Bumbeşti-Jiu | Comuna: or. Bumbeşti Jiu | Judeţ: Gorj | Punct: Mănăstirea Sf. Treime | Anul: 2015
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
Perioade:
Evul Mediu;
Epoci:
Epoca medievală târzie;
Categorie:
Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Mănăstire;
Cod RAN:
| 79317.03 |
Județ:
Gorj
Unitate administrativă:
or. Bumbeşti Jiu
Localitate:
Bumbeşti-Jiu
Punct:
Mănăstirea Sf. Treime
Toponim:
Vişina
Localizare:
| 79317.03 |
Lista Ilustrațiilor - 2
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Marinoiu | Vasile | responsabil | Muzeul Judeţean "Alexandru Ştefulescu" Gorj |
| Calotoiu | Gheorghe | participant | Muzeul Judeţean "Alexandru Ştefulescu" Gorj |
| Cotorogea | Adina Gabriela | participant | Muzeul Judeţean "Alexandru Ştefulescu" Gorj |
Raport:
Ca urmare a întocmirii unui proiect pentru realizarea unor lucrări de investiţii în incinta sitului arheologic mănăstirea ”Sfânta Treime„ Vişina (un corp administrativ, o centrală termică pe combustibil solid, o pivniţă şi o anexă gospodărească), s-a solicitat Muzeului Judeţean Gorj „Alexandru Ştefulescu„ din Târgu Jiu să efectueze cercetări arheologice preventive în perimetrul din apropierea ruinelor vechii mănăstiri.
Din punct de vedere a cadrului fizico-geografic, această mănăstire este situată pe malul drept al râului Jiu, pe o terasă ce este apărată pe trei laturi (nord, est şi sud) de apele râului, iar la vest de un perete stâncos. Ea aparţine, din punct de vedere administrativ de oraşul Bumbeşti Jiu, aflându-se la cca 0,5 km nord de acesta şi la cca 20 km nord de municipiul Târgu Jiu. Situl arheologic se află la limita de sud a defileului (în zona Parcului Naţional Defileul Jiului – arie protejată de interes naţional), la cca 200 m vest de DN 66 Târgu Jiu – Petroşani, la o altitudine de 317 m.
Mănăstirea „Sf. Treime„ – Vişina este atestată documentar la începutul secolului al XVI-lea, în patru documente emise de domnitorul Neagoe Basarab (1512 – 1521). În documentul din 14 decembrie 1514 se aminteşte că mănăstirea fusese ridicată ” …în zilele lui Mircea voievod…„ – deci la sfârşitul secolului
al XIV –lea sau începutul secoului următor. Ea este părăsită la sfârşitul secolului al XVIII-lea, când rolul ei este preluat de o nouă mănăstire, ridicată după 1780 (la cca 12 km în amonte), tot în defileul Jiului şi cunoscută cu numele de Lainici, iar cea de la Vişina se degradează necontenit.
Aici au mai fost executate cercetări arheologice (în zona ruinelor bisericii mănăstirii), în anii 1971 – 1972, de către Luminiţa Munteanu de la Muzeul Naţional de Istorie, cercetări care, din păcate, nu au fost valorificate.
Obiectivul principal al recentelor cercetări arheologice preventive, din situl arheologic mănăstirea Vişina, l-a constituit depistarea şi salvarea eventualelor substrucţii din perimetrul afectat de viitoarele construcţii proiectate a se realiza în apropierea ruinelor vechii mănăstiri.
Descoperirea, înregistrarea şi studierea prin metode specifice, a eventualelor structuri arhitecturale, artefacte sau ecofacte din perimetrul investiţiei, distribuţia lor spaţială, caracterul şi starea lor de conservare, au reprezentat, de asemenea obiective prioritare ale cercetării.
În acest sens, cercetarea preventivă a avut ca scop salvarea potenţialului arheologic reperat, înregistrarea, conservarea, studierea şi valorificarea materialelor arheologice descoperite în acest perimetru.
O atenţie deosebită a fost acordată şi indiciilor care pot ajuta la determinarea şi natura complexului şi a cadrului cronologic, în care s-a desfăşurat evoluţia sa. De asemenea, ne-am propus să precizăm cât mai corect, succesiunea fazelor evolutive şi relaţia cu alte descoperiri similare pe plan judeţean sau naţional, contribuind astfel la îmbogăţirea imaginii vieţii monahale româneşti din secolele XIV – XVIII.
Cercetarea arheologică preventivă în perimetrul investiţional, s-a realizat manual cu forţă de muncă pusă la dispoziţie de mănăstirea Vişina. În zona cercetată, clar delimitată topografic, au fost deschise patru secţiuni de săpătură, notate cu indicativele; S1 ( dimensiuni de 27 x 3 m şi orientare N-S); S2 (dimensiunea de 27 x 3 m şi aceeaşi orientare ca mai sus); S3 (dimensiuni 6 x 2 m, orientare E – V) şi S4 (dimensiuni 6 x 1 m, orientare E –V). Ulterior, din secţiunea S2 (unde în zona de nord au apărut fundaţii din piatră şi instalaţii de încălzire), s-a trasat o casetă, notată cu C1 ( dimensiuni 7,50 x 4,50 m, orientată E-V). De asemenea, am executat şi un sondaj în zona de vest, unde la o distanţă de cca 60 m şi o diferenţă de nivel de cca 15 m de ruinele mănăstirii s-au descoperit fundaţiile din piatră zidte cu mortar ale vechii clopotniţe.
În ceea ce priveşte rezultatele cercetării, în secţiunile S1, S3 şi S4 nu am descoperit substrucţii sau materiale arheologice. Doar în secţiunea S2 au apărut substrucţiile unui imobil, complex notat de noi cu Cx 1. Aici exista, probabil încă din evul mediu, corpul de chilii al vechii mănăstiri, necunoscut până în prezent. În această zonă am realizat o casetă unde am descoperit fundaţiile unor construcţii, iar în interiorul uneia, o vatră semicirculară, realizată din cărămizi romane (una chiar cu ştampila într-un cartuş semicircular CIVC – cohorta a IV-a Cypria), aduse din cele două castre de la Bumbeşti Jiu, aflate la cca 5 km sud de mănăstire.
Acest complex arheologic descoperit de noi, este o anexă a mănăstirii Vişina, având o formă rectangulară şi compusă probabil din mai multe încăperi (cercetările din caseta C1 evidenţiind existenţa a trei încăperi cu fundaţii din piatră de munte fasonată şi de râu, iar la colţuri cu cărămizi). În încăperea cea mai mare, s-a descoperit o vatră a unui cuptor menajer, iar în încăperea de la limita nord-vestică a casetei, fundaţiile din piatră şi postamentul unei sobe (în apropierea ei descoperindu-se fragmente de cahle).
Fundaţiile chiliilor realizate din piatră (de râu şi de stâncă), cu completări de tuf calcaros şi cărămidă, au fost puternic afectate, de-a lungul timpului, de fenomene naturale (alunecări de teren, pătrunderea unor rădăcini de arbori etc.), sau diferite intervenţii antropice. Traiectul fundaţiilor, în unele zone ale clădirii, este deplasat spre est şi nord, probabil din cauza alunecărilor de teren, complexul fiind poziţionat la baza unei pante orientate N-S. La unele colţuri, fundaţia este completată cu cărămizi romane de dimensiuni diferite (28 x14 x 6 cm; 14 x 14 x 5 cm şi 21 x 15 x 6 cm).
Vatra cuptorului menajer, de formă circulară, are un diametru de 1,40 m, fiind amenajată în mare parte din fragmente de cărămizi romane, aşezate orizontal, iar marginile acesteia delimitate cu piatră fasonată dreptunghiular şi cărămizi aşezate vertical, pe latura îngustă. Spre est, la marginea vetrei apare un orificiu circular de cca 0,40 m (probabil corlata pentru evacuarea fumului), iar în jurul ei fragmente de chirpic ars, cărbuni şi cenuşă.
Cea mai mare parte a inventarului arheologic descoperit în Cx 1 de la mănăstirea ”Sf. Treime„ de la Vişina, oraş Bumbeşti Jiu este constituită din ceramică, care pe lângă cantitatea redusă, mai remarcăm starea destul de fragmentară a acesteia. Această situaţie nu ne permite, decât cu puţine excepţii, reconstituirea tipologică a formelor de vase. Ceramica uzuală, realizată din pastă omogenă, cu o ardere completă de bună calitate, de culoare roşie sau neagră nu prezintă motive ornamentale, având suprafaţa lisă.
În ceea ce priveşte tipologia ceramicii aceasta se prezintă astfel: Ceramica uzuală (vase pentru prepararea mâncării, ulcioare), ceramica de lux (fructieră smălţuită de culoare verde-oliv şi farfurie ornamentată cu linii profilate, orientate oblic), precum şi cahlele de sobă.
Alte artefacte descoperite sunt cele tegulare (cărămizi, ţigle, olane), de provenienţă romană, aduse şi folosite la construcţiile din incinta mănăstirii încă de la începutul construcţiei bisercii, din timpul domniei lui Mircea cel Bătrân, la sfârşitul secolului al XIV –lea sau începutul celui de-al XV-lea.
Materialele din metal, descoperite în număr foarte mic, constau din cuie de dimensiuni reduse (cca. 4 – 6 cm), cu profil dreptunghiular şi floare rotundă, precum şi un mâner de cuţit.
Cele mai importante pentru stabilirea cronologiei chiliilor, sunt cahlele de sobă, aici fiind descoperite trei tipuri. Una de tip oală (ce poate fi datată în secolele XV – XVI), iar celelalte două, figurate - una circulară cu ornamente florale scoase în relief , iar cealălaltă de tip tapet, având ca ornament spirala înlănţuită (ce ar putea fi datată în secolele XVI – XVII).
În ceea ce priveşte stratigrafia generală a sectorului, aceasta este eterogenă, înregistrându-se diferenţe, nu doar în suprafeţele secţiunilor decopertate, ci şi în cadrul aceleiaşi unităţi de cercetare, motiv pentru care ea nu poate fi generalizată.
Astfel în S1, stratul vegetal este între 0 şi 10 cm, iar în zona centrală între 0 şi 35 cm. Sub acesta avem un nivel de pământ negru amestecat cu pietre mărunte de stâncă sau de râu şi chiar câteva stânci de mari dimensiuni (steril din punct de vedere arheologic), cuprins între 10 respectiv 35 cm şi 125 cm. De la 125 cm începe solul galben compact (solul viu).
În secţiunea S2 , stratul vegetal este cuprins între 0 – 10 şi 0 – 15 cm. Urmează un strat de pământ, amestecat cu pietre mărunte de stâncă. Sub acest strat se află un nivel constituit din pământ negru amestecat cu pietre mărunte şi câteva stânci, cuprins între 10 -15 cm şi 90 cm. În zona de nord a secţiunii, între carourile 23 şi 27, între 45 cm şi 100 cm apare stratul arheologic medieval compus din pământ negru amestecat cu fragmente de cărămizi, urme de mortar de var, piatră fasonată şi de râu şi artefacte medievale (complex arheologic compus dintr-un cuptor menajer şi fundaţii de clădire). Sub acest strat urmează stratul galben, steril din punct de vedere arheologic.
În secţiunea S3 , stratul vegetal este cuprins între 0 şi 10-15 cm, apoi stratul de pământ negru (la extremitatea vestică o stâncă de mari dimensiuni), între 10-15 cm până la 35 - 60 cm (steril din punct de vedere arheologic), iar sub acesta stratul de pământ galben virgin.
În ultima secţiune, S4 stratul vegetal este cuprins între 0 şi 10-15 cm, iar sub acesta un strat de pământ de culoare neagră (fără urme arheologice), cuprins între 10-15 şi 40 cm. Urmează pământul galben virgin.
În ceea ce priveşte încadrarea cronologică a complexului arheologic descoperit, s-a avut în vedere atât prelucrarea primară a artefactelor descoperite cât şi baza documentară şi studiul bibliografiei avute la disoziţie. Deşi nu au fost descoperite piese relevante din punct de vedere cronologic, totuşi, studiind documentele medievale, precum şi monografiile editate, am reuşit să ne pronunţăm asupra unei cronologii relative. Prin urmare, până la o analiză mai atentă a descoperirilor, în scopul valorificării ştiinţifice, datarea acestora în limite cronologice mai largi, ţine de actualul stadiu al cercetării.
Din punct de vedere cronologic, complexul Cx 1 poate fi datat în secolele XVI – XVIII, perioada de apogeu şi apoi de decădere a activităţii şi locuirii mănăstirii Vişina. În datarea aceasta ne-am bazat pe studierea materialului ceramic şi al documentelor vremii.
Deşi suntem conştienţi că singurul complex arheologic descoperit până în prezent în incinta sitului mănăstirii Vişina, din oraşul Bumbeşti Jiu, nu pot să acopere o secvenţă cronologică atât de largă, în lipsa unui lot mai numeros de artefacte, nu ne permitem, momentan, să ne pronunţăm la o încadrare mai strânsă.
Ca urmare a cercetărilor arheologice preventive desfăşurate în situl arheologic mănăstirea Vişina, oraş Bumbeşti Jiu, judeţul Gorj, identificat cu codul RAN 79317.03 propunem păstrarea şi protejarea complexului arheologic Cx 1, identificat în nordul secţiunii S2 (caseta C1, cu dimensiunile de 7,50 x 4,50 m), aici descoperindu-se fundaţiile corpului de chilii (identificate şi marcate cu coordonate topografice STEREO 70), ale vechii mănăstiri Vişina, necunoscute până în prezent, în vederea extinderii cercetării arheologice şi al valorificării acestor structuri arhitecturale.
În acest scop am cerut conducerii mănăstirii, ca să solicite proiectantului să modifice planul viitoarei construcţii a clădirii administrative, deplasând-o spre sud cu cel puţin 6 m, unde ulterior, în urma continuării cercetărilor preventive din secţiunile S1 şi S2 nu s-au semnalat substrucţii de clădiri.
În concluzie cercetările arheologice preventive desfăşurate în incinta mănăstirii ” Sfânta Treime„ de la Vişina, oraş Bumbeşti Jiu, judeţul Gorj desfăşurate într-un timp relativ scurt (două săptămâni), au evidenţiat faptul că spaţiul din acest sit arheologic, prea puţin investigat de-a lungul timpului, este unul cu potenţial arheologic deosebit.
Descoperirile recente şi sperăm noi şi viitoare, vor contribui la o mai bună cunoaştere a arhitecturii şi implicit a vieţii monahale din această zonă a Ţării Româneşti, din perioada de început a evului mediu.
Prin aceste cercetări preventive au fost descoperite noi elemente de habitat monahal, precum şi importante artefacte, pe baza cărora s-a putut sublinia relaţia cu alte centre similare din nordul Olteniei (Vodiţa, Tismana, Cozia etc.). ... Vezi mai mult Vezi mai puțin
Bibliografie: