În anul 2018 s-a continuat cercetarea subarealului V1aN, situat în partea de sud a platoului Cetăţuia. Săpăturile au vizat zona centrală şi de E-SE a subarealului. Aici s-au cercetat 9 complexe identificate în campaniile precedente, cărora li s-au adăugat alte 10 complexe noi. Din totalul de 19 de complexe înregistrate, 12 au fost epuizate. Gropile sunt cele mai numeroase (16). A fost documentată vatra Cpl. ...149 şi s-au cercetat parţial urmele a două structuri de locuire: Cpl. 35 - construcţie de suprafaţă şi Cpl. 148 – complex adâncit (bordei ?). În această campanie nu au fost descoperite complexe din epoca bronzului. Materialul ceramic puţin numeros a apărut răspândit în strat şi antrenat în umplutura gropilor din a doua epocă a fierului. Stratigrafia La finalul campaniei a fost înregistrat parţial, pe o lungime de 5,80 m, profilul de est. Sintetizată, stratigrafia din acest profil se prezintă astfel: - 0 - 0,10/0,15 m – solul vegetal actual; - 0,10/0,15 – 0,50/0,55 m – strat negru măzăros, uniform ce conţine fragmente ceramice, oase, pigment de lipitură arsă, cărbune şi pietre de râu (al doilea strat de cultură de epocă Latène D ); - 0,50/0,55 – 1,20/1,25 m – strat cu sol cenuşiu-deschis, pe alocuri gălbui, bogat în materiale arheologice (primul strat de cultură de epocă Latène D); - 1,20/1,25 m – argilă cafeniu-gălbuie – sterilă din punct de vedere arheologic. Complexe Complexul 35, cea mai importantă structură de locuire din V1aN, identificată pe baza resturilor arse ale unei construcţii de suprafaţă, nu a fost epuizat. Complexul 148 a fost identificat la nord de Cpl. 35. Limitele sale au fost clar stabilite spre cota de -1,00 m, la intrarea în stratul steril arheologic. Este un complex adâncit de formă hexagonală, cu dimensiunile maxime de 3,40 x 2,20 m. A fost perforat în partea centrală de două gropi săpate ulterior (Cpl. 19 şi Cpl. 19A). În această campanie a fost cercetată partea de NE, circa 1/3 din suprafaţa totală a complexului. Baza dreaptă a acestei gropi de mari dimensiuni a fost înregistrată la – 3,15 m adâncime faţă de nivelul actual de călcare. Umplutura compactă din sol castaniu conţinea puţine fragmente ceramice, mărunte. Cercetarea prin secţionare pe axul lung a permis observarea spre baza gropii a unor calupuri masive de lut galben. Acestea sunt cel mai probabil bucăţi desprinse din pereţii bordeiului după dezafectarea şi abandonul acestuia. Deocamdată nu au fost înregistrate materiale care să poată fi atribuite unui inventar. Ceramica cu indice ridicat de fragmentare a fost antrenată de la suprafaţa nivelului antic de călcare, în momentul umplerii complexului adâncit. Dimensiunile şi forma Cpl. 148 permit identificarea unui complex adâncit până la 2 m faţă de primul nivel antic de călcare. După cercetarea integrală vom putea afirma cu certitudine dacă este vorba despre un bordei destinat locuirii ori poate, despre o anexă de tip beci. Dintre cele 16 gropi care aparţin aşezării geto-dacice se remarcă gropile Cpl. 139 şi Cpl. 46. Complexul 139 este o groapă de mari dimensiuni, săpată de la baza celui de al doilea nivel geto-dacic, respectiv de la cota de 0,55/0,60 m. Groapa are o formă cilindrică la partea superioară şi tronconică către bază. Diametrul maxim măsoară 1,70 m, iar adâncimea este de 2,45 m. Umplutura părţii de sus a gropii este compactă, alcătuită din sol cenuşiu-gălbui, cu bucăţi de lut galben, pigment de lipitură arsă şi rar cărbune. În jumătatea inferioară umplutura se modifică radical, constând dintr-un amalgam de pământ roşietic, cenuşă şi sute de fragmente de lipitură arsă provenite de la pereţi intens arşi. Fragmentele provin de la o construcţie cu suprastructură din lemn şi paiantă. Între bucăţile de lipitură arsă se aflau numeroase fragmente ceramice de la vase întregibile sau parţial întregibile. Astfel a fost identificat un pithos decorat cu palmete şi o cană mare, cu corp bitronconic şi gât înalt, cilindric, asemănătoare cu cănile de tip Ciolăneşti. Un alt complex bogat în materiale arheologice este complexul 146. Această groapă a fost săpată cel puţin de la cota de -0,95 m, când s-a conturat clar datorită umpluturii. Groapa de formă ovală, cu dimensiunile de 1,80 x 1,60 m, are baza la -1,67 m. Umplutura din sol cenuşiu cu pete gălbui conţinea mulţi bolovani de râu. Materialul arheologic apărut în groapă este bogat şi expresiv ca asociere. Se remarcă o fibulă din bronz, o strecurătoare întreagă, modelată la roată din pastă cărămizie, cu decor pictat; mai multe fragmente din cupa unei fructiere pictate, modelată la roată şi arsă oxidant. Materialul arheologic descoperit este numeros şi variat, provenind în cea mai mare parte din gropi. Între vasele ceramice identificate menţionăm borcane, fructiere, căni, vase de provizii, strecurători, kantharoi şi boluri cu decor în relief. Este notabilă apariţia în groapa Cpl. 19 a bazei unui unguentarium din lut, piesă extrem de rară în Dacia preromană. S-au mai înregistrat fusaiole, câteva creuzete întregi şi fragmentare. În complexul 139 a apărut o figurină antropomorfă modelată din lut, precum şi două fragmente de plastică zoomorfă de tip Cârlomăneşti, descoperite în stratul de cultură. Peste 30 de fragmente mici de crustă de la vetre decorate cu incizie sau cu şnurul au apărut în umplutura gropilor. Şi în această campanie s-au găsit puţine piese din metal. Fibulei de bronz menţionată anterior i se adaugă una din fier şi o lamă de cuţit. În campania din 2019 este vizată cercetarea părţii de sud a subarealului V1aN şi epuizarea celor două structuri de locuire, Cpl. 35 (locuinţă de suprafaţă) şi Cpl. 148 (bordei ?).