Săpăturile arheologice desfăşurate între anii 1997-1999 la Bumbeşti Jiu au avut în vedere cercetarea a două puncte: Bumbeşti Jiu – "Gară" şi Bumbeşti Jiu- "Vârtop" (comuna Bumbeşti Jiu, judeţul Gorj). Cercetările au fost conduse de directorul Muzeului Judeţean Gorj, Vasile Marinoiu; din colectiv au făcut parte directorul adjunct, Gh. Calotoiu , Dumitru Hortopan şi Olimpia Bratu, muzeografi la aceeaşi instituţie.... In cadrul acestor campanii s-au efectuat săpături în aşezarea civilă de la Bumbeşti Jiu – "Gară" şi în castrul cu val de pământ, precum şi în aşezarea civilă romană de la Bumbeşti Jiu –"Vârtop" (la cca. 800 m. nord de castrul cu zid de piatră). Bumbeşti Jiu – "Gară". Secţiunea SI/1997 continuă o alta mai veche, din 1979. Executată pe direcţia nord-sud, la cca. 200 m. nord-est de castru, ea are dimensiunile de 35 x 2 m. Din punct de vedere stratigrafic, nivelul roman se află între – 0,10 – 0,50 m faţă de nivelul actual al solului, sub care apare pământul steril. S-a dezvelit doar fundaţia unui zid din piatră de râu, fără mortar de var, gros de 0,40 m şi lung de aproximativ 2 m, provenind de la o locuinţă. Deoarece întreaga zonă a fost deranjată de lucrările agricole, materialele arheologice sunt fragmentare. Au fost descoperite fragmente de la vase romane, fragmente de cărămizi, ţigle, olane, sticlă şi obiecte de metal (cuie şi piroane din fier). Secţiunea SII/1997 a fost trasată la 100 m. nord-est de SI/1997, cu dimensiunile de 7 x 2 m şi extinsă cu o casetă, CI/1997 de 4 x 4 m (fig. 1). Stratigrafia este similară celei din SI/1997, până la – 0,10 m stratul vegetal, între - 0,10 m – 0, 50 m nivelul de cultură din epoca romană, urmat de pământul steril din punct de vedere arheologic (fig. 2). În această suprafaţă au apărut mai multe pietre de râu, fără a avea o formă definită, fragmente de cărămizi, ţigle şi olane care probabil provin de la o clădire. Materialul arheologic este reprezentat de fragmente de la vase de uz comun – castroane, căni, oale. Secţiunea SIII/1997 s-a trasat transversal pe drumul de acces în castru, la 25 m de poarta sudică. Drumul, care lega castrul şi termele aflate la 50 m sud-vest de castru, apare la – 0, 20 m faţă de actualul nivel al solului. Are o lăţime de 3,80 m, stratul de pietriş fiind gros de 0, 30 m, partea mediană este convexă pentru a permite scurgerea apelor spre rigole. Aici s-au găsit fragmente de cărămizi, ţigle şi olane, precum şi fragmente ceramice de la vase de uz comun de culoare cenuşie. Secţiunea SI/1998, cu dimensiunile de 15 x 2 m, s-a trasat la 10 m vest de drumul naţional 66 Târgu Jiu – Petroşani. Situaţia stratigrafică atestă prezenţa unui singur nivel de cultură din epoca romană. Zona a fost puternic deranjată în timp de lucrările agricole, ceea ce a împiedicat precizarea dimensiunilor fundaţiei clădirii apărute în timpul cercetării. În partea de sud a secţiunii s-a descoperit o groapă menajeră, cu multă cenuşă şi puţine fragmentte ceramice. Din secţiune s-au adunat numeroase fragmente ceramice de la vase de uz comun din a doua jumătate a secolului II şi începutul secolului III p. Chr. Bumbeşti Jiu – "Vârtop". În acest punct s-au deschis două secţiuni în anul 1997, una în castrul cu val de pământ şi alta în aşezarea civilă, şi s-a continuat cercetarea cu alte două secţiuni, una în 1998 şi alta în 1999. Secţiunea S1/1997 are dimensiunile de 6 x2 m şi s-a trasat la 35 m nord de valul sudic şi la 60 m est de zidul horreum- ului. Aici s-au descoperit fragmente de cărămizi, ţigle şi un vârf de pillum puternic corodat. Secţiunea S2/1997, cu dimensiunile de 7 x 2 m s-a trasat în aşezarea civilă la 60 m sud de valul castrului cu val de pământ şi la 15 m vest de drumul naţional 66 Târgu Jiu- Petroşani, în dreptul km 83,600. Zona a fost afectată de lucrările de amenajare a drumului şi de instalarea cablului optic de către ROMTELECOM. Până la – 0,30 m se află o umplutură cu pietriş, modernă, urmată de stratul de cultură din epoca romană. De la – 0,50 m a apărut fundaţia unei locuinţe executată din piatră de râu, fără mortar, surprinsă pe două laturi, de vest şi de nord. Latura de vest a fost cercetată pe lungimea de 4,70 m, iar cea de nord pe 1,80 m. În interior s-a descoperit o "casetă" executată din cărămizi subţiri şi două monede din bronz de la împăraţii Hadrian şi Marcus Aurelius pentru Commodus. Pentru lămurirea situaţiei acestei construcţii, s-a extins cercetarea în anul următor cu caseta C1/1998, dezvoltată din S2/1997, cu dimensiunile 7 x 7 m. Aici s-a găsit o încăpere de la un edificiu roman cu o interesantă instalaţie de încălzire – hypocaustum – diferită de ceea ce se cunoaşte până acum (fig. 3). Încăperea are latura de nord de 5,50 m, latura sudică de 6 m, iar cea de vest de 5,70 m. Zidurile aveau grosimea de 0,65- 0, 55 m, construite din mai multe rânduri de pietre de râu, fără mortar. Paralel cu latura de sud, în interiorul încăperii, s-a găsit un zid din piatră de dimensiuni mai mici, gros de 0,50 m, probabil fundaţia de la un pridvor. Laturile de est şi vest continuă spre nord, ceea ce demonstrează că edificiul avea mai multe încăperi, fapt ce urmează a fi cercetat în viitor. Uşa se află pe latura de est la 2,80 m de colţul de nord-est, pragul, lat de 1 m, era marcat de prezenţa cărămizilor în locul pietrelor fundaţiei. În interiorul încăperii s-au găsit mai multe cărămizi pătrate (29 x 29 x 5cm, 21 x 21 x 6 cm, 18 x 18 x 5 cm), "casete" de formă paralelipipedică, din lut ars cu pereţi subţiri, de 1,5 cm, pe care le putem considera a fi "pile". De asemenea, s-au găsit resturile unui cuptor cu diametrul interior de 0,50 m şi diametrul exterior de 0,70 m. Din interiorul încăperii s-au scos numeroase fragmente de ţigle, olane şi cărămizi cu puternice urme de arsură. Podeaua era făcută din piatră măruntă de râu aşezată pe un strat subţire de nisip direct pe solul antic. Materialul arheologic cuprinde puţine fragmente ceramice de la vase de uz comun, de forme diferite şi piese metalice, monede, fibule, chei. Majoritatea acestora au fost descoperite în spaţiul delimitat de zidul laturii de sud şi cel paralel cu acesta din interiorul încăperii. S-au găsit 14 monede de bronz şi argint emise de împăratii Domitian, Traian şi Hadrian. Pe lângă monede, s-au găsit două geme gravate (intalii) din carneol provenind din Orient. Prima gemă, de formă ovală (15 x 10 mm) are gravat un Faun, cealaltă de aceeaşi formă, dar de dimensiuni mai mici (11 x 8 mm) are gravată figura zeiţei Minerva (pl. 1/1-2). Este posibil ca gemele să fi provenit de la sigilii deoarece au partea gravată plană, iar cea inferioară bombată. Sunt primele piese de acest fel descoperite la Bumbeşti Jiu şi în zona de nord a Olteniei. Din acelaşi loc provin şi câteva fibule din bronz, unele dintre ele au email. Fibulele emailate sunt zoomorfe, variantele dragon şi în formă de pasăre (pl 1/3-4). Piesa în formă de dragon are email de culoare albastră, roşie, galbenă şi verde, dimensiunile ei fiind de 5,5 x 1,5 cm, cu acul de prindere pe dedesubt şi fără portagrafă. Fibula are analogii în Britania, Germania, Pannonia şi Olanda şi se datează de la mijlocul secolului I până la mijlocul secolului al II-lea p. Chr. Cealaltă fibulă, cea în formă de pasăre, păstrează doar urme slabe de email de culoare roşie şi albastră. Îi lipseşte portagrafa şi o parte din acul de prindere, precum şi ciocul păsării. În general, acest tip de fibulă este datat în prima jumătate a secolului II p. Chr. Tot aici s-au descoperit şi două fibule cu genunchi (pl. 1/5-6) cu capul semirotund, cu dimensiuni aproape egale (4 x 2,2 cm şi 4 x 2,1 cm). Acest tip de fibule se datează de la începutul secolului I până în al treilea sfert al secolului al II-lea p. Chr. Cele mai bune analogii sunt cu fibulele produse în atelierul de la Napoca, deşi fibulele cu genunchi sunt răspândite în Dacia, Pannonia şi Noricum. De asemenea, s-au descoperit trei chei din bronz (6,8 x 2 cm; 5,1 x 1,9 cm şi 4,2 x 1,9 cm) şi una din fier (pl. 2/1-4). La acestea se adaugă două piese din bronz, cărora nu le putem preciza utilitatea (piese de port sau harnaşament), un ac din bronz, mai multe piroane din fier şi un cuţit (pl.2/5-7). Monedele şi fibulele descoperite permit datarea aşezării civile de la Bumbeşti Jiu – "Vârtop" în prima jumătate a secolului al II-lea p. Chr. Secţiunea S1/1999, orientată vest-est, cu dimensiunile de 14 x 2 m s-a deschis la 4 m nord de încăperea locuinţei descoperite în săpăturile din 1997-1998. Stratigrafia este aceeaşi ca pentru restul secţiunilor deschise în această staţiune. Stratul vegetal coboară până la – 0,20 m, excepţie făcând zona cuprinsă între carourile 9-14, unde, până la – 0,40 – 0,50 m se află un strat de umplutură modernă; urmează până la – 0,90- 1m nivelul de cultură roman sub care apare pământul steril din punct de vedere arheologic. În secţiune s-au dezvelit fragmente de ziduri, un cuptor şi paviment din piatră măruntă (fig. 4). La – 0,52 m, în caroul 2 au apărut resturile unui zid (colţul ?), deranjat de un şanţ executat de ROMTELECOM. Între carourile 4-6 se întinde pe trei laturi un zid construit din piatră de râu aşezată în mai multe rânduri, fără a fi legat cu mortar. Interiorul acestui zid este umplut cu multă cărămidă pisată, cenuşă şi cociopesto ceea ce ne face să presupunem că ar fi vorba despre opus signinum. Zidul a apărut la – 0,50 m şi coboară până la – 0,78 m. Lângă acest zid, în profil (fig. 5), între carourile 6-9 se întinde un nivel de dărâmătură (cu fragmente de cărămidă, ţigle şi urme de var) gros de cca. 10 cm. Spre capătul de est al secţiunii, în carourile 11-12 au apărut urme puternice de arsură. La – 0,50 m, în caroul 1 a apărut un paviment din piatră măruntă, ceea ce a dus la deschiderea unei casete pe latura de sud a secţiunii, între carourile 1-4. Caseta C1/1999 are dimensiunile de 3,40 x 2,10 m. În interiorul ei s-au descoperit resturile unui zid de piatră la – 0,65 m în partea de est a casetei. Zidul, deranjat de lucrările ROMTELECOM, nu pare a avea vreo legătură cu cel de pe latura de vest din încăperea descoperită în 1998 (care părea a continua spre nord). Pavimentul din piatră măruntă de râu a apărut la – o,45 m pe latura vestică a C1/1999. In carourile 2-3 ale S1/1999 s-au descoperit resturile unui cuptor care continuă şi pe latura de nord a C1/1999. Cuptorul, construit din cărămizi (una din ele pătrată 29 x29 x 8 cm) lipite cu mortar de var, cu piatră la bază, are diametrul de aproximativ 1 m. Nu s-a păstrat decât partea de sud a cuptorului, mai precis patru rânduri de cărămizi. În interiorul său, care se adânceşte până la – 0,50 m faţă de nivelul de calcare antic şi – 1,10 m faţă de nivelul actual al solului, s-au găsit mult cărbune, cenuşă şi chirpic ars. De jur împrejurul cuptorului existau pietre de râu, aflate pe fundul construcţiei, cele din apropierea cărămizilor cuptorului prezintă urme de arsură. Materialul ceramic descoperit în S1/1999 este reprezentat de numeroase fragmente ceramice provenind de la vase de uz comun (oale, două căni mici fără toartă), ţiglă, fragmente de cărămizi, cărămizi întregi, unele pătrate (20 x 20 x 5 cm ). Din zona cuptorului avem un fund de vas de sticlă (pahar?). În secţiune au apărut şi multe fragmente metalice de la piroane din fier, un fragment de vas din bronz, iar în caroul 3, la – 0,55 m, s-a găsit o cataramă de bronz. În caroul 1, la – 0,40 m, s-a găsit o monedă de bronz de la împăratul Hadrian. Obiectele găsite în această secţiune aparţin aceleiaşi perioade în care se încadrează şi cele descoperite în anii anteriori, ceea ce sprijină ideea datării aşezării civile de la Bumbeşti Jiu – "Vârtop" în prima jumătate a secolului II p. Chr.