.
Călugăreni | Comuna: Eremitu | Judeţ: Mureş | Punct: Castrul roman | Anul: 2004
Anul:
2004
Epoca:
Epoca romană timpurie (sec. I - III)
Perioade:
Epoca romană
Categorie:
Apărare (construcţii defensive)
Județ:
Mureş
Localitate:
Călugăreni
Comuna:
Eremitu
Punct:
Castrul roman
Persoane implicate și instituții:
Nume Prenume Rol Instituție
Cioată Daniel Muzeul Judeţean Mureş
Crişan Coralia Muzeul Judeţean Mureş
Man Nicoleta responsabil Muzeul Judeţean Mureş
Cod RAN:
Raport:

Muzeul Judeţean Mureş a avut prevăzut în planul de cercetare pe anul 2004 efectuarea unor săpături arheologice sistematice în castrul roman de la Călugăreni, comuna Eremitu. Pentru identificarea cu certitudine a sitului arheologic în luna martie s-a realizat o periegheză urmată de ridicarea topografică şi încadrarea în planul de situaţie al zonei. În perioada 6 septembrie–7 octombrie 2004 au fost efectuate săpă...turi arheologice sistematice, săpături, care au fost coordonate de dr. Nicoleta Man, iar colectivul de cercetare a fost format din muzeografii Coralia Crişan şi Daniel Cioată, conform Autorizaţiei de săpătură arheologică sistematică nr. 200/2004. Săpături arheologice au mai fost efectuate în anul 1960 de către un colectiv de la Universitatea Babeş – Bolyai din Cluj – Napoca, ale căror rezultate le-am utilizat pentru stabilirea orientării castrului şi identificarea liniilor de fortificaţie exterioară. Întreaga suprafaţă ocupată de castru (2,25 ha.) este în prezent ocupată cu culturi de toamnă, respectiv cartofi şi porumb. În consecinţă, cercetările noastre s-au desfăşurat într-o fâşie de teren, de unde au fost recoltaţi cartofii. Secţiunea S1 (31x2,5 m) a fost trasată pe latura de NV şi a surprins o parte a viei principalis, rigola drumului şi o construcţie lungă de 30 m. compartimentată în cel puţin 6 încăperi. Stratigrafia verticală a surprins toate elementele caracteristice ale unui strat roman. Stratul de arătură atinge pe alocuri 30 m şi este bogat în pigmenţi de ceramică, chirpici, cărămidă, dislocate din stratul succesiv aparţinând epocii romane. Profilul sud-vestic surprinde pe toată lungimea sa un strat de dărâmătură cu o grosime de 0,5 cm, variabilă, din care coboară până în stratul de lut steril, gropi, care au fost interpretate ca fundaţii de zid, dezafectate în epoca medievală. Stratul este caracterizat de numeroase materiale arheologice, printre care fragmente ceramice tipice, fragmente de cărămidă, ţigle şi olane, fragmente de obiecte de sticlă etc. Nivelul este de asemenea bogat în pietre de diferite dimensiuni, care au aparţinut probabil zidurilor scoase din uz. Următorul strat, cu o grosime medie de cca. 0,2 m constă din pietricele mici legate cu un liant slab. Între m. 11 şi 15 ai secţiunii la o adâncime de cca. -0,54 m, apare un strat de arsură cu o grosime de 0,04 m. Stratigrafia verticală se continuă cu nivelul de lut steril, în care pătrund negativele de zid. Urmele zidurilor, pe latura lungă a clădirii, denotă faptul că aceasta a fost compartimentată în cel puţin 6 încăperi. Profilele scurte (nord-vestic, sud-estic) scot în evidenţă destul de clar extremitatea drumului roman, cu rigola dinspre partea nord-estică. Amenajarea drumului cuprinde un strat superior de piatră de râu, probabil o refacere a drumului la un moment dat, urmat de stratul iniţial de piatră de râu, prinsă cu un liant slab, de culoare gălbuie. Patul drumului a fost pregătit prin tasarea foarte puternică a pământului (cca. 0,2 m), de culoarea maronie închisă, care este imediat suprapus nivelului steril. Profilul sud-vestic surprinde pe toată lungimea între cca. 0,3 m şi 0,8 m stratigrafia drumului. Situaţia stratigrafică reiterează imaginea profilurilor scurte. Se distinge între m. 7 şi 22 o lentilă consistentă de dărâmătură, care se îngroaşă între m. 18,4 şi 20,4 (0,1 m); prezintă o aglomerare de resturi de materiale de construcţie (ţigle, olane, cărămizi), dar şi fragmente ceramice. Pe o anumită suprafaţă se disting refaceri ale drumului, cu pietre de mari dimensiuni. Cele două straturi de pietriş sunt sesizabile şi aici, urmate de acelaşi strat tasat de pământ maroniu închis şi respectiv de nivelul steril reprezentat de lutul galben. Din această secţiune au fost recuperate multe şi diverse materiale arheologice, cum ar fi: - ceramică romană, care poate fi clasificată în funcţie de pastă şi nivel de ardere în mai multe categorii: vase din pastă gri–negricioasă, cu ingredienţi diverşi (mult nisip, mică), care oferă ceramicii un aspect rudimentar, vase din pastă gălbuie, poroasă, care se fărâmiţează uşor şi vase din pastă cărămizie, bine arse de o calitate superioară. Pe câteva fragmente gri – negricioase au fost identificate decoruri ştampilate, formate din rozete şi frunze. Cunoscând ceramica romană din zonă am constatat că aceste categorii ceramice au fost cu siguranţă confecţionate în atelierele, care deserveau zona, amplasate undeva în zona aşezării din apropiere. Alături de ceramica locală au fost identificate câteva fragmente caracteristice centrului ceramic de la Cristeşti, şi anume ceramică cărămizie cu angobă roşie, de o calitate superioară. Ca formă, fragmentele de vase aparţin tipurilor ceramice obişnuite: farfurii cu fundul inelar, castroane şi boluri cu fundul inelar şi buza dreaptă sau răsfrântă, marcată de caneluri, ulcioare cu o toartă sau fără torţi şi oale de diferite dimensiuni şi tipuri. - materiale de construcţie din ceramică. Din această categorie au fost recuperate din nivelul de dărâmătură multe cărămizi, ţigle şi olane care au aparţinut clădirii din apropierea drumului. Printre acestea se numără şi câteva cărămizi cu ştampila unităţii militare cantonate în castru Cohors I Alpinorum. Aceste ştampile aparţin aceluiaşi tip, cu aceleaşi caractere şi ligaturi, încadrate de tabula ansata. Ele se diferenţiază numai prin dimensiuni, ceea ce demonstrează că au fost ştanţate cu ştampile diferite. - obiectele din fier sunt puţine şi reprezentate prin cuie, piroane şi diferite îmbinări folosite în construcţii. - obiectele din bronz descoperite sunt tipic militare: aplici cu capul rotund şi piese de harnaşament. Între acestea se distinge o spatulă – sondă din bronz, fragmentară, de mici dimensiuni. - fragmentele de sticlă descoperite aparţin unor vase de mici dimensiuni din sticlă transparentă. A fost recuperată şi o mărgea din pastă vitroasă albastră cu irizări albe. - a fost descoperită o singură monedă din bronz, încă nedeterminată. În urma acestei campanii de săpătură arheologică se pot desprinde câteva concluzii: - castrul în totalitate, zidul de incintă, construcţiile interioare şi drumurile au fost ridicate din pietre de râu (Niraj) legate cu un mortar pe bază de lut şi nisip de proastă calitate. - cea mai mare parte a zidurilor au fost dezafectate în epoca medievală când începe construcţia mănăstirii franciscane din localitate. - castrul a fost orientat cu porta praetoria spre E. - cea mai mare parte a castrului şi a aşezării se află sub teren agricol, deci poate fi cercetat în proporţie de 90%. - săpăturile viitoare vor putea evidenţia mai exact fazele de construcţie şi unele aspecte din viaţa politico – militară romană din zona Nirajului. [Nicoleta Man]

Sursa:
Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor:
CIMEC
Limba:
RO