului Sibiu. Biserica fortificată este aşezată în mijlocul satului, înc...onjurată spre E şi S de un parc, mărginit la rândul lui de un pârâu. În anul 1297 era atestată terra Heen, în 1350 villa Henndorph, în 1427 oppidum Hendorf, iar în 1428 Hegen. O biserică exista la Henndorph în 1350. Indulgenţele acordate bisericii din Hendorph şi suma cheltuită în 1507 „pro structura ecclesiae” pot fi puse în legătură cauzală cu amenajările de la bolta bisericii şi cu fortificarea ei. Planul bisericii şi al fortificaţiei: Actuala biserică se compune din navă dreptunghiulară şi cor terminat pentagonal. Bolţile navei au fost decorate cu o plasă din nervuri stelate datate la sfârşitul sec. XV. În altar, nervurile care combină traseul stelat cu paralelograme, se pot data la începutul sec. XVI. În peretele de N al navei s-a amenajat un rezalit cu o scară ce duce la fortificaţia de deasupra navei şi corului: un etaj de zidărie şi galeria de lemn suspendată. Virgil Vătăşianu observa că parterul sacristiei astăzi este sub pământ.1 Panourile din lemn pictate de pe latura de N a navei sunt datate 1776, cu o restaurare în 1912. Înspre S, panourile poartă data 1801. Portalul de Na fost şi el refăcut şi betonat în 1912. Atunci s-au făcut modificări la golurile ferestrelor. În interiorul navei bisericii se află o fântână la actualul nivel de călcare. Din inventarul bisericii provin o cristelniţă, un ciboriu şi un potir databile în a doua jumătate a sec. XV. Zidul de apărare din jurul bisericii are un plan dreptunghiular, cu turnuri la colţuri. Şi camera de la parterul turnului de NE se află mult sub nivelul de călcare actual. Parterul turnului de SV a fost transformat în muzeu. În podul bisericii se află într-o stare precară de conservare lăzi de provizii din lemn pictat. Cercetarea arheologică: stratigrafie, structuri de zidărie: Fondurile financiare puse la dispoziţie pentru săpătură au permis un proiect de cercetare cu obiective minimale: stabilirea cotei de fundare, a nivelului de construcţie, a relaţiei stratigrafice biserică - fortificaţie. Secţiunea I, cu lăţimea de 1,5 m, a fost practicată perpendicular pe axa E-V a bisericii, de la închiderea corului bisericii la zidul de incintă. Suprafaţa destinată trotuarului de beton din jurul bisericii nu a fost săpată. Sectorul de V al secţiunii a dat la iveală un profil în care stratul de pământ galben - verzui, mâlos, cu fragmente de ţigle, cărămizi şi scânduri este dominant. La adâncimea de 1,70 m săpătura a atins nivelul pânzei freatice. Talpa fundaţiei nu a fost atinsă nici la adâncimea de 1,80 m. Sectorul dinspre E a scos la iveală zidul de incintă care face un decroş la –0,50 m şi a cărui talpă nu a fost atinsă nici la –2 m. Trebuie să avem în vedere că nivelul actual de călcare a crescut înspre zidul de incintă. La adâncimea de 1,40 m, pe profilul de N, au apărut „mustăţi” de mortar. Profilul de S este format în parte de un zid din piatră ce a încălecat crepida de fundaţie a zidului de incintă. Nu am putut atinge, din cauza apei, talpa zidului adosat. Nivelul galben-verzui, mâlos a fost depus deasupra apei freatice. Stratul de depunere superior conţine pigmenţi de arsură. Nivelul de demolare al zidului adosat este la –0,50 m. Secţiunea II cu lăţimea de 1,50 m şi lungimea de 2,50 m a fost practicată perpendicular pe latura de S a biserici. Nivelul apei freatice a fost atins la –1,80 m. Deasupra apei este stratul brun - verzui, mâlos. Stratul superior conţine pietre şi fragmente de cărămizi. Stratul subţire, superior, de pământ verzui cu pigmenţi de mortar este suprapus de nivelul cu ţigle. cărămizi. La adâncimea de 0,50 m este un strat compact de arsură. Sub stratul vegetal sunt urmele unei reparaţii. Crepida de fundaţie este la –0,74 m. Talpa fundaţiei nu a fost atinsă nici la –2 m. Materialul arheologic: Materialul arheologic este puţin, predominat fragmentar şi în totalitate modern. Straturile de depunere au dat la iveală fragmente de vase din lut, smălţuite în majoritate, şi din sticlă. O piesă deosebită este sfeşnicul din bronz format din două piese descoperit în secţiunea II. Discul cu diametrul de 18 cm a fost descoperit la –1,30 m şi tija lungă de 24 cm la adâncimea de 1,50 m. Concluzii: Pornind de la realitatea din teren (stratul de construcţie nu a apărut în cele două secţiuni, iar materialul arheologic este post medieval) ajungem la concluzia că nivelul de călcare din jurul bisericii s-a ridicat mult în perioada modernă. Cercetarea arheologică a arătat că în perioada amintită (ce poate fi legată de restaurarea masivă de la începutul sec. XX) a fost demolată construcţia surprinsă în SI (astăzi demolată), adosată zidului de incintă. Datarea sfeşnicului surprins în dărâmăturile din S II în sec. XIX este dovada creşterii nivelului de călcare într-o perioadă târzie. Creşterea nivelului apei freatice poate fi pusă în legătură cu pârâul (canalul?) aflat în apropiere. Cercetarea arheologică se poate extinde la V de biserică, unde probabilitatea inundării nivelului de sec. XV este mai mică. O viitoare campanie arheologică poate lămuri existenţa sau inexistenţa cimitirului şi a unui turn de colţ la NE.