Câmpulung | Judeţ: Argeş | Punct: Castrul roman de la Câmpulung - [Jidova] | Anul: 2019
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Raport ID:
6308
Anul cercetarii:
Perioade:
Antichitate;
Epoci:
Epoca romană târzie;
Categorie:
Neatribuit;
Tipuri de sit:
Castru;
Cod RAN:
| 13506.02 |
Județ:
Argeș
Unitate administrativă:
Câmpulung
Localitate:
Câmpulung
Punct:
Castrul Roman De La Câmpulung - [Jidova]
Sector:
Cartier Pescăreasa
Localizare:
| 13506.02 |
Lista Ilustrațiilor - 4
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Dumitrescu | Ion | participant | Muzeul Județean Argeș, Piteşti_ |
| Ioan-Pițigoi | Andi | participant | Muzeul Județean Argeș, Piteşti_ |
| Matei-Popescu | Florian | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Petolescu | Constantin | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
Raport:
În campania 2019, au fost continuate cercetările arheologice în zona centrală a castrului de la Câmpulung-Jidova (latera praetorii), spațiu delimitat în partea de sud de via principalis și ocupat de clădirile de piatră. Suprafața vizată de cercetare (Sp. II) a fost deschisă în anul 2015, în spațiul dintre latura estică a praetorium-ului și agger.
În momentul extinderii săpăturii la est de clădirea pretoriului, am avut în vedere două situații: 1. între latura estică a clădirii pretoriului și zidul de incintă al castrului rămăsese necercetat un spațiu cu o lățime de aproximativ 14 m; o parte din acest spațiu era ocupat de agger și drumul de la baza sa (via sagularis), dar între zidul pretoriului și drum rămânea o zonă cu o lățime de aproximativ 4-5 m, suficientă astfel încât să permită amplasarea unei clădiri; 2. dispunerea pretoriului în raport cu via principalis apare oarecum neobișnuită (nu se aliniază perfect la aceasta, la fel în raport cu via quintana, pe care se pare că o suprapune; (fig. 1).
Suprafața deschisă la est de praetorium, denumită convențional Sp. II, a fost intercalată între: zidul estic praetorium-ului – la Vest, traseul secțiunii K (cercetată de Emilian Popescu la nord de porta pricipalis sinistra (nota 6) ) – la Sud; limita nordică a clădirii praetorium-ului – la Nord și via sagularis - la Est. Suprafața măsoară 34×7 m. Pe lățime, am urmărit ca în suprafața noastră să surprindem și o porțiune din via sagularis. Între praetorium și suprafață a fost păstrat un martor lat de 0,50 m. Suprafața a fost împărțită în carouri de 2×2, numerotate după modelul tablei de șah, cu cifre pe axa nord-sud (numerotarea cu cifre arabe s-a făcut pornind de la sud spre nord) și cu litere pe axa vest-est.
În campaniile 2015-2017, în jumătatea sudică a suprafeței (la sud de traseul secțiunii H), între zidul estic al clădirii praetorium-ului și via sagularis, a fost identificat traseul canalului care mărginea via sagularis (rigola). Trasul său era paralel cu zidul estic al praetorium-lui, față de care se află la 5-5,20 m. Șanțul lui avea o deschiderea de 0,55-0,60 m, adâncimea de 0,25 m, cu umplutura constituită din țigle fragmentare, cărămizi, bolovani și ceramică. Pe anumite poțiuni, marginile rigolei au fost consolidate cu țigle, olane și cărămizi fragmentare. Acest lucru s-a observat clar în porțiunea cuprinsă în carourile 1-3C (către limita sudică a suprafeței), unde pe marginea rigolei au fost așezate olanele și țigle de acoperiș. Traseul canalului a fost întrerup de un bazin modern, cu dimensiuni de 6×3,20 m, aflat în partea de sud a suprafeței, și de șanțul secțiunii H, cea prin care s-a identificat turnul de curtină. Între traseul canalului care mărginea via sagularis și praetorium, în partea de sud a suprafeței au fost identificate trei gropi de stâlpi, două marcând un perete transversal și un al treilea făcând parte dintr-un perete longitudinal (orientat pe direcție nord-sud). Ele indică, desigur, prezența unei clădiri cu structură din lemn (nota 7) .
La nord de aceste complexe (carourile 9-10A-B), în campaniile 2016-2017, a fost cercetată o încăpere de formă rectangulară, având o podea din opus signinum și măsurând la interior 2,16 × 3,60 m. Pereții ei au fost scoși, amprenta lor fiind marcată de un șanț care închide pe toate laturile substrucția de bolovani. Șanțul avea o lățime de 0,50 – 0,60 m, umplutura sa fiind constituită din pământ negru. La exterior, încăperea măsoară 4,40 × 3 m. Între latura estică a încăperii și rigola care mărginea via sagularis a rămas un spațiu cu lățimea de 0,60 m. Față de praetorium, limita vestică a podelei încăperii se află la 0,50 m, de aceea, deocamdată, nu putem preciza relația dintre clădire și încăpere.
Din dorința de a clarifica această situație, în campaniile 2017 și 2018, cercetările noastre s-au concentrat în jumătatea de nord a suprafeței, respectiv la nord de traseul secțiunii H. De la început, trebuie să subliniem faptul că în această porțiune au fost observate unele intervenții recente. În primul rând, la distanța de 3,60 m față de traseul secț. H, suprafața intersectează traseul secțiunii D, lată de 1,50-3,00 m. Apoi, la nord de secțiunea D a apărut un pavaj „pietonal” realizat din plăci de beton. Pentru amenajarea lui, în anii 1950-1960, s-a degajat o cantitate importantă de pământ, diferența de nivel fiind în această zonă de circa 1,20 m.
În 2017, după degajarea nivelului vegetal, între trasele secțiunilor H și D (carourile 11-13) a apărut un nivel de dărâmătură compus din bolovani, cărămizi și țigle, cu urme de arsură. Pe acest nivel s-a aflat și o monedă de la Gordian al III-lea, un antoninian emis în anul 235 p.Chr. La nord de traseul secțiunii H, carourile 15-17, s-a conturat un nivel de dărâmătură consistent, iar către clădirea praetorium-ului, carourile 17A și 17B, au apărut pile de hipocaust, formând pe direcție vest-est cinci șiruri de pile de hipocaust, iar pe direcție nord-sud șase șiruri. Din degajarea nivelului de dărâmătură au fost recuperate mai multe tuburi de lut, unele umplute cu mortar în interior, resturi de tencuială și de podea, tuburi de hipocaust (tubuli) și cărămizi din structura podelei.
Șirurile de pile de hipocaust, încăperea cu dimensiuni de 4,40 × 3 m, indicau prezența, la est de praetorium a unor încăperi, unele dintre ele cu hipocaust.
În campania 2019, am încercat să epuizăm zona de nord a suprafeței. În primul rând, a fost demontat un martor de 3 × 2 m păstrat în colțul de nord-est al suprafeței. Sub el s-a conturat un nivel consistent de dărâmătură, în unele puncte, el atingea cota de 1,20 m. Nivelul se compunea din cărămizi, fragmente de tuburi de lut, tuburi de hipocaust care se aplicau pe pereți, resturi din podeaua de mortar. După degajarea nivelului de dărâmătură s-au conturat alte șiruri de pile. Astfel, în continuare celor șase șiruri de pile, la est de ele au fost identificate alte șapte șiruri, al șaptelea șir intra în profilul de est al suprafeței. Pe direcție vest-est ele formau patru șiruri de pile. Pilele, atât pe direcție nord-sud, cât și pe direcție vest-est erau dispuse la 0,35-0,40 m. Între aceste pile au fost găsite și cărămizile care susțineau podeaua (suspensurae). Ele aveau formă pătrată, cu latura de 0,52 m (fig. 2-3).
La 0,95 m sud față de șirurile descrise anterior au fost identificate, pe direcție nord-sud, cinci șiruri de pile. Și aici, nivelul de dărâmătură dintre pile era compus tot din tuburi de hipocaust, resturi din podeaua de mortar, cărămizi din podea și tuburi de lut. La vest, „grupul” acesta de pile pare a fi delimitate de un șanț cu lățimea de 0,50-0,60 m, orientat nord-sud, paralel cu zidul estic al praetorium-ului, posibil amprenta unui perete scos (fig. 3A, fig. 4).
Între acest „șanț” și limita vestica a suprafeței, a apărut un rest de podea, păstrat pe o întindere de 1,60 × 0,67 m, realizată din mortar, cu fragmente de cărămidă pisată în compoziție, de culoare rozaceea (fig. 3B, fig. 4). Substrucția ei este realizată din pietriș. La nord și est de zona cu pietriș au fost identificate pilele de hipocaust. În partea de sud, atât restul de podea cât și zona cu pietriș au fost tăiate de traseul secțiunii D. Gruparea șirurilor de pile în jurul acestei zone cu pietriș, cât și prezența acelui rest de podea din opus signinum descriu cel mai probabil spațiul unei încăperi. Suprafața ei nu poate fi deocamdată precizată. Pilele de la est și nord de această încăpere cu podea din opus signinum indică prezența altor încăperi, cu hipocaust.
Totodată, prezența în număr mare a tuburilor de lut („conducte”) în nivelul de dărâmătură dintre piele arată că tavanul acestor încăperilor cu hipocaust consta din bolți cu cofraj pierdut, sistem bine documentat la termele castrului legionar de la Potaissa (Turda, județul Cluj) (nota 8) . Un argument în sprijinul acestei afirmații este faptul că între tuburile descoperite la Câmpulung – „Jidova”, unele erau umplute cu mortar.
La sud de pilele de hipocaust aflate între spațiul dintre încăperea descrisă de zona cu pietriș (substrucție de podea?) și limita estică a suprafeței, în carourile 13-14C, a fost identificat un canal (fig. 3C, fig. 4). El a fost amenajat din cărămizi, două așezate pe fund (pe lat), iar pereții realizați dintr-un singur rând de cărămizi. El se află în continuare pilelor de hipocaust, capătul nordic al peretelui estic al canalului fiind lipit de o pilă de hipocaust. Canalul are o lungime de 2,60 m și lățimea de 0,55 m. Către capătul de nord al canalului, în nivelul de dărâmătură a fost găsit un obrăzar de coif având ca reprezentare o acvilă.
Încăperile de la est de praetorium par a fi legate structural de el. Către est aceste încăperi par a suprapune via sagularis. Limita estică a suprafeței cercetate (Sp.II) se află la 7,50 m față de zidul estic al praetorium-ului. În partea de sud a suprafeței, via sagularis se afla la 5,50 – 5,70 m. Apoi, un alt aspect ce trebuie menționat este faptul că șirurile de pile intrau în profilul estic al suprafeței. Cu scopul de a verifica această situație, în continuarea suprafeței SP.II, paralel cu limita ei estică, a fost trasată o secțiune de control cu lățimea de 1,50 m și cu lungimea de 6 m (fig. 4). Între suprafață și secțiune s-a păstrat un martor cu lățimea de 0,50 m. Șirurile de pile de hipocaust au apărut și această secțiune, prin urmare limita estică a clădirii este mult împinsă în agger. Față de ultimul șir de pile, zidul de incintă al castrului se află la 4,50-4,60 m. În aceste condiții, este evident că încăperile aflate la est de praetorium „suprapun” sau „restrâng” lățimea viei sagularis, încăperile fiind mult împinse către agger.
În campaniile următoare vom urmări să stabilim relația dintre clădirea praetorium-ului și încăperile de la est de el. Desigur deosebit de importantă rămâne și stabilirea funcționalității și planimetriei acestor încăperi.
Note:
[1]. Em. Popescu, Eugenia Popescu, Raport preliminar asupra săpăturilor efectuate în anii 1962 – 1967 în castrul roman de lângă Câmpulung-Muscel (Jidova), MCA 9, 1970, p. 251-263.
Constantin Petolescu, Florian Matei-Popescu, Ion Dumitrescu, Andi-Ioan Piţigoi, Câmpulung, cartier Pescăreasa, jud. Argeş, Punct: Castrul roman Câmpulung - „Jidova”, în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 2017, Bucureşti, 2018, p. 26. M. Bărbulescu (coord.), Termele castrului legionar de la Potaissa, Editura Mega, Cluj-Napoca, 2018, p. 111-120.
Constantin Petolescu, Florian Matei-Popescu, Ion Dumitrescu, Andi-Ioan Piţigoi, Câmpulung, cartier Pescăreasa, jud. Argeş, Punct: Castrul roman Câmpulung - „Jidova”, în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 2017, Bucureşti, 2018, p. 26. M. Bărbulescu (coord.), Termele castrului legionar de la Potaissa, Editura Mega, Cluj-Napoca, 2018, p. 111-120.