Nume | Prenume | Rol | Instituție |
---|---|---|---|
Bonta | Coralia-Dorina | Muzeul Judeţean Mureş | |
Braun | Stephanie | Universität Köln, Germany | |
Burkhardt | Britta | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca | |
Cioată | Daniel | Muzeul Judeţean Mureş | |
Daczo | Levente | Muzeul Judeţean Mureş | |
Dávid | Petruț | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca | |
Dobos | Alpár | Muzeul Judeţean Mureş | |
Dorottya | Nyulas | Muzeul Judeţean Mureş | |
Fiedler | Manuel | Humboldt Universität Berlin, Germany | |
Höpken | Constanze | Universität Köln, Germany | |
Kopf | Julia | Universitatea din Viena, Austria | |
Koppány-Búlcsú | Ötvös | Muzeul Judeţean Mureş | |
Man | Nicoleta | Muzeul Judeţean Mureş | |
Mustaţă | Silvia | Muzeul Judeţean Mureş | |
Oberhofer | Karl | Humboldt Universität Berlin, Germany | |
Panczel | Szilamér-Péter | Muzeul Judeţean Mureş | |
Sidó | Katalin | Muzeul Judeţean Mureş | |
Szilágyi | Orsolya | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
În campaniile de cercetări arheologice din 2017 şi 2018 au fost continuate săpăturile în trei sectoare importante: principia castrului auxiliar, vicus-ul şi termae-le. Principalele obiective ale campaniei din acest an au fost următoarele: corelarea datelor oferite de geofizică cu realităţile arheologice şi stabilirea planimetriei clădirii comandamentului (partea de nord-est şi sud-est), a unui sector din vicus ...şi a băilor pe latura de est şi vest. De asemenea, au fost urmărite fazele de construcţie şi de reconstrucţie, secvenţele cronologice ale structurilor, precum şi tipurile de activităţi care au avut loc aici în epoca romană. Sectorul A. Castrul roman Cercetările arheologice desfăşurate anterior, începând cu 2013, în clădirea comandamentului (principia) din cadrul castrului auxiliar de la Călugăreni (com. Eremitu, jud. Mureş) au reuşit să delimiteze extinderea exactă a clădirii şi a unora dintre spaţiile interioare. Campaniile din 2017– 2018 au vizat următoarele obiective principale: a) identificarea şi cercetarea intrării; b) identificarea drumului via principalis şi cercetarea zonei aflate între acesta şi clădirea comandamentului; c) dezvelirea completă a zidului estic al basilicii; d) cercetarea laturii sudice a clădirii (Fig. 1). Pentru atingerea obiectivelor propuse au fost deschise patru suprafeţe de dimensiuni diferite. Suprafaţa A6 a fost deschisă în zona intrării şi a avut dimensiunile de 8 x 8 m (Fig. 2). Aproximativ în mijlocul acesteia a fost identificată intrarea clădirii, iar pe cele două părţi ale acesteia zidul estic al principiei, din care nu s-a păstrat decât fundaţia formată din bolovani de râu legaţi cu lut. Deoarece două din cele patru colţuri (cel nord- estic şi sud-estic) ale clădirii, identificate în campaniile precedente, prezintă aceeaşi structură, poate fi susţinută ipoteza formulată deja pe parcursul cercetărilor anterioare, conform căreia partea estică a clădirii, mai precis zidurile care înconjoară curtea interioară, au avut o fundaţie din piatră fără mortar, peste care au fost ridicaţi pereţi din lemn şi chirpici. Această ipoteză este susţinută şi de faptul că în zona din faţa intrării a fost descoperit un nivel masiv de distrugere constând din urme de lemn ars şi chirpici. În partea vestică a suprafeţei a fost identificată o porţiune din curtea interioară a clădirii. În ultima fază de utilizare aceasta a fost pavată cu un strat de pietriş gros de aproximativ 20 cm, care era mult mai dens pe axul central al curţii decât pe părţile laterale. În partea nordică, sub stratul de pietriş a fost identificat un nivel de călcare mai timpuriu, respectiv fundaţia unei structuri construite din rocă vulcanică. Intrarea corespunzătoare nivelului de călcare de sub stratul de pietriş a constat, probabil, dintr-un prag de lemn care a ars. Pe baza părţilor păstrate a putut fi constatat faptul că acesta a fost realizat din mai multe bucăţi de dimensiuni mici. Pe partea sudică a pragului a fost descoperită o groapă de stâlp care trebuie pusă în legătură cu poarta de la intrare. În urma cercetărilor din partea estică a suprafeţei A6 putem confirma ipoteza conform căreia zidul estic al principiei nu a fost construită în imediata apropiere a drumului principal (via principalis), ci în faţa clădirii a existat o zonă amenajată constând dintr-o platformă realizată din pietre de râu, pietriş şi lut galben. În momentul de faţă nu putem confirma prezenţa unui portic exterior sau a unei structuri cu caracter monumental în zona intrării, deşi există indicii în acest sens. Suprafaţa A7, orientată N–S (13 x 4 m), a fost trasată către sud, în continuarea suprafeţei A/2016 (Fig. 3), principalul scop fiind acela de a dezveli în întregime zidul estic al basilicii care a fost cercetat parţial în campaniile din anii precedenţi. Zidul situat de-a lungul profilului vestic a fost construit din rocă vulcanică şi din piatră de râu în tehnica opus incertum şi a avut lăţimea de 1,2 m. Ultimul rând de zidărie păstrat a fost nivelat cu mortar pentru a crea o suprafaţă plată, ceea ce indică faptul că elevaţia zidului nu a fost realizată în aceeaşi tehnică. Partea sudică a zidului a fost scoasă, iar pe această porţiune s-a păstrat numai fundaţia formată din pietre de râu şi lut. De asemenea, latura sudică a zidului de incintă, perpendicular pe zidul basilicii, a fost scoasă, păstrându-se doar fundaţia. Într-o fază ulterioară zidul basilicii a fost spart şi în această zonă a fost amenajat un canal. Pereţii canalului au fost placaţi cu lespezi de piatră aşezate vertical. La nord de acesta, zidul a fost reparat cu pietre de râu legate cu lut. Canalul a continuat şi în curtea interioară, de-a lungul zidului, marginile fiind placate cu un aliniament din pietre de râu. În partea nordică canalul a fost distrus de o groapă modernă. În partea nord-estică a suprafeţei a fost identificată o platformă de pietriş asemănătoare celei din suprafaţa A6 care a aparţinut ultimei faze de utilizare a curţii interioare. Restul suprafeţei aparţinând curţii a fost distrusă de groapa modernă amintită mai sus. Aceasta a tăiat un nivel de călcare mai timpuriu, respectiv două gropi de par de dimensiuni mari care au făcut parte din portic. Partea sudică a suprafeţei a fost distrusă în mare parte de groapa de scoatere a zidului sudic al principiei şi a zidului estic al basilicii. În această zonă a fost descoperit un zid mai îngust (cu o lăţime de 0,6 m) realizat din rocă vulcanică în tehnica opus incertum, orientat V–E. Zidul a aparţinut unei încăperi laterale din curtea interioară şi a fost adosat zidului exterior sudic al clădirii. Stratigrafia din această încăpere a putut fi urmărită doar într-o zonă restrânsă, neafectată de groapa de scoatere. În ultima fază de utilizare a zonei încăperea nu a mai fost folosită ca atare, fapt indicat de prezenţa unui strat de pietriş care acoperă diferitele faze de distrugere şi care indică existenţa unui nivel târziu de călcare. Prezenţa gropii moderne nu permite corelarea acestei amenajări cu ultimul nivel de călcare din curte. Sub stratul de pietriş au fost identificate mai multe nivele de distrugere aparţinând încăperii laterale: un nivel masiv de lut galben care indică faptul că elevaţia zidului a fost realizată din lut şi nu din piatră, un strat de ţigle şi olane de la acoperiş, respectiv un strat de arsură care, foarte probabil, provine de la structura de lemn, care a susţinut acoperişul. În încăpere a fost identificată o podea din lut, în care au fost observate urmele unei structuri de lemn (posibil raft) alcătuită din două bârne paralele, adâncite în podea şi orientate N–S, respectiv din patru gropi de stâlpi situate lângă capetele acestora (Fig. 4). Cantitatea mare de vârfuri de săgeţi din fier descoperite în această încăpere susţin ipoteza că aceasta a funcţionat ca depozit de arme (armamentarium). Suprafaţa A8, orientată V–E (3 x 10 m), a fost trasată în exteriorul clădirii pornind de la colţul nord-estic al acesteia, cu scopul de a identifica pe teren via principalis (Fig. 5). În urma cercetărilor a fost descoperită o platformă formată din pietre de râu legate cu lut galben, situată imediat în faţa clădirii. Aceeaşi situaţie a fost înregistrată şi în suprafaţa A6. Între via principalis şi platforma menţionată a fost descoperită o altă platformă formată din pietriş cu granulaţie mică în care a fost identificată şi o groapă de stâlp. În partea vestică via principalis a fost deranjată de o groapă modernă. În urma golirii acestei gropi au fost identificate trei suprafeţe succesive ale drumului care indică trei faze de refacere. Suprafaţa A5/2018, orientată V–E (6 x 11 m) a fost trasată peste colţul sud-estic al clădirii identificate în suprafaţa A5/2016 (Fig. 6). Alături de straturile de distrugere şi gropile moderne s-au putut identifica structurile legate de ultima fază de folosire ale clădirii şi nivelele de călcare de pe latura sudică şi estică din exteriorul clădirii. Din zidurile acestor încăperi s-a păstrat numai fundaţia formată din bolovani de râu legaţi cu lut, iar aspectul fundaţiei şi al stratului masiv de distrugere format din chirpici şi arsură, confirmă faptul că în ultima fază partea estică a clădirii, mai precis zidurile care înconjoară curtea interioară, au avut o fundaţie din piatră fără mortar, peste care au fost ridicaţi pereţi din lemn şi chirpici. Pe fundul gropilor moderne s-au putut identifica unele contexte legate de distrugerea clădirii din faza anterioară constând din urme de lemn ars şi chirpici, precum şi resturi de fundaţie din bolovani de râu legaţi cu lut. Acest fapt confirmă existenţa unei clădiri anterioare construite după tehnică şi din materiale similare, distrusă prin arsură. Sectorul II. Termele castrului roman În această campanie s-au cercetat 2 suprafeţe pe latura estică: B8 şi B9 care au avut drept obiectiv determinarea planimetriei termelor înspre est şi sud-est. Ca şi în campaniile precedente, cercetările au fost mult îngreunate de gropile moderne şi contemporane, care se intersectează de multe ori şi care au urmărit exploatarea pietrei din zidurile termelor. Suprafaţa B8 cu dimensiunile de 10 x 5 m, a fost trasată la est de suprafeţele B4 şi B6 cercetate în anul 2015. La adâncimea de 0,20 - 0,30 m au apărut fundaţiile şi o parte a elevaţiei a 3 ziduri, dintre care unul se continuă în B9. Zidurile sunt construite în opus incertum din piatră de carieră, în principal calcar, piatră de râu şi legate cu mortar alb. Astfel au fost delimitate alte două încăperi. Una dintre încăperi cu dimensiunile de 4,10x6m, a fost folosită în prima fază de folosire a termelor drept bazin, izolat cu pastă de cocciopesto care se păstrează pe pereţii bazinului, iar pe fund se mai văd urmele de cocciopesto care au pavat bazinul. Colţul vestic al bazinului a fost surprins în B6. În a II-a fază, se pare că bazinul a fost dezactivat şi au fost ridicate alte două ziduri despărţitoare, care din cauza gropilor contemporane de scoatere nu au fost surprinse în totalitate. Unul dintre ziduri, perpendicular pe zidul lung orientat N-S, s-a păstrat numai pe lungimea de 1 m, restul fiind distrus. Un alt fragment de zid, a fost ridicat aproximativ în mijlocul bazinului (şi din acesta se păstrează un fragment de 1 x 1 m) şi care delimitează o altă încăpere, mult mai mică cu dimensiunile 3 x 1,50 m, Încăperea era prevăzută cu o podea din opus signinum, care prezintă mai multe urme de refacere. Tehnica de construcţie este similară cu a celorlalte fragmente de podea descoperite în anii anteriori, şi anume interiorul camerei cuprinsă între ziduri până la nivelul de călcare a încăperii a fost umplut cu lut peste care s-a aşezat un rând de piatră de râu şi apoi podeaua opus signinum. Suprafaţa B9 reprezintă o extensie înspre sud a B8, cu dimensiunile de 10 x 5 m. Situaţia arheologică din B8 se continuă în mare parte în B9. Astfel zidul lung orientat N-S se continua pe toată lăţimea suprafeţei cu lungimea de 4,60 m, în momentul de faţă păstrîndu-se doar şanţul fundaţiei în care se mai află in situ câteva pietre. Zidul a fost întrerupt la limita dintre cele două suprafeţe de un canal din piatră, cu înălţimea de 0,80m şi lăţimea interioară de 0,60 m. Acesta este bine păstrat, partea din faţă (sud) a fost în totalitate distrusă, dar înspre vest se văd urmele celor două canale descoperite anterior în B4 şi B6 care s-au unit cu acesta. Prin urmare, aici se deversau apele recoltate de cele două canale mici din partea nordică a termelor. În partea sudică a peretelui lateral al canalului se păstrează amprenta unui zid, perpendicular pe zidul lung N-S, care continuă şi în B6. Astfel se conturează o altă încăpere de data aceasta prevăzută cu sistem de hypocaust, din care s-au păstrat 3 rânduri de pile şi câteva amprente. Toată partea sudică şi estică exterioare zidurilor, atât în B8 cât şi în B9, prezintă o amenajare din lut nativ, în care au fost săpate şanţurile de fundaţie ale zidurilor, după care urmează o zonă de demolare şi amenajări succesive efectuate încă din epoca romană. Aceste demolări au afectat traseul canalului colector şi încă nu s-a găsit o explicaţie plauzibilă pentru aceste straturi succesive de demolare şi nivelare cu lut. În campaniile viitoare intenţionăm să extindem cercetările pentru a putea stabili dacă nu cumva în această zonă a existat o altă fază a termelor sau o altă clădire, care a fost dezafectată în epoca romană. Suprafaţa B10 (10 x 7 m) reprezintă o extindere înspre vest a B1/2014 şi B2/2014, unde au apărut două canale săpate în lut, care se continuau în profilul vestic.Ca şi în celelalte suprafeţe, cercetările au fost mult îngreunate de gropile moderne şi contemporane, care se intersectează de multe ori şi care au urmărit exploatarea pietrelor din zidurile termelor. În campania 2018 am reuşit să identificăm continuarea canalului pe o lungime de încă 3 m. Canalul este săpat în trepte, iar în prima treaptă se păstrează 4 gropi de pari, dispuse la distanţe egale de 0,70 - 0,80 m. Lăţimea canalului la bază este de 0,50 m şi se lărgeşte în partea superioară până la 1,40 m. Întreg canalul era plin cu un strat de cenuşă şi cărbune gros de 0,20 m, peste care se suprapunea pământ de uplutură cu resturi de materiale de construcţie. În jumătatea sudică a secţiunii s-a descoperit un şanţ, care înaintează spre nord, cu lăţimea maximă la fund de 0,60 m, săpat oblic şi care se intersectează în mijlocul suprafeţei cu celălalt canal. Pe prima treaptă s-au păstrat urmele a 4 gropi de pari, pe ambele părţi, cu diametrul de 0,15 - 0,20 m. Se pare că acest şanţ care poate fi interpretat ca un canal de apă caldă, deşi fragmentele de conductă sunt mai puţine decât în canalul din B2. În campaniile viitoare vom urmări întinderea spaţială a termelor, delimitarea încăperilor şi dispunerea exactă a instalaţiilor. Sector ERC A III. Vicus militar Cercetările din vicus-ul militar în campania 2018 s-au concentrat pe două gropi menajere identificate în cursul săpăturilor preventive condiţionate de lucrările edilitare desfăşurate la nord de castrul auxiliar (Suprafaţa ERC A III/80 CM 2–3 ext.). Rebuturile ceramice şi caracterul uniform al pastelor indică prezenţa unui atelier local. Lipsa urmelor de folosire în cazul fragmentelor considerate a fi vase cu caracter cultic poate să fie un indiciu în plus privind provenienţa locală. Datorită acestor cercetări avem un argument în plus privind faptul că locuitorii acestui sit şi-au acoperit nevoia de vase ceramice de uz comun cu ajutorul atelierelor locale.
In 2017 and 2018 four trenches were excavated in the principia of the Roman fort from Călugăreni. In trench A6 the entrance of the principia and the latest walking level of the inner courtyard were identified. Trench A7 was excavated next to trench A/2016, in order to identify the remaining part of the eastern wall of the basilica. In the southern part of the trench a room was located, which, according to the high concentration of arrowheads, seems to be an armamentarium. In trench A8, the corner of the building, the via principalis and a cobble platform positioned in front of the building, were unearthed. In trench A5/2018, which was an extension of trench A5/2016, two storages were documented.
In the bathhouse, in the trenches B8 and B9, the eastern precinct wall and two rooms were excavated. Trench B10 was excavated next to trench B1/2014 and B2/2014, in order to identify the remaining part of the two drainage channels.
In the military vicus two debris pits with evidence of local pottery production and possible cultic implications have been excavated in the area north of the military fort (Sector ERC A III/80 CM 2– 3 ext).