.
Capidava | Comuna: Topalu | Judeţ: Constanţa | Punct: ”Cetate”-Capidava | Anul: 2016
Anul:
2016
Epoca:
Epoca romană târzie (sec. II-IV);Epoca migraţiilor (sec. IV-VI);Epoca medievală târzie (sec. XIV-XVIII)
Perioade:
Epoca romano-bizantină;
Epoca medievală
Categorie:
Apărare (construcţii defensive);
Religios, ritual şi funerar
Tipuri de sit:
Cetate;
Descoperire funerară
Județ:
Constanţa
Localitate:
Capidava
Comuna:
Topalu
Punct:
”Cetate”-Capidava
Sector:
Sector VII intra muros
Persoane implicate și instituții:
Nume Prenume Rol Instituție
Duca Mihai Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie
Opriș Ioan Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie
Raţiu Alexandru-Mircea Muzeul Naţional de Istorie a României
Cod RAN:
Raport:

Din motive independente de intenţiile coordonatorul şantierului sau ale membrilor colectivului de cercetare, suma de 25.000 RON alocată pentru cercetarea arheologică sistematică în campania 2016 de către Ministerul Culturii prin Comisia Naţională de Arheologie nu a fost consumată nici pentru cercetare arheologică propriu zisă şi nici pentru alte cheltuieli eligibile conexe cercetării arheologi...ce (prospecţiuni şi analize diverse, conservare primară etc.). Situaţia nu are precedent în istoricul alocării fondurilor de cercetare ale MC la Capidava şi nici pentru vreunul dintre şantierele arheologice unde MINAC deţine calitatea de organizator. Coordonatorul ştiinţific al sitului a solicitat oficial MC finanţarea respectivei campanii arheologice prin MINAC – instituţie organizatoare, care a semnat contractul de finanţare nr. 5/ 02.09.2016, dar fără a-l mai pune apoi în practică. Ca atare, singurele cercetări arheologice desfăşurate la Capidava în 2016 au fost cele finanţate de către MNIR – instituţie parteneră în cadrul proiectului de cercetare al sitului (sectorul VII intra muros), respectiv în sectorul X extra muros (necropola medio-bizantină), unde cercetarea se desfăşoară sub coordonarea dr. Cătălin Dobrinescu (MINAC) şi cu participarea directă a Universităţii Lucian Blaga – Sibiu/ Muzeului Naţional Brukenthal – Sibiu. Aici, ca şi în sectorul VII, au participat la săpătura propriu zisă studenţi, masteranzi, doctoranzi de la Universitatea Lucian Blaga, respectiv de la Universitatea din Bucureşti – Facultatea de Istorie, în stagii de practică arheologică susţinute de către respectivele instituţii de învăţământ superior. Punct: Sectorul VII intra muros Perioada desfăşurării cercetării arheologice: 24 iulie - 12 august 2016 Suprafaţa cercetată: Cercetarea sistematică din campania 2016 a continuat cercetările anterioare, demarate în 2013-2014, asupra unui edificiu cunoscut în literatura de specialitate sub numele de ”principia romană târzie”, dotat cu absidă pe latura scurtă de SE şi afectat pe jumătatea dinspre Dunăre de nivelurile medio-bizantine de locuire în bordeie. Obiectiv / rezultatul cercetărilor arheologice din campania 2016: Introducere. În cadrul campaniei din 2016 de la Capidava în sectorul VII (Fig. 1, 6), cercetat sub coordonarea echipei MNIR, s-a continuat săpătura la obiectivul redenumit de noi „Edificiul cu absidă”, cunoscut în literatura de specialitate a sitului Capidava şi sub numele de „principia târzie”(7) . Cu excepţia bisericii paleocreştine din sec. VI p.Chr., situată în colţul de nord al cetăţii, acest edificiu este singurul dotat cu absidă, cel puţin până în prezent. Cercetarea arheologică a ansamblului arhitectural a reînceput în anul 2013 şi a fost proiectată, conform unui plan multianual, implicând o săpătură în suprafaţă (cu carouri de 4 x 4 m, fără martori). Clădirea a fost împărţită prin mijloace topografice, mai întâi în 20, iar apoi în 28 de astfel de carouri (Fig. 2), cercetarea lor urmând a fi făcută într-o ordine prestabilită, în aşa fel încât să permită înregistrarea exhaustivă a informaţiei stratigrafice. Echipei MNIR, instituţia care are în responsabilitate prin protocol cercetările din sectorul VII intra muros de la Capidava, i s-a alăturat o echipă de 11 studenţi ai Universităţii Bucureşti – Facultatea de Istorie, îndrumată de conf.dr. Ioan Carol Opriş, coordonatorul general al sitului de la Capidava. Metodologie. Începerea propriu zisă a săpăturilor a fost precedată de o curăţare temeinică a săpăturii din anii trecuţi, cât şi a zonei ce urma a fi cercetată (Fig. 2-3). După faza de pregătire a terenului a început cercetarea arheologică, echipa consistând din 7-8 muncitori zilieri, 11 studenţi şi trei arheologi. Zonele destinate cercetării au fost împărţite în 9 suprafeţe egale de 4 x 4 m (Fig. 3-5). Suprafaţa totală cercetată este de 144 mp, cu o adâncime medie de cca. 1,2 m. Zidurile existente sau descoperite în cadrul acestei săpături au fost numerotate în ordinea descoperirii, astfel: Z1-Z3 erau zidurile vizibile la suprafaţă înainte de începerea săpăturii în anul 2013, Z4 – Z8 reprezintă ziduri şi pereţi despărţitori descoperiţi în campaniile 2013-2015, iar Z9 – Z17 ziduri descoperite în campania 2016. Absida clădirii este numerotată A1, iar pilonii de susţinere ai acoperişului pentru una dintre fazele iniţiale ale clădirii au primit numerotarea P1 – P4. Metodele de înregistrare a rezultatelor săpăturii au fost cele uzuale: desene de săpătură scara 1:20 cm, fotografii digitale, caiet de săpătură şi de pachete. La finalul săpăturii s-a făcut şi o ridicare topografică cu ajutorul unei drone de tip hexacopter, ocazie cu care s-a făcut şi modelul 3D al monumentului şi al săpăturii. Înregistrarea stratigrafiei verticale s-a realizat contextual (v. infra). Stratigrafia generală a săpăturii Contextul nr. 1 - nivelul vegetal actual, de culoare brun cenuşiu închis (negru), cu grad de compactare scăzut, frecvente rădăcini şi urme de rădăcini, permeabil, cu foarte puţine materiale contemporane remaniate, rar şi materiale arheologice, în special fragmente tegulare; are o grosime de cca. 0,10 – 0,15 m. Contextul nr. 2 - nivel antropic, sediment de culoare cenuşiu închis, omogen, grad de compactare foarte scăzut, conţine fragmente ceramice de mici dimensiuni, oase animaliere, fragmente rulate de ţigle şi cărămizi şi pietre nefasonate de mari dimensiuni. Acest context reprezintă nivelul de bordeie medio-bizantine de secole IX-XI p.Chr.; are o grosime de maximă de 0,30 m. Contextul nr. 3 - nivel antropic, sediment de culoare brun-închis, structură granulară, relativ eterogenă, ce reprezintă nivelul de locuire de sfârşit de secol VI p.Chr., ultimul al cetăţii în integralitatea sa. Conţine artefacte din ceramică, fier, bronz sau os, fragmente de ţigle romane, fragmente din vase de sticlă. Are o grosime de cca. 0,20–0,30 m. Contextul este mărginit la limita sa de jos de o podea lutuită, de culoare galben-deschis, compactă, cu o grosime de cca. 0,15 m. Nivelul este incendiat. Contextul nr. 4 - nivel antropic, sediment de culoare brun-gălbui, structură granulară, relativ eterogenă, constituind nivelul de locuire de secol V p.Chr. Conţine artefacte din ceramică, fier, bronz sau os, fragmente de ţigle romane, fragmente din vase de sticlă. Are o grosime de cca. 0,15–0,20 m. Contextul este mărginit la limita sa de jos de o podea lutuită, de culoare galben-deschis, compactă, cu o grosime de cca. 0,10 - 0,15 m. Contextul nr. 5 - nivel antropic, sediment de culoare brună, structură granulară, relativ eterogenă, constituind nivelul de locuire de secol IV p.Chr. Conţine artefacte din ceramică si fragmente din vase de sticlă. Are o grosime de cca. 0,15 m. Contextul este mărginit la limita sa de jos de o podea din cărămizi prinse în mortar pe o substrucţie din lut bătătorit. Descrierea unităţilor de săpătură din cadrul campaniei 2016 (fig. 3) În campaniile anterioare (2013-2015) au fost cercetate cinci dintre suprafeţele propuse, denumite convenţional S1 – S5, în fiecare dintre acestea atingându-se nivelul de sfârşit de secol IV p.Chr., corespunzător Contextului nr. 5. În campania 2016 s-au cercetat alte nouă astfel de suprafeţe, numerotate în continuare S6 – S14, iar în adâncime s-a convenit în cadrul echipei de cercetare atingerea şi cercetarea până la nivelul Contextului nr. 4. Suprafeţele au fost săpate succesiv înregistrându-se, atât foto cât şi grafic, secvenţele stratigrafice de pe pofilele care ulterior au fost demontate. Suprafaţa S6 – este dispusă la est de S5 pe latura de est a clădirii cu absidă. Contextele descoperite aici sunt aceleaşi patru contexte arheologice descoperite în suprafeţele precedente (în afară de contextul nr. 5). Nivelul medieval este reprezentat prin urmele unui bordei medio-bizantin, datat şi încadrat cronologic cu descoperiri de ceramică aferentă epocii respective. Cele două contexte romano-bizantine sunt reprezentate prin două podele succesive, fiecare cu propriul strat de locuire, cel de secol VI fiind incendiat. S-a mai descoperit şi un zid, respectiv perete de compartimentare (Z9), din piatră cu pământ, ridicat de pe podeaua de secol V p. Chr. Suprafaţa S7 – deschisă în continuarea spre sud-est a lui S6, cuprinde colţul de est al edificiului. Situaţia stratigrafică este identică cu cea din S6. Suprafaţa S8 – deschisă paralel cu cele precedente la sud cu patru metrii de S6, situată la est de S9 şi la vest de S12. Este mărginită la vest de zidul Z3. Parţial cercetată în anii 1958-1959 când s-au săpat bordeiele medio-bizantine. Suprafaţa S9 – situată la vest de S8 şi la est de S10, este mărginită la est de Z3. Parţial cercetată în anii 1958-1959 când s-au săpat bordeiele medio-bizantine. În jumătatea de vest a suprafeţei s-a descoperit pilonul P3 căruia probabil în secolul V p.Chr. i s-a adosat un perete despărţitor realizat din piatră cu pământ (Z12). Suprafaţa S10 – situată la vest de S9 şi la est de S2, are o stratigrafie perturbată puternic de săpăturile din anii 1950. În partea sa nord-vestică s-a descoperit două ziduri (Z14 şi Z15) care se unesc în ungi drept. Conform datelor preliminare analizate până acum putem emite ipoteza că aceste ziduri aparţin unei clădiri anterioare edificiului nostru şi fac parte din substrucţia (temelia) acestuia. În această suprafaţă s-a descoperit şi o groapă de provizii, săpată probabil în secolul VI p. Chr. Suprafaţa S11 – situată la est de S12, are o stratigrafie perturbată puternic de săpăturile din anii 1950. Pe jumătatea sa vestică se află poziţionată parte din absida A1, aceasta având zidul parţial distrus de săparea în perioadă medio-bizantină a unui bordei. Suprafaţa S12 – se află situată la est de S8, la vest de S11 şi la nord de S13. Pe suprafaţa acestui carou se intersectează absida A1 cu zidurile Z10 şi Z11. Suprafaţa S13 – se afla situată la sud de S12. În colţul de nord al secţiunii s-a descoperit un chiup fragmentar. Zidul Z11 pare a se întrerupe în această secţiune, iar cercetările ulterioare vor confirma sau nu acest lucru. Suprafaţa S14 – se afla situată la vest de S2, este ultima suprafaţă cercetata în campania 2016. Zidul Z4 este identificat şi aici la fel ca şi în secţiunea S4, fragmente ale zidurilor Z5 şi Z16 fiind de asemenea identificate. Materialul arheologic descoperit şi elemente de datare Materialul descoperit este eterogen şi diferă din punct de vedere cantitativ, în funcţie momentul cronologic căruia îi este atribuit. Mare parte a artefactelor este dată de descoperirile ceramice, respectiv ceramică de uz comun, ceramică fină, opaiţe, amfore etc. Alături de ceramică au fost înregistrate şi descoperiri din alte categorii de materiale, cum ar fi: os, metal, sticlă. Materialul este specific epocilor ce se succed în interiorul clădirii cercetate. Din punct de vedere cronologic descoperirile se încadrează în intervalul secolelor II – XI p.Chr., fapt ce indică o locuire intensă şi variată pentru edificiul în cercetare, respectiv pentru ansamblurile (bordeiele) care îl suprapun. Dintre cele mai importante descoperiri pe categorii de materiale, altele decât cele ceramice, amintim: un pieptăn de os, fus de tors decorat (în partea superioara decorat cu reprezentarea zeiţei Venus); un inel din bronz, o cataramă decorată cu motive creştine şi o brăţară din acelaşi material etc. Echipa de cercetare îşi propune în continuare deschiderea a noi suprafeţe (cel puţin 8 carouri pentru 2017), urmând cercetarea exhaustivă a edificiului, dar şi realizarea unei secţiuni de sondaj. Aceasta din urmă ar avea rolul de a lămuri stratigrafia pe latura de sud a clădirii şi corelaţia cu zidul de incintă al fortificaţiei târzii de secol VII p.Chr.

Note Bibliografice:

7) Fără a fi făcut vreodată subiectul direct al vreunei publicaţii ştiinţifice, edificiul era deja marcat în planurile din monografia Capidavei, la Gr. Florescu, Radu Florescu, Petre Diaconu, Capidava I. Monografie arheologică, 1958, pl. I-II. La fel, el apare în documentaţia fotografică însoţitoare, la momentul cercetării nivelurilor de bordeie medio-bizantine din sectorul VII (campania 1957): vezi Gr. Florescu, R. Florescu (Fl. Anastasiu, D. Vâlceanu, T. Mateescu, Dinu Teodorescu, P. Munteanu), Săpăturile arheologice de la Capidava, MCA, 6, 1959, p. 617-627. Ulterior, unele consideraţii asupra jumătăţii cunoscute până la începerea cercetărilor din 2013 pot fi aflate la R. Florescu, Date noi cu privire la cronologia Capidavei romane târzii, Pontica, p. 361-372 (în special p. 368-370).

Sursa:
Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor:
INP
Limba:
RO