Terenul este situat pe terasa înaltă de maximum 6 \m a malului drept al râului Colentina, într-o zonă definită de specialiştii MMB ca adăpostind un sit arheologic de categoria A. Zonele limitrofe râului Colentina şi nu numai din arealul oraşului Buftea a stat de mult în atenţia arheologilor. Dintre acestea amintim investigaţiile Vioricăi Enăchiuc-Mihai, desfăşurate în punctele „La Sălcii”, unde a fost surpri...nă o locuire de sec. VIII, şi „La Calul Bălan”, unde s-au documentat două nivele de locuire getice (sec. II-I a.Chr. pe terasa inferioară a Colentinei şi de sec. I a.Chr. - I p.Chr. pe terasa superioară). Aceeaşi autoare aminteşte şi că în punctele „Abator” şi „La Viroagă” au fost identificate situri din sec. III-IV d.Chr. şi sec. X-XI, cultura Dridu. Alte referiri găsim la Eugen Comşa, Aristide Ştefǎnescu, anume punctele Mǎneşti şi La Gutui, la Vasilica Sandu-Cuculea, Laura Georgescu şi, recent, la acelea ale lui Gheorghe Mǎnucu-Adameşteanu şi Nicolae Mercan. Au fost practicate următoarele secţiuni şi casete: S1 (122 x 2 m), S2 (111 x 2 m), C1 (C1a = 22 x 30 m; C1b = 11 x 30 m), C2 (30 x 40 m), C3 (30 x 24 m), C4 (30 x 24 m), C5 (30 x 24 m), C6 (30 x 24 m), C7 (30 x 24 m) şi C8 (30 x 24 m). Ateliere de reducere a minereului (sec. IX-X) Atelierul nr.1 (în C6, c. A8-12, B8-12, C8-12). Complexul, distrus încă din vechime, era compus din două segmente. Primul dintre ele a fost o groapă de alimentare de 4,50 x 3,80 m, ce cobora până la -0,85 m, conţinând un pământ negru, uşor spicat cu bobiţe de lut ars, amestecat pe alocuri cu cenuşă, bucăţi de lemn ars, adăpostind un lot important de ceramică fragmentară, zgură rezultată în urma procesului de reducere a minereului şi resturi osteologice animale. Această groapă avea ca vecin în partea sa estică zona propriu-zisă a cuptorului. Din păcate acesta, ca urmare a procesului tehnologic a fost distrus după operaţiunea de reducere a minereului. Forma, parţial detectabilă în teren, a fost uşor ovală, cu dimensiunea probabilă de 1,10 x 0,97 m. Din cuptor s-a identificat un segment din baza peretelui nordic, uşor arcuit, cu înălţimea de 0,21 m şi grosimea variind între 0,12-0,18 cm. Jur împrejurul cuptorului pe un areal de 5,60 x 6,20 m, au fost găsite resturi din pereţii acestuia, unele dintre fragmente fiind mai mari (maximum 0,13 m în diametru). La fel, pământul din imediata apropiere a cuptorului, din cauza căldurii degajată de acesta, s-a înroşit, nuanţele mergând de la roşu puternic până la portocaliu şi galben intens. Adâncimea până la care s-a constatat pătrunderea căldurii focului a fost de -0,79 m. Atelierul nr. 2 (în C5, c. A11-14, B11-14) Prezenţa acestuia a fost localizată în C5, în zona sa nord-estică, anume în c. A11-14, B11-14. Urmele complexului au putut fi sesizate începând cu adâncimea de 0,30/0,35 m. Cantitatea de pământ ars până la roşu a fost mult mai mică decât în cazul precedentului atelier. Groapa de alimentare a fost mai mică, de formă uşor ovală, cu dimensiunea de 2,10 x 2 m, şi adâncimea maximă de 0,76 m. O bună parte a ei a fost acoperită de resturile cuptorului de reducere al minereului. Inventarul complexului s-a dovedit sărac, fiind compus din pământ negru, puţină cenuşă, rare fragmente ceramice şi o cantitate minoră de oase de animale. Cuptorul propriu-zis a fost situat în vechime la NE de groapa de alimentare. Nu s-a putut stabili nici forma, nici dimensiunea acestuia. Probabil a fost şi el uşor oval. Dispersia resturilor cuptorului a fost de cca 3,60 x 3 m, iar pământul afectat de căldura instalaţiei de foc a mers până la 0,59/0,61 m. Adâncimea maximă la care a pătruns căldura cuptorului a fost de -0,69 m. Comparând cele două ateliere, este evident că primul a fost mai mare, cuptorul acestuia fiind, foarte probabil, de dimensiuni mai mari. Nu excludem posibilitatea că în atelierul nr. 1 să se fi procedat la reducerea mai multor şarje de minereu. Şi gropile de alimentare au avut mărimi diferite, la fel şi inventarul lor a fost de consistenţă, cantitativă şi calitativă, diferită. Lotul de ceramică din Atelierul nr. 1 a fost impresionant faţă de cel din al doilea complex; de asemenea şi cantitatea de resturi osteologice provenind de la animale. Este posibil ca groapa atelierului nr. 1 să fi fost folosită, poate după abandonarea cuptorului, ca areal de depunere a resturilor menajere. Notabil este şi că fragmentele ceramice din Atelierul nr. 2, prezintă, în cantitate sporită, urme de arsură secundară. Gropi menajere Gr. 1 (sec. I-II p.Chr.; în C2, c. A14-15). Groapa avea forma ovală. Lungimea sa era de 1,65 m, lăţimea de 1,08 m şi adâncimea maximă de 0,88 m. Groapa porneşte din stratul de pământ de culoare cenuşiu-negricioasă, gros de 0,30 m. Groapa nr. 2 (sec. IX-X; în C 3, c. H1, I1, şi C3.1). Groapa avea o formă ovală în plan. Lungimea ei era de 2,15 m, lăţimea de 1,70 m, iar adâncimea de 1,02 m. Pentru cercetarea ei a fost deschisa C3.1 cu latura de 3,50 m. Groapa nr. 3 (sec. I-II p.Chr.; în C3, c. E12, E13, F12, F13), avea forma ovală în plan. Lungimea sa era de 2,20 m, lăţimea de 1,60 m, iar adâncimea maximă de 0,94 m. Complexul porneşte din stratul cenuşiu-negricios gros de 0,15-0,20 m. Groapa 4 (sec. I-II p.Chr.; în C 4, c. E1) era de mici dimensiuni. Forma lui a fost rotundă la gură. Diametrul său era de 0,45 m, iar adâncimea de 0,65 m. Gr. 5 (sec. IX-X; în C6, c. E10, E11, F10, F11) avea forma ovală. Lungimea sa era de 2,60 m, lăţimea de 2,40 m, respectiv adâncimea maximă de 1,12 m de la nivelul actual al solului. Concentrări de oase umane În C1 s-au descoperit mai multe concentrări de oase umane, în special în apropierea şanţului de irigaţie. Acestea provin în mod cert de la morminte de sec. XVIII-XIX deranjate, fiind reprezentate, în cea mai mare parte, din fragmente foarte mici de os, rupte din vechime şi dispuse în spaţiu fără să urmeze vreun tipar anume. S-au adunat şi înregistrat materialul după cum, aparent, se părea că ar fi putut fi grupat, obţinând astfel un număr de 13 grupări. La aceste descoperiri se mai adaugă alte câteva oase umane recoltate din pământul excavat mecanic, la adâncimea de -0,23 m, înregistrate de noi cu nr. 14. Prezenţa ceramicii Tei IV confirmă existenţa în zonă a unei aşezări. Din păcate urme mai consistente ale acesteia nu au putut fi surprinse de investigaţia noastră. Prezenţa ceramicii hallstattiene demonstrează existenţa în apropierea terenului cercetat prin săpături de noi a unei foarte probabile aşezări care aparţine Hallstattului timpuriu. Aşezarea din sec. I-II p.Chr. Inventarul celor trei gropi (G1, G3 şi G4) din a doua perioadă a epocii fierului este foarte sărac, motiv pentru care şi încadrarea cronologică a acestor complexe este dificilă. Cele câteva fragmente ceramice care pot fi desenate au analogii în sec. II a.Chr.-I p.Chr. Astfel, fragmentul de vas tronconic decorat cu caneluri oblice pe buză este asemănător unuia descoperit în situl de la Prundu-La Stână, datat în sec. II-I a.Chr. Un vas cilindric cu corp arcuit are analogii la Prundu-La Stână, datat în sec. II-I a.Chr. Atrag atenţia însă numeroase fragmente de vase ceramice din pastă grosieră friabilă ce conţine fragmente de lut ars asemănătoare celor din cadrul culturii Militari-Chilia din sec. II-IV p.Chr. Prezenţa acestor fragmente ceramice ne determină să datăm complexele în discuţie în limitele sec. I-II p.Chr. Prezenţa celor două ateliere cu resturile de la cuptoare de redus minereu nu este o raritate în mediul Dridu de pe teritoriul României. Astfel de instalaţii de foc, unele mult mai bine păstrate, s-au descoperit, printre altele, la Radovanu, Dridu, Bucureşti-Străuleşti, Bucureşti-Ciurel, Bucureşti-Băneasa, Feteşti, Bucu, Dodeşti, Curcani, Bucov-Tioaca, Bucov-Rotari etc.). Vase din pastă semifină de culoare cărămizie Pasta conţine nisip şi mică, la care se adaugă rare pietricele (cu dimensiuni de la 1 la 3 mm). Arderea primară este completă. La exterior vasele au un strat de slip. Acestei categorii ceramice îi aparţin fragmente din partea superioară a unor vase cu corp bombat, umăr pronunţat, gât cilindric scurt şi buza scurtă uşor răsfrântă, respectiv vase cu corp bombat şi buza arcuită la exterior. Unul din fragmentele amintite este similar unei descoperiri făcute în aşezarea de la Bucov-Tioca, în cadrul atelierului de fierărie (dependinţa nr. 5), datat în a doua jumătate a sec. al IX-lea şi în sec. al X-lea. Celălat fragment de vas are analogii în aşezarea de la Buftea-La Sălcii la sfârşitul sec. al X-lea şi începutul sec. al XI-lea. Vase din pastă semifină de culoare cărămizie sau cărămiziu-gălbuie. Pasta conţine mult nisip, mica şi pietricele frecvente (cu dimensiuni de 1-2 mm). Suprafaţa este aspră. Arderea primară este completă. Acestei categorii de pastă îi aparţin fragmente de vase cu gât scurt cilindric, decorate pe umăr cu benzi de linii în val; vase cu gât scurt cilindric decorate cu striuri orizontale; vase cu buza răsfrântă care au fost decorate pe umăr cu striuri orizontale peste care s-a incizat o bandă de linii în val incizate, vase cu buza răsfrântă decorate cu o bandă de linii în val incizate. Pastă semifină de culoare cărămizie. Pasta conţine mult nisip, mica şi pietricele frecvente (cu dimensiuni de 1-4 mm). Ardere primară incompletă. La interior pereţii au culori de la cenuşiu la negricios. Vasele nu au slip la exterior. Acestei categorii de pastă îi aparţin fragmente de vase cu buza rotunjită la exterior, decorate cu striuri şi o bandă de linii incizate în partea superioară; vase cu corp bombat, gât cilindric, buza scurtă răsfrântă, decorate cu striuri orizontale; vase cu buza răsfrântă, decorate cu striuri şi o bandă de linii în val incizate în partea superiorară; vase decorate cu un şir de linii punctate în forma literei X; vase cu gât cilindric şi buza scurtă orizontală, decorate cu benzi de linii în val şi-sau orizontale; vase decorate cu linii verticale punctate peste striurile orizontale; vase cu corp bombat şi buza arcuită la exterior, decorate pe partea superioară cu striuri. Dintre fragmentele amintite unul are analogii în la Bucov-Tioca, în cadrul bordeiului nr. 1, datat în sec. VIII şi la începutul sec. IX; Căscioarele-Suharna în sec. IX-X, Buftea-La Viroagă, aşezare datată în sec. IX-XI, respectiv Buftea-La Sălcii, aşezare datată la sfârşitul sec. al X-lea şi începutul sec. al XI-lea. Un alt fragment este similar unora descoperite la Bucov-Rotari, în bordeiul nr. 1, datat la mijlocul sec. al IX-lea, respectiv la Bucov-Tioca, unde a fost datat tot la mijlocul sec. al IX-lea, Căscioarele-Suharna, în sec. IX-X. În fine, un al treilea fragment, are analogii în bordeiul nr. 4 de la Bucov-Tioca, unde a fost datat la mijlocul sec. al IX-lea p.Chr. Pastă semifină compactă de culoare cenuşie cu nisip şi mica. Ardere completă. Slip de culoare negricioasă la exterior. Acestei categorii de pastă îi aparţin fragmente de oală cu toarte plate; vase cu suprafeţe exterioare lustruite; vase cu linii orizontale lustruite; vase cu linii în reţea lustruie; baze plate. Pastă fină de culoare cărămiziu-gălbuie cu aspect făinos. Conţine mică şi mici fragmente de calcar (de cca. 1 mm). Acestei categorii de pastă îi aparţin fragmente de vas cu buza rotunjită la exterior. Unul dintre aceste fragmente are analogii în aşezarea de la Bucov-Tioca, în cadrul bordeiului nr. 9, datat în intervalul cuprins între sec. al VIII-lea şi prima jumătate a sec. al IX-lea. Pastă fină compactă cu nisip şi mica. Ardere primară incompletă. La exterior vasele au culoarea cărămizie sau cenuşie, miezul pereţilor are culoarea cenuşie. Acestei categorii de pastă îi aparţin fragmente de vase cu gât cilindric scurt şi buza întoarsă la exterior; fragmente de pereţi şi baze plate. Unul dintre fragmentele prezentate, are analogii în aşezarea de la Bucov-Tioca, în cadrul bordeiului nr. 2, datat în sec. VIII şi prima jumătate a sec. al IX-lea. Pastă fină compactă de culoare cenuşie sau cenuşie-gălbuie, cu mult nisip şi mica. Arderea primară este completă. Acestei categorii de pastă îi aparţin fragmente de vase cu gât cilindric şi buza răsfrântă, fragmente de vase cu buza răsfrântă şi fragmente de baze plate. Unul dintre fragmente are analogii în bordeiul nr. 8 de la Bucov-Tioca, datat din sec. al VIII-lea până la jumătatea sec. al IX-lea, iar altul este similar unui fragment descoperit în aşezarea de la Bucov-Tioca, unde a fost datat în a doua jumătate a sec. al IX-lea şi în sec. al X-lea. Fragmentele ceramice descoperite în interiorul complexelor arheologice din Evul Mediu timpuriu de la Buftea-Flămânzeni au analogii începând cu sec. al VIII-lea şi până în sec. al XI-lea. Majoritatea formelor analizate, până în prezent, au cele mai numeroase analogii în cadrul unor contexte arheologice datate în sec. IX-X. Pentru o asemenea datare, se adaugă prezenţa redusă a ceramicii cenuşii (cca. 15%) şi lipsa fragmentelor de găleţi din lut.