Nume | Prenume | Rol | Instituție |
---|---|---|---|
Duca | Mihai | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa | |
Opriş | Ioan Carol | responsabil | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
Raţiu | Alexandru-Mircea | Muzeul Naţional de Istorie a României |
Sectoarele III-VI. 1-2. Încăperea C 2/ 1994 şi secţiunea S 1/ 1994 1. În sectorul III a continuat cercetarea în clădirea C2/1994, prin săparea nivelului de secol IV p.Chr. Săpătura s-a concentrat pe jumătatea de SV a incintei pe o suprafaţă de 12 mp. şi pe o adâncime de 0,6 m. Nu a apărut elemente constructive noi, de fapt au dispărut contraforţii de pe zidul de SE, aceştia fiind dispuşi doar în faza co...nstructivă aferentă nivelului de sec. V-VI. De asemenea a fost descoperit o groapă de provizii săpată în podeaua de secol IV, lângă peretele de SV, la jumătatea lungimii acestuia. Groapa este lutuită la gură şi pe interior, dimensiunile acesteia fiind de 0,25 - 0,30 cm la diametrul gurii şi 1 m în adâncime. În interiorul gropii de provizii nu s-a găsit material arheologic sau organic. Dintre descoperirile arheologice din C2/1994 menţionăm o cheie din bronz „cu inel”, fragmente ceramice aparţinând unor platouri târzii estampate (între care ilustrăm un fragment microasiatic – vezi Enciclopedia dell’Arte Antica Classica e Orientale. Atlante delle forme ceramiche I. Ceramica fine romana nel bacino Mediterraneo (Medio e tardo Impero), Istituto della Enciclopedia Italiana, Roma, 1981 = Atlante I, p. 232, motivul Hayes 17, Tav. CXV, 22-23), patru monede din bronz de mici dimensiuni, mai multe fragmente din sticlă aparţinând unor pahare şi multă ceramică specifică secolului al IV-lea. 2. În cadrul campaniei din anul 2013 din sectorul VI la Capidava s-au reluat cercetările în S1/2004, ca urmare a unei dorinţe a colectivului reunit al UB-FIB şi MNIR de a aprofunda cercetarea de ansamblu pentru fortificaţia târzie din colţul de sud a cetăţii Capidava. Secţiunea S1/2004 avea iniţial dimensiunile de 15 x 2 m (actualmente după curăţare are dimensiunile de 16 x 2,5 m), orientată NE-SV şi situată perpendicular pe latura de NE a fortificaţiei târzii, astfel încât să secţioneze valul şi şanţul defensiv al acesteia dar şi via sagularis a cetăţii iniţiale (via principalis din perioada romană târzie şi romano- bizantină). Profilul obţinut astfel cuprinde în aceeaşi secvenţă stratigrafică elementele constructive ale castellum-ului de secol VII cu cele ale fortului de sec. IV-VI. Chiar mai incitant a fost descoperirea zidului perimetral al unei clădiri de secol IV, de mari dimensiuni, cu zidărie de tip opus mixtum, cu patru asize de egalizare şi mortar de bună calitate şi din abundenţă, specific clădirilor romane mai timpurii. Sectorul VII În sectorul VII săpăturile s-au reluat după o întrerupere de câţiva ani, prin iniţierea unui nou proiect de cercetare, a cărui obiectiv declarat este obţinerea tuturor informaţiilor posibile asupra edificiului cu absidă, denumit în literatura de specialitate a sitului Capidava „principia târzie”. Cercetarea arheologică a acestui edificiu a fost proiectată conform unui plan multianual, implicând o săpătură în suprafaţă (cu carouri de 4 x 4 m, fără martori). Realizarea efectivă a proiectului a fost încredinţată dr. Alexandru Raţiu (reprezentant MNIR - instituţie parteneră). Clădirea a fost împărţită în 2013 prin mijloace topografice, înaintea săpăturii propriu zise, în 20 astfel de carouri, cercetarea lor urmând a fi făcută într-o ordine prestabilită, în aşa fel încât să permită înregistrarea cât mai multor informaţii stratigrafice. În campania din 2013 au fost cercetate 2 din cele 4 suprafeţe propuse, în fiecare dintre acestea atingându-se nivelul de secol VI p.Chr. Astfel în S1/2013 a fost repus în evidenţă zidul perimetral de nord al edificiului, zid aflat azi la 30-40 cm sub actualul nivel de călcare, dar care apare în publicaţiile mai vechi (planurile I şi II din finalul monografiei Capidava I, 1958) ca fiind la suprafaţă, la nivelul solului actual. În această suprafaţă au fost descoperite şi urmele a două bordeie medievale distruse, din alcătuirea cărora se poate totuşi distinge groapa şi podeaua interioară. De asemenea sub podelele medievale a fost cercetat ultimul nivel roman-târziu, cel de sfârşit de secol VI, cu distrugere şi ardere masivă. În acest nivel au fost apoi descoperite o cantitate importantă de ceramică romană specifică perioadei, dar şi un perete prăbuşit construit din cărămizi de chirpici. Peretele era dispus pe podeaua de lut gros şi foarte bine tasat, iar direcţia zidului pare a fi perpendiculară pe zidul perimetral de nord al edificiului. La demontarea acestui perete au apărut, printre cărămizile de chirpici, mai multe fragmente de amfore specifice acestui ultim secol de locuire romană la Capidava, în special din tipurile LR 2 şi LR 3, dar şi o amforetă de tip pontic întregibilă, aşezată pe podea, sub dărâmătură. La finalul campaniei a putut fi săpată şi podeaua de secol VI, urmând ca cercetarea mai amănunţită a nivelului de secol IV să continue în campania următoare. Din nivelul de secol VI în campania 2013 poate fi menţionat un fragment de platou estampat de tip ARS, cu motive mitologice şi antropomorfe (vezi ilustraţia însoţitoare prezentului raport, cf. Atlante I, p. 134, motivele nr. 394 şi 422 reprezentând un personaj feminin în bust şi pe Dionysos frontal, stilul E(ii) – databil între 530-600 A.D., pl. LXIII/13 şi LXIV/5). Situaţia din S2/2013 a fost mult diferită faţă de suprafaţa cercetată la o distanţă de doar 4 m NE de aceasta. S2/2013 este situată în jumătatea de sud a clădirii, dacă considerăm jumătatea fiind o axa imaginară ce porneşte de la jumătatea absidei şi împarte clădirea longitudinal. În aceasta parte a edificiului bordeiele medievale au afectat clădirea mult mai tare decât în partea sa de nord, respectivele locuinţe fiind şi mai mari şi mai bine realizate în această zonă (cu pereţii întăriţi cu piatră). Bordeiele medio-bizantine au fost cercetate aici în anii 1950-1960, iar de atunci vegetaţia şi coroziunea solului a schimbat complet datele situaţiei în această zonă. Astfel săpătura din S2/2013 a însemnat în primă fază o curăţare a vechilor săpături şi o încercare de aducere la un numitor comun măcar pentru nivelurile inferioare, de secol VI sau de secol IV, cu situaţia din jumătatea de nord a edificiului. Cert este că am descoperit o podea distrusă parţial de rădăcina unui „oţetar”, dar rămâne încă de cercetat cărei perioade constructive a clădirii poate fi atribuită această podea. Artefactele descoperite aici sunt amestecate, de la împungătoare din os de factură medievală timpurie până la fragmente de amfore de secol V-VI sau alte fragmente de opaiţe „danubiene”.