Nume | Prenume | Rol | Instituție |
---|---|---|---|
Duca | Mihai | Universitatea din București | |
Opriş | Ioan Carol | Universitatea din București |
Data de început şi data de sfârşit a campaniei: 15.07 – 30.07.2015. Prezentul raport documentează din perspectivă istorico-arheologică obiectivul incintă medio-bizantină de pe curtinele C-D şi E ale cetăţii, respectiv intervenţiile din campania de cercetare arheologică preventivă din 2015, prealabile punerii în operă a proiectului de restaurare cu fonduri ale UE Restaurarea, consolidarea, protecţia, conserva...rea şi punerea în valoare a sitului arheologic cetatea Capidava. Situaţia istorică şi arheologică. După abandonarea Capidavei în cel de-al doilea deceniu al sec. VII p.Chr. (613/614) şi căderea întregului limes danubian, sub presiunea atacurilor slavilor şi avarilor în spaţiul balcanic, în cursul sec. IX aria cetăţii de la va fi din nou ocupată. Aici locuieşte o populaţie de ţărani-grăniceri, o formaţie de stratiotai bizantini, despre care informaţia noastră este inegală. Nu ştim ce limbă vorbeau – o formă de română primară sau un idiom slav - dar ni s-a păstrat o inscripţie scrijelită pe un vas ceramic, în limba greacă şi cu litere greceşti (considerată a reda primul antroponim străromânesc, Petre). Erau cu siguranţă creştini, pentru că au fost descoperite numeroase obiecte creştine – mai ales cruci-relicvar, ori inscripţia de pe vasul ceramic anterior menţionată – dar nu a fost încă găsită o biserică. Cunoşteau moneda şi folosinţa ei, dar locuiau în condiţii foarte primitive – câte o familie într-un bordei de mărime restrânsă, sub 16 m² – dotat cu o sobă de piatră, oarbă, şi fără nici un confort. Această aşezare este însă fortificată, zidul ei de apărare, construit din piatră cu pământ, dar masiv şi nu prea înalt, urmând vechiul traseu al celui roman şi roman târziu. El este dublat, de asemenea, de un şanţ ce „muşcă” din laturile vechilor turnuri datând din sec. IV, lăsând o urmă în formă de V. Urmele acestuia sunt de regăsit în turnul patrulater nr. 1, parţial ale turnului nr. 2 şi 6, iarăşi foarte vizibile pe ambele laturi perpendiculare frontului din turnul nr. 4. Mai ales turnurile mediane sunt puternic afectate de amenajarea şanţului respectiv. Un cimitir, tot creştin, din sec. IX-XI a fost surprins acoperind parţial aria vechiului cimitir creştin din sec. IV-VII. Se pare că şi portul a fost reactivat în această perioadă. La mijlocul sec. XI, invaziile violente ale Uzilor vor distruge însă şi această aşezare fortificată de ţărani-grăniceri, iar viaţa şi locuirea nu va mai reveni în fundul ansei de la Capidava decât în sec. XVIII. Acestei locuiri îi corespunde din punct de vedere arheologic (de sus în jos) un prim strat (stratul 1), datat între începutul sec. IX şi mijlocul sec. XI, denumit şi stratul medio-bizantin, cu echivalent în perioada constructivă purtând acelaşi nume. Locuitorii epocii au ocupat cetatea şi pe traseul exact al vechiului zid de incintă – care probabil, încă se mai observa, deşi paramentul exterior era considerabil colmatat – au ridicat un zid de incintă nou, din piatră cu pământ, dublat spre exterior de un şanţ al cărui fund, în formă de V a rupt caracteristic zidurile laterale ale turnurilor mediane (1, 4 şi 7). Aşa cum arăta încă din prima abordare monografică Gr. Florescu (Capidava I, p. 23), întreaga aşezare medio-bizantină este înconjurată cu o incintă din piatră cu mortar de lut, cu zid gros de aproape 2 m şi înalt probabil de 4-5 m, admiţând totodată caracterul său vădit militar, de fortificaţie de graniţă, în legătură şi cu flota bizantină dunăreană, care de la Ioan Tzimiskes reluase patrularea pe Dunăre. Zidul de incintă a fost extins, la o dată pe care încă nu suntem în măsură să o precizăm, către sud-est, înconjurând triunghiul determinat de latura de sud-est a cetăţii, malul Dunării şi debleul drumului antic, ce suia de pe malul Dunării, ocolind spre NE cetatea. Extensia respectivă a fost presupusă deja în perioada primelor cercetări perimetrale ale cetăţii antice, datorate lui Grigore Florescu, iar capătul dinspre turnul de colţ nr. 6 figurat în publicaţii postbelice (vezi Capidava, I, 1958 şi planul general; vezi R. Florescu, Ghid arheologic al Dobrogei, 1968). Adevărata consemnare arheologică a acestui sistem defensiv extins s-a făcut în mai multe campanii de cercetare din sectorul VIII extra muros, conduse de prof. Zeno Pinter de la Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, care a verificat şi documentat situaţia acestui zid de pe platoul de sud-est din dreptul porţii Capidavei (de la S 1/2001, până la casetele C 8 – C 9/ 2012). Rezultatele acestor cercetări au fost publicate cu frecvenţă anuală şi sunt de regăsit în Cronica cercetărilor arheologice din România (vezi www.cimec.ro pentru variantele online). În interiorul acestei arii fortificate au fost identificate peste trei sute de bordeie, reprezentând circa jumătate din locuinţele din interiorul cetăţii medio-bizantine şi distribuindu-se pe circa şapte nivele stratigrafice, cu o durată cumulativă de aproape 250 de ani. Lucrări de curăţare efectuate. Scopul cercetării. Localizarea obiectivului este în sectoarele I şi II intra muros, unde incinta medio-bizantină urmăreşte curtinele C-D şi E ale cetăţii, pe latura de NE a cetăţii, înspre DJ 223. Zidul a fost păstrat pe porţiuni, între turnurile 3-4 şi 4-5 ale cetăţii, pe latura de NE. Acest ansamblu defensiv a putut fi urmărit pe o lungime de 23.30 m pe parcursul curtinelor C-D şi 25 m pe curtina E, pe o lăţime care oscilează între 1-2 m (primul tronson fiind mai bine păstrat). Suprafaţă estimată este cca 75 mp. În caroiajul alfanumeric al Capidavei, traseul zidului a fost identificat în seria de carouri J 56-62, respectiv J 66-70. Scopul cercetării a fost acela acela de identificare şi cercetare a sistemului şi elementelor de fortificare locală în epocă medio-bizantină din această zonă a cetătii, cu recuperarea materialului şi informaţiei arheologice şi valorificarea lor istorică/documentară şi muzeistică. Respectivul ansamblu, cunoscut din literatura arheologică anterioară sumar, nu fusese anterior documentat arheologic/ arhitectural. Astfel, pe suprafaţa aferenta cetăţii pe care va fi realizată investiţia/restaurarea/ conservarea incintelor Capidavei a fost curăţată (curtinele C-D şi E) incinta medio-bizantină ridicată din zidărie cu piatră şi mortar de lut deasupra traseului zidurilor anterioare de apărare. Intervenţia de curăţare a fost minimală, pentru a nu periclita stabilitatea ansamblului. Săpătura a fost înregistrată fotografic, potrivit standardelor arheologice: fotografie de ansamblu şi de detaliu, mai multe fotografii aeriene, inclusiv verticale. Ne-au fost puse la dispoziţie în noiembrie 2015 şi două planuri (cu şi fără nivelment) de către arh. Anişoara Sion, pentru fiecare secţiune în parte. Probleme de proiectare/ conservare 2015. În luna august 2015, în plină desfăşurare a proiectului de restaurare a cetăţii de la Capidava şi după mai multe tentative de negociere a unor soluţii ”prietenoase” în abordarea obiectivului descris în acest raport(1), ne-am adresat oficial proiectantului (SC Abral Artproduct SRL) şi Ministerului Culturii, cât şi Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa, respectiv Direcţiei Judeţene pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional Constanţa. Prin această scrisoare supuneam atenţiei aspecte de ordin tehnic şi metodologic, mai precis semnalam ca principală problemă existenţa şi suprapunerea pe curtinele C, D şi E ale cetăţii romane (cu întrerupere în dreptul turnului 4) a zidului medio-bizantin de apărare şi mai ales maniera în care proiectantul a propus ”restaurarea” zidului. Acest traseu este singurul de pe conturul curtinelor cetăţii unde zidul medio-bizantin din sec. IX-XI se păstrează in situ. Dacă zidăriei anterioare romane îi corespundeau blocuri de piatră fasonată la paramenţi şi emplecton, toate legate cu mortar, zidul medio-bizantin este caracterizat de o tehnică inferioară şi – deşi cu parament păstrat pe 3-4 asize înălţime în unele locuri – are un emplecton din piatră şi pământ. Zidul medio-bizantin se păstrează diferit în cele două secţiuni amintite. Astfel, între turnul 3-4 pe curtinele C-D, el apare pe o lungime de cca 23.30 m, ultima cercetare fiind cea a dr. Daniel Ene în 2009 (vezi Cronica cercetărilor arheologice, 2010). Ceea ce este esenţial pentru această secţiune este paramentul exterior, vizibil pe înălţimea a 3-4 asize de piatră. Zidul reapare pe curtina E, între turnul central patrulater nr. 4 şi turnul în formă de potcoavă nr. 5, de data aceasta pe o porţiune chiar mai amplă, de cca 25 m. Aici pare să fie mai bine păstrat la paramentul interior, pe o porţiune de cca 12.80 m, de la turnul nr. 5 şi până la jumătatea distanţei spre turnul nr. 4. Conform proiectului de restaurare şi după discuţiile purtate cu arh. Anişoara Sion (arhitectul în teren al Abral ArtProduct SRL), operaţiunile în această zonă ar fi trebuit să presupună demontarea respectivului zid, turnarea unei plăci de beton peste incinta romană şi apoi reconstruirea zidului medio-bizantin, de data aceasta cu miez legat cu mortar, care nu ar fi apărut la faţa zidului, totul cu scopul consolidării consistenţei sale. Ceea ce propunea memoriul tehnic de arhitectură era un apareiaj asemănător cu cel al fragmentelor originale păstrate şi marcarea pe ambele feţe a plintelor mai evazate de la baza zidului. Motivaţiei proiectantului referitoare la consistenţa precară a emplectonului şi a substrucţiei zidului (în cazul fericit talpa rezemând direct pe nucleul de zidărie cu mortar antic, dar şi mai puţin fericit pe dărâmătură romană cu mortar sau chirpic, vezi fig. 6-8), ori a faptului că pe anumite porţiuni zidul urmează în consolă traseul curtinelor respective îi opuneam două argumente puternice, exprimate mai jos. În clar, pentru secţiunile/curtinele amintite (C-D, E) proiectantul dorea înlocuirea integrală a unui segment defensiv autentic, chiar şi precar păstrat din vechime. În acelaşi timp, Memoriul tehnic de arhitectură al proiectului cuprindea acolo unde sunt tratate incintele medievale o refacere relativ amplă a zidului medio-bizantin pe traseul curtinei G, cu ridicare spre turnul de colţ nr. 6. Aşa cum rezultă din datele istorice, scrupulos consemnate de către primul săpător al cetăţii, Grigore Florescu, atât în Capidava. Monografie arheologică, 1958, cât şi în studiul din Dacia, XI-XII, 1945-1947, incinta medievală pe acest segment de curtină G, într-o stare deplorabilă la vremea cercetărilor antebelice, a fost imposibil de documentat fizic. Acesta este şi motivul pentru care apare redată cu linie punctată în monografia amintită. Era deci greu de înţeles şi, în consecinţă, imposibil de acceptat abordarea punctuală propusă în proiectare pentru curtina G – adică să restituim ceva ce nu a putut fi vreodată consemnat (foto)grafic şi în scris, dar aceasta numai după ce vom fi alterat integral un zid milenar care există în mod real pe curtinele C-D şi E !!! Considerând tratarea descrisă mai sus absolut nepotrivită şi aflând sprijin la reprezentanţii MINAC şi ai Direcţiei Judeţene pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional Constanţa, problema a fost supusă în şedinţa Comisiei Naţionale de Arheologie din luna iulie 2015 consultării plenului. Comisia a exprimat în unanimitate dorinţa de a păstra in situ un detaliu monumental pe poziţie de mai bine de un mileniu. Principalele noastre obiecţii au venit din faptul că acest zid întruneşte două atribute esenţiale, de care rugăm să se ţină seamă în abordarea perimetrală a restaurării: acestea sunt unicitatea şi autenticitatea. Fără a putea şti clar dacă cei care îl ridică sunt bizantini sau bulgari, zidul este pentru moment unic în peisajul secolelor respective pentru teritoriul Dobrogei. Tipul respectiv apare în zonă doar pe teritoriul Bulgariei actuale, în fortificaţii minore de-a lungul drumului care lega Silistra de Pliska şi Preslav (tratat în monografia lui Rasho Rashev privitoare la fortificaţiile vechi bulgăreşti, Starobălgarski ukreplenija na Dolnija Dunav VII – XI v., 1982). Concluzii. Soluţii tehnice. Documentare de arhitectură. Pe cale de consecinţă, după purtarea unei corespondenţe oficiale cu proiectantul, prin care ceream aflarea soluţiilor tehnice necesare pentru păstrarea şi conservarea in situ, respectiv pentru punerea în valoare integrată a structurilor arheologice amintite, proiectul iniţial a fost modificat, în sensul acceptului de a păstra zidul in situ şi de a căuta formulele de stabilizare solicitate. Acestea presupun fixarea cu plasă a nucleului de zidărie şi înierbare, completarea parţială minimală pe faţa interioară a zidului medio-bizantin pe curtina D cu piatră aleasă şi mortar de lut, spre joncţiunea cu turnul 4(2) şi, iarăşi, documentarea grafică cu plan/ nivelment pentru zidul curăţat în cursul lunii iulie, respectiv desfăşurare de zidărie pentru paramentul său exterior, cu plinta aferentă, în zona curtinelor C-D şi a turnului 3. Această documentare arhitecturală lipsea cu desăvârşire până acum. Ea se impunea şi consecinţă logică a curăţării ansamblului. În timpul curăţării zidului au fost efectuate ample documentări fotografice de către colectivul arheologic, inclusiv detalii şi proiecţii oblice sau verticale, obţinute din dronă cu aparatură de înaltă rezoluţie (ing. Dan Costea, filmarecudrona.ro). Cu lucrările de curăţare ale zidului de incintă medio-bizantin încheiate la sfârşitul lunii iulie 2015, până la data predării spre publicare a acestui raport am primit din partea SC Abral ArtProduct SRL doar planuri cu şi fără nivelment pentru fragmentele de zid de incintă medio-bizantin de pe curtinele C-D şi E. Ceea ce ar fi fost absolut necesar pentru documentarea ansamblului era desfăşurarea de zidărie pe curtina D, adică în singurul loc unde am putut curăţa şi observa paramentul exterior al zidului în elevaţie (pe trei-patru asize înălţime!), cu tot cu plinta sa. Între timp, plinta a fost înecată în mortar şi nu mai este defel vizibilă, prin dispunerea unei înălţări discreţionare a paramentului exterior pentru curtinele romane C-D. Considerăm nepotrivită această tratare a monumentului. Raportul nostru va fi trimis spre publicare în Cronica Cercetărilor Arheologice, dar nu va fi avansat spre aprobarea CNA până la predarea desfăşurărilor de zidărie solicitate, despre a căror lipsă am notificat Ministerul Culturii. Refuzul nostru se datorează faptului că situaţia evidenţiată în vara lui 2015 nu va mai putea fi documentată satisfăcător după terminarea lucrărilor de conservare in situ a acestui ansamblu unic, pentru motive de ordin tehnic, asociate restaurării generale.
This report deals with the Middle Byzantine (10th-11th c.) defensive walls in Capidava, i.e. the two different sections preserved at the top of the previous Late Roman curtain walls C-D, between towers no. 3-4 and of curtain E, between towers no. 4-5. These sections measure approx. 23.30m and 25m, respectively. The latter has been poorly preserved, but the former one still keeps a remarkable exterior facing, with visible stone blocks in 3-4 horizontal courses.
During the 10th-11th c. the whole stratiotai habitation in Capidava, living in sunken dwellings, was defended by 2m thick walls of stone lined up with clay, up to 4-5m high, and disposed at the top of the previous Roman curtains. This shows an obvious military character, which is quite common for a border settlement.
The main attributes of these walls are the millenary authenticity and uniqueness for the territory of Romanian Dobrudja. Minor fortifications with walls of this kind are known in the Balkan region in nowadays Bulgaria, along the road linking Silistra to Pliska and Preslav (see Rasho Rashev, Starobălgarski ukreplenija na Dolnija Dunav VII – XI v., 1982).
They have been carefully cleaned during a short campaign in July 2015, in order to precede and facilitate the general conservation and restoration works of a huge project implying EU funds. One should also mention that, during these investigations, there have been obtained new and important pieces of information regarding the technique and the precise state of preservation of this object, poorly documented in the 1920s – 1930s.
1. Memoriul tehnic al întregului proiect a fost avizat exclusiv în CNMI şi fără să mai urmeze o procedură similară în cadrul CNA, fără consultarea prealabilă a coordonatorului de şantier (conf.dr. Ioan C. Opriş), ori a specialiştilor din colectivul de cercetare care se ocupă strict de epoca şi problematica respectivă (prof.dr. Zeno Karl Pinter, dr. Claudia Urduzia).