Cercetările din campania 2008 au avut drept scop epuizarea arealului V4bS şi epuizarea stratului de cultură dacic din arealului V4bN. Epoca dacică Săpăturile arheologice privind epoca dacică s-au concentrat cu precădere în suprafaţaV4bN, cu o suprafaţă de 9 x 9 m, unde au fost cercetate 21 de complexe. Dintre acestea avem 11 gropi descoperite în campaniile anterioare şi 10 complexe noi descoperite şi cercetat...e în acest an (7 gropi, o structură circulară de bolovani, un complex de locuire, precum şi o amenajare succesivă de 3 vetre, în acelaşi spaţiu). Cele mai interesante complexe sunt, cpl.38 şi 42. Primul dintre ele, cpl.38, reprezintă un spaţiu în care s-a amenajat o instalatie de ardere de tip vatră, pe o suprafaţă de aproximativ 1,50 x 0,80 m. În acest loc au functionat 3 vetre care s-au suprapus una peste alta in diferite etape în timp. Cele trei momente de funcţionare fost notate cu A, B şi C. Astfel vatra A, cea mai tarzie, a apărut la adâncimea de –0,93 m, fiind amenajată direct pe crusta vetrei B, observată la adâncimea de –0,96 cm, în timp ce vatra C, prima din punct de vedere cronologic, a fost identificată la –1,10 m. Toate vetrele aveau în structura lor, pietre plate de râu. După dezafectarea acestui spaţiu, zona a fost acoperită cu bolovani mari de râu, probabil intentionat. Aglomerarea de bolovani a fost notată separat cu sigla – complex 35. Ulterior zona a fost afectată la E şi V de două gropi, motiv pentru care în partea de E vetrele s-au înclinat foarte puternic. Cpl.42 a fost identificat în zona centrală a secţiunii, la adâncimea de -1,10 m. Acesta avea o formă rectangulară cu dimensiunile de 3,20 x 2,90 m, fiind încadrat de 5 gropi de pari. Umplutura acestui complex era cenuşie, pe alocuri negricioasă, cu aspect afânat. Acest complex reprezintă probabil un rest dintr-o construcţie patrulateră uşor adîncită, care avea acoperişul susţinut de gropi de par. Asemenea construcţii au fost identificate şi cercetate în cursul campaniilor precedente, puse în evidenţă atât de podine cât şi de gropi de susţinere a acoperisului. În suprafaţaV4bS au fost cercetate exclusiv gropile care perforau stratul de cultură din epoca bronzului, ajungând până în lutul steril arheologic. Este vorba despre 12 gropi, dintre care două aparţin secolelor IV-III a.Chr. Majoritatea gropilor aveau adâncimi mari, de peste 2 m, umplutura lor fiind extrem de variată: pământ galben curat, bucăţi de lipitura de pereţi, adesea puternic arsă, cenuşă, cărbune, porţiuni din crusta şi miezul unor vetre, pietre, oase de animale, diferite obiecte din metal sau lut şi, nu în ultimul rând, fragmente de vase, unele parţial întregibile. Epoca bronzului În campania din anul 2008 a fost epuizată jumătatea de E a arealului V4bS. Cercetările din acest areal au vizat în principal locuirea de epoca bronzului. Au fost identificate şi cercetate 25 de complexe aparţinând epocii bronzului, respectiv culturii Monteoru. Dintre acestea, trei sunt vetre, complexul 82, 86 şi 97, o aglomerare de materiale arheologice, o alveolare în stratul de cultură monteorean târziu precum şi 20 gropi. De asemenea, s-a încheiat cercetarea restului de locuinţă, descoperit în campania anterioară – cpl. 76, precum şi a gropii 39/V3bN, cercetată parţial în anul 2005. Un complex interesant cercetat în această campanie a fost cpl. 76, care reprezintă un rest dintr-o locuinţă. El a fost surprins în partea de SSV al arealului, tăiat de suprafaţa V3bN, pe o zonă de 3,60 x 0,80 m. Locuinţa, uşor adâncită faţă de nivelul de călcare căreia i-a aparţinut, a furnizat o cantitate impresionantă de material ceramic. Din analiza primară a materialului ceramic putem afirma că locuinţa a aparţinut locuirii monteorene târzii. Locuinţa a fost afectată în marginea de E de o groapă datată în sec. IV-III a.Chr. (cpl. 25). Dintre gropile identificate şi cercetate în campania din acest an, ne reţin atenţia cpl. 96 şi 39/ V3bN. Ambele au formă cilindrică, prezintă urme de lutuială verzuie pe pereţi şi pe fund şi aparţin primului nivel de locuire. Întrucât nivelele corespunzătoare locuirii de epoca bronzului, respectiv cultura Monteoru, sunt suprapuse de locuirea geto-dacică, foarte multe dintre complexele preistorice sunt afectate de intervenţii ulterioare. În mai multe cazuri complexele dacice au străpuns nivelul monteorean până la solul steril arheologic. De aceea sunt relativ frecvente descoperirile de obiecte de inventar aparţinând epocii bronzului în complexe dacice. Dintre astfel de descoperiri amintim două krummessere fragmentare, ambele cu partea activă puternic arcuită şi cu talon format pe spate, dar şi numeroase fragmente ceramice. Materialul ceramic aparţinând epocii bronzului de la Cârlomăneşti – Cetăţuia aparţine unei game largi de vase, observaţie valabilă pentru toată locuirea monteoreană de pe platou. Astfel, dintre formele ceramice distingem ceştile cu două torţi supraînălţate, castroanele, vasele-sac, străchini, amfore, askoi etc. Repertoriul tehnicilor şi motivelor decorative este de asemenea variat şi cuprinde cea mai mare parte a formelor şi motivelor cunoscute pentru cultura Monteoru. Remarcăm de asemenea prezenţa ceramicii decorate „cu măturica” (Bessentrich), caracteristică perioadei finale a locuirii monteorene de pe platoul de la Cârlomăneşti. În sectorul Terasa 1, cercetările au avut drept obiectiv finalizarea secţiunii S1. Concluzia cea mai importantă care se desprinde din cercetările de până acum este că terasa a fost îndreptată prin săpătură în epocă dacică (sec I a.Chr.) şi amenajată pentru desfăşurarea diferitelor activităţi antropice, pe o lungime de 12 m, în extremitatea sa estică, din care, acum, jumătate se află sub panta actuală a Cetăţuiei. În zona în care terasa a fost amenajată, au fost cercetate o serie de gropi de mari dimensiuni, toate databile prin material şi elemente stratigrafice în epocă dacică clasică. Partea vestică a terasei a fost fortificată printr-un şanţ cu deschiderea în partea superioară de 9,5 m şi adâncimea de 2,20 m, ce traversa Terasa 1 pe direcţia NE-SV, barând astfel singura cale de acces pe platoul superior. În partea superioară a platoului şi a pantei secţionate de S1 au fost identificate o serie de gropi cu material dacic, dintre care două, de formă cilindrică, cu diametru de 0,50 m, aflate la 6 m, pe pantă, de buza platoului, ce pot fi considerate gropi de stâlpi, posibil de la o palisadă. Pentru a verifica această ipoteză s-au deschis două noi suprafeţe: S2 şi S3, de 2 x 10 m, paralele cu S1, la 1 m distanţă de aceasta, în capătul estic al S1, respectiv, în zona platoului superior intersectat de S1, precum şi în zona de pantă, aflată imediat sub buza platoului Piesele descoperite au intrat în patrimoniul Muzeului Judeţean Buzău, în laboratoare efectuându-se operaţiunile de conservare şi restaurare a lor. Observaţiile de săpătură au fost înregistrare în jurnalul de şantier, iar materialul arheologic descoperit, a fost spălat şi ambalat în întregime în pungi de plastic şi cutii de carton. Evidenţa descoperirilor arheologice a fost făcută în Registrul de evidenţă a pachetelor şi pieselor. În vederea documentării grafice cât mai complete a fost realizat un număr de 23 de planuri şi 19 profile, la scara 1:10 şi 1:20 (planuri generale şi de detaliu), precum şi numeroase fotografii.