Nume | Prenume | Rol | Instituție |
---|---|---|---|
Cioată | Daniel | responsabil sector | Muzeul Judeţean Mureş |
Cociș | Sorin | Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca | |
Crişan | Coralia | Muzeul Judeţean Mureş | |
Dobos | Alpár | Muzeul Judeţean Mureş | |
Fiedler | Manuel | responsabil sector | Muzeul Judeţean Mureş |
Kappany | Otvos | Muzeul Judeţean Mureş | |
Man | Nicoleta | responsabil | Muzeul Judeţean Mureş |
Mustaţă | Silvia | Muzeul Judeţean Mureş | |
Panczel | Szilamér-Péter | responsabil sector | Muzeul Judeţean Mureş |
Petruţ | David | Muzeul Judeţean Mureş | |
Sido | Kata | Muzeul Judeţean Mureş | |
Vass | Lorand | Muzeul Judeţean Mureş |
Satul Călugăreni face parte din punct de vedere administrativ din comuna Eremitu, judeţul Mureş. Accesul în sat se face pe drumul judeţean 153 A. Satul este străbătut de râul Niraj. Distanţele până la cele mai apropiate localităţi sunt Miercurea Niraj - 15 km, Sovata - 20 km, Reghin - 25 km şi Tg. Mureş - 35 km. Situl se află în apropierea râului Niraj, la capătul vestic al satului, în spatele ultimelor case ş...i a drumului de ţară care face legătura cu satul Dămieni. Castrul este amplasat pe terenul arabil din spatele caselor, şi parţial se extinde în grădinile de pe lângă case. Vicusul este amplasat de-a lungul drumului spre Dămieni, de-o parte şi de alta, având o întindere destul de mare, materialul ceramic extinzându-se pe o suprafaţă de cca. 5 ha. În primăvara anului 2013, termele au fost identificate prin prospecţie geomagnetică, în dreapta drumului principal de ieşire din sat, la aproximativ 300 m de castru. În campania de cercetări arheologice 2015 s-au continuat săpăturile în cele 3 sectoare începute anul trecut. Principalele obiective ale campaniei din anul 2015 au fost următoarele: corelarea datelor oferite de geofizică cu realităţile arheologice, stabilirea planimetriei părţii de nord-vest a principiei, a termelor şi a clădirii din vicusul militar. De asemenea, s-au urmărit fazele de construcţie şi de reconstituire a secvenţei cronologice a structurii şi identificarea tipului de activităţi care au avut loc aici în epoca romană. Sectorul I. Principia castrului roman În campaniile anterioare, cercetările din principia, începute în anul 2013, s-au concentrat pe partea nord-vestică a clădirii, unde au fost identificate aedes-ul, două încăperi laterale de dimensiuni mai mici (birouri) şi jumătatea nordică a basilicii. În campania din vara anului 2015 cercetările au continuat în interiorul clădirii, în partea nordică a basilicii, pe o suprafaţă de 10 x 5 m. În afara clădirii au fost deschise trei secţiuni care au avut scopul de a stabili extinderea clădirii înspre nord, vest şi est, respectiv de a evalua potenţialul arheologic în vederea construirii în viitor a unei structuri de protecţie peste clădirea principiei. Suprafaţa A, deschisă în partea nordică a basilicii, a avut menirea de a stabili extinderea acestei încăperi înspre est, zidul vestic fiind identificat în campania din 2013. Zidul estic al basilicii are o lăţime de 1,05 m şi a fost construit din roci vulcanice şi pietre de râu legate cu un mortar alb, cu conţinut de pietriş şi nisip. Pe partea estică a zidului, înspre curtea interioară, a fost identificată o încăpere adâncită, fapt indicat de diferenţa de nivel dintre podeaua încăperii şi restul nivelelor de călcare aparţinând fazei de piatră a principiei (în basilica, aedes şi cele două birouri laterale). Din punct de vedere cronologic s-a putut stabili încă în campaniile precedente că principia a avut cel puţin două faze de utilizare: una de lemn şi una de piatră. Din păcate, contextele arheologice aparţinând fazei de piatră a basilicii au fost distruse în mare parte de intervenţiile ulterioare şi de activităţile agricole continue din zonă. Totuşi, a putut fi identificat un nivel de călcare care a aparţinut acestei faze. La acest nivel au fost descoperite mai multe gropi de stâlp care au aparţinut, foarte probabil, unui tribunal adosat zidului estic al birourilor laterale şi celui nordic al basilicii. În campania din 2015 a fost dezvelit un nivel format în urma distrugerii pereţilor din faza de lemn, urmând ca restul contextelor aparţinând acestei secvenţe să fie cercetate pe parcursul campaniilor viitoare. Secţiunea A1, trasată de-a lungul laturii nordice a clădirii a avut o lungime de 19 m şi o lăţime de 2 m. Ulterior aceasta a fost extinsă cu 3 m în capătul vestic. Zona a fost deranjată de mai multe intervenţii moderne, printre care şi groapa de scoatere a zidului de incintă. În exteriorul zidului a fost identificată o alee formată din pietriş compact care reprezintă nivelul de călcare din exteriorul clădirii de piatră din perioada în care aceasta a fost folosită. Peste această alee, în zonele care nu au fost afectate de intervenţiile ulterioare, a fost descoperit nivelul de dărâmătură a acoperişului basilicii. Peste stratul de dărâmătură a fost identificat un alt nivel de călcare, format tot din pietriş, care indică posibilitatea ca zona să fi fost refolosită în perioada ulterioară prăbuşirii clădirii. În extensia din capătul vestic al secţiunii au fost identificate urmele unui perete prăbuşit, construit din lemn şi chirpici. Acesta a aparţinut unei clădiri din retentura sinistra. Secţiunea A2, orientată V–E, a fost trasată în continuarea secţiunii A1, înspre est, între cele două fiind lăsat un martor lat de 1 m. A avut dimensiunile de 18 x 2 m. După înlăturarea nivelelor aparţinând unor intervenţii moderne, a fost descoperită continuarea aleii identificate în secţiunea A1. Cu scopul de a verifica lăţimea şi structura acesteia, în zona colţului nord-estic al principiei, identificat pe baza măsurătorilor geomagnetice, a fost trasată câte o extindere de 2,5 m, perpendiculară pe secţiune, atât în partea nordică, cât şi în cea sudică. În extensia sudică a fost identificat colţul nord-estic al zidului de incintă al principiei, din care s-a păstrat numai fundaţia formată din pietre de râu. În interiorul acestuia, chiar în colţul clădirii, a fost descoperită o groapă de stâlp. În exterior, în faţa zidului scos, a fost documentată o platformă formată din pietre care a servit, foarte probabil, drept fundaţie pentru un portic situat în faţa clădirii, înspre via principalis. În extensia nordică a fost identificată marginea aleii, aceasta fiind marcată de o rigolă lată de aprox. 0,8 m şi adâncă de 0,25 m. La nord de rigolă a fost dezvelită fundaţia unui portic şi trei gropi de stâlp care au făcut parte dintr-o clădire situată pe partea nordică a aleii, în latus praetorii sinistrum. Secţiunea A3, lungă de 15 m şi lată de 2 m, a fost trasată de-a lungul laturii vestice a clădirii. A fost orientată N–S, fiind perpendiculară pe secţiunea A1. Asemănător celor două secţiuni prezentate mai sus, şi această zonă a fost afectată de mai multe intervenţii moderne. În exteriorul (spatele) principiei a fost identificată aleea contemporană cu cele din secţiunile A1 şi A2, însă în această porţiune aceasta este mai îngustă. Lângă profilul vestic al secţiunii a fost descoperit un şanţ cu patru gropi de stâlp care aparţin, foarte probabil, intrării (porticului) clădirii identificate în capătul vestic al secţiunii A1. Din nefericire, această clădire din retentura sinistra a putut fi cercetată pe o suprafaţă mică şi, din această cauză, aspectele referitoare la dimensiuni şi funcţionalitate vor fi clarificate pe parcursul campaniilor viitoare. Sectorul II. Termele castrului roman În acest an s-au cercetat 4 suprafeţe: B4, B5, B6 şi B7 care au avut drept obiectiv determinarea planimetriei termelor înspre nord şi est. Ca şi în campania precedentă, cercetările au fost mult îngreunate de gropile moderne şi contemporane, care se intersectează de multe ori şi care au urmărit exploatarea pietrei din zidurile termelor. Suprafaţa B4 cu dimensiunile de 10x5m., a fost trasată la est de suprafeţele B şi B1 cercetate în anul 2013, păstrând un martor de 0,50m între ele. La adâncimea de 0,20 - 0,30 m au apărut fundaţiile a 3 ziduri, dintre care două se continuă în B şi B1. Astfel au fost delimitate două încăperi. Una dintre încăperi cu dimensiunile de 4,40x7,5m, a fost prevăzută cu sistem de hypocaust, destul de bine conservat. Sistemul de hypocaust şi implicit fundaţia zidurilor până la nivelul de călcare au o înălţime de 1,10 - 1,20 m. Lăţimea zidului nordic al încăperii este de 1,10 m, 0,90 m cel vestic, iar cel estic a fost surprins în această suprafaţă numai pe o lungime de 1 m, restul extinzându-se în B1. Zidurile sunt construite în opus incertum din piatră de carieră, în principal calcar, piatră de râu şi legate cu mortar alb. La baza fundaţiei zidului vestic a fost descoperit un canal de trecere a aerului cald cu dimensiunile de 0,40 x 0,40 m. Din sistemul de hypocaust se păstrează câteva pile şi câteva amprente de pile care se disting uşor din cauza stratului de arsură. Parţial, în această suprafaţă B4, în partea vestică termele se continuă cu încă o încăpere, care se întinde mai mult în B5şi B7. Suprafaţa B6 reprezintă o extensie înspre est a B4, cu dimensiunile de 9,5 x 4 m. În partea de nord-est încăperea din B4 se învecinează cu o altă încăpere cu dimensiunile de 6,00 x 4,40 m, fără sistem de hypocaust, în schimb se păstrează podeaua din opus signinum, care prezintă mai multe urme de refacere. Tehnica de construcţie este similară cu a celorlalte fragmente de podea descoperite în anii anteriori, şi anume interiorul camerei cuprinsă între ziduri până la nivelul de călcare al încăperii a fost umplut cu lut peste care s-a aşezat un rând de piatră de râu şi apoi podeaua opus signinum. Din mijlocul podelei porneşte un canal din piatră, cu lungimea de 2,80m, care traversează zidul estic. Suprafaţa exterioară a acestei încăperi, înspre est a fost deranjată de gropile de extragere a pietrei, astfel încât e greu de precizat dacă canalul traversa o altă încăpere. În colţul sud-estic al suprafeţei B4 a fost săpat un alt canal din piatră orientat nord-sud, din care am surprins 0,60m, şi care probabil se întâlnea cu celălalt canal în exteriorul ariei cercetate. În marginea estică a suprafeţei B6 se află un bazin cu dimensiunile de 1,40 x 1,80 m, care a fost hidroizolat cu pastă de cocciopesto care se păstrează pe pereţii bazinului, iar pe fund se mai văd amprentele cărămizilor care au pavat bazinul. Pe latura nordică, zidul care încheie această încăpere se prelungeşte cu o platformă de piatră legată cu mortar cu lăţimea de 1,50 m. Suprafaţa B5 (10 x 4,5 m) şi Suprafaţa B7 (au fost trasate la nord de suprafaţa B, la o distanţă de 0,50m. şi la vest de B4. În B5 şi B7 se continuă situaţia arheologică din B şi B4, în sensul că aici se continuă încăperea delimitată pe laturile de sud şi est. Astfel se conturează o încăpere cu dimensiunile de 22 x 13 m, prevăzută cu sistem de hypocaust. Zidul vestic este în totalitate scos iar sistemul de hypocaust este distrus de mai multe gropi moderne, care ating lutul steril. Pe latura de nord a încăperii, sub forma unei nişe rectangulare, apar urmele unui prefurniu, din care se păstrează canalul (L = 1,8 0m, l = 1,20 m) construit din lespezi de piatră, care s-au păstrat numai pe latura vestică, latura estică fiind distrusă. Canalul a păstrat urmele de cenuşă şi cărbune iar lutul de pe fundul canalului s-a cimentat prin ardere. Toată zona, inclusiv profilul nordic al suprafeţei B7 prezintă straturi de arsură, semn că prefurniumul continuă înspre nord. Nu se poate preciza cum era construită suprastructura, canalul se termina la intrarea în zidul nordic al termelor. Cele două ziduri paralele identificate în Suprafaţa B, dispuse la 1,5 m distanţă, între ele existând o structură de lut galben compact, tasat, se continuă şi în B5 şi B7. Zidul vestic (L = 6,20 m, l = 1,30 m) a fost construit din piatră de râu, cărămizi şi mortar alb. Fundaţia prezintă un şanţ adânc de 1 m., umplut cu piatră de râu fără mortar. În proporţie mare, acest zid a fost distrus prin scoaterea pietrei în epoca modernă. Zidul interior, pare să fie cel mai bine construit, fiind executat în opus incertum din blocuri de calcar şi gresie, legate cu mortar alb. Şi acest zid se păstrează în mică măsură. În B5 a fost descoperită o cameră adosată acestui zid vestic, foarte deranjată (se văd urmele fundaţiilor în lut) cu dimensiunile de 3 x 3,60 m. În zidul vestic s-a păstrat baza unui canal, cu lăţimea de 0,60 m., prin care se realiza trecerea aerului cald în această încăpere. Sectorul III. Vicusul militar A fost deschisă o nouă suprafaţă C3 cu dimensiunile de 12 x 4,5 m, amplasată la sud de C, C1 şi C2. În cele 3 suprafeţe, cercetarea a înaintat până la adâncimea de 0,50 - 0,60 m, urmând ca dezvelirea complexelor să fie finalizată în campania următoare. Campania arheologică din anul 2015 a avut drept scop cercetarea a 3 sectoare importante: În principia castrului, cercetările au continuat în interiorul clădirii, în partea nordică a basilicii, pe o suprafaţă de 10 x 5 m. În afara clădirii au fost deschise trei secţiuni care au avut scopul de a stabili extinderea clădirii înspre nord, vest şi est, respectiv de a evalua potenţialul arheologic în vederea construirii în viitor a unei structuri de protecţie peste clădirea principiei. Termele castrului, din care au fost surprinse zidul exterior, 4 încăperi dotate cu instalaţie de hypocaust şi 3 încăperi identificate numai după traseul zidurilor şi a fragmentelor de podea păstrate. O locuinţă din vicusul militar, de mari dimensiuni, surprinsă parţial (numai fundaţia unui perete lung cu dimensiunile de 9 m x 0,80 m x 0,40 m, care traversează oblic secţiunea. În anul 2015, cercetarea arheologică a sitului de la Călugăreni se va concentra pe cele 3 sectoare cercetate până în prezent.
The archaeological excavations in 2015 in the Roman site of
Călugăreni were focused on 3 important sectors:
The principia of the roman fort, which have been uncovered the aedes, two offices and a part of the basilica; Outside the building were opened three sections that were designed to determine the extension building to the north, west and east.
The thermae of the fort, of which were caught the outside wall and six rooms.
A dwelling of military vicus, a large one, partially surprised(only the foundation of a long wall with dimensions of 9 m x 0,80 m x 0,40 m), crossing angle the section.
In 2016, the archaeological research of the site of Călugăreni will be focus on the three sectors started in 2013.