În 2019 au continuat cercetările în partea sudică a platoului Cetăţuia, în subarealul V1aN. Pentru cercetarea integrală a complexului 35 a fost deschisă o parte din subarealul V1aS, pe dimensiunea de 9 x 3,50 m. În suprafaţa V1aN au fost cercetate 12 complexe, dintre care 6 au fost identificate în acest an. Marea majoritate o reprezintă gropile menajere, dar au fost cercetate integral şi două complexe de mari d...imensiuni ce au elemente suficiente pentru a le atribui funcţia de locuinţă sau anexă gospodărească. Este vorba de Complexul 35 cercetat pe parcursul a mai multor campanii, care reprezintă resturile arse ale unei construcţii ce se întindeau pe o suprafaţă de 6 x 4 m ocupând cea mai mare parte a jumătăţii de sud a secţiunii. În această campanie au fost demontate ultimele porţiuni din acest complex, respectiv mai multe bucăţi de pereţi arşi din zona carourilor E3-E4-E5 şi D4, la adâncimi cuprinse între - 0,80/0,85/0,95 m faţă de nivelul actual de călcare. Din această zonă, pe lângă numeroase fragmente ceramice, a fost recoltată o mare cantitate de fragmente provenite de la pereţi arşi ai edificiului. Unele dintre aceste bucăţi de lipitură au fost expuse unor temperaturi ridicate, astfel încât prezintă urme de zgurificare şi vitrifiere. Acest complex intra parţial în malul de sud al suprafeţei, motiv pentru care s-a deschis în continuare suprafaţa V1aS, cu scopul cercetării integrale ale acestuia. Din stratul vegetal actual (până la - 0,15 m adâncime) au rezultat numeroase fragmente ceramice, cruste de vatră şi bucăţi de lipitură arsă, toate rulate. Stratul de cultură nederanjat apare după adâncimea de - 0,15 m. Cota de săpătură atinsă, respectiv -0,15/0,20 m, nu a fost suficientă pentru a contura partea superioară a complexului 35. Avansarea cercetării în această secţiune va fi una dintre priorităţile campaniei viitoare. Al doilea complex este Cpl. 148 care reprezintă o structură adâncită de mari dimensiuni, identificată la nord de locuinţa Cpl. 35. Limitele acestui complex s-au conturat clar la cota de -1,00 m. În partea centrală este afectat de două gropi ulterioare (complexele 19 şi 19A). Forma acestei structuri este aproximativ hexagonală cu dimensiunile maxime de 3,40 x 2,20 m. În 2018 a fost cercetată partea sa de NE, reprezentând circa 1/3 din suprafaţă, iar în 2019 a fost săpată partea dinspre SV. Baza acestui complex adâncit se afla la cota de – 3,15 m faţă de nivelul actual de călcare. Umplutura constă dintr-un pământ de culoare castanie, foarte compact. La partea inferioară şi pe fund, se găseau calupuri foarte mari de pământ galben-castaniu (dimensiuni maxime: 1,35 x 0,65 m), reprezentând bucăţi desprinse din pereţii gropii după dezafectarea structurii. Către bază, umplutura foarte afânată, cenuşoasă, era puternic pigmentată cu cărbune. Materialul arheologic înregistrat, constă din: bolovani de râu, lipitură arsă, puţine bucăţi de crustă de vatră, multe oase arse şi numeroase fragmente ceramice cu indice mediu de fragmentare (majoritatea între 4 şi 10 cm. Dacă forma şi dimensiunile acestui complex pot fi argumente pentru ai atribui funcţia de locuinţă îngropată, adâncimea mare, de peste 2 metri, pledează mai degrabă pentru identificarea ca anexă de stocare şi păstrare a proviziilor. Gropile cercetate, în număr de 10, au forme cilindrice sau tronconice din umplutura cărora au fost recoltate numeroase fragmente ceramice. În ce priveşte datarea, 8 complexe sunt de epocă geto-dacică iar alte două gropi conţin materiale din prima epocă a fierului (cultura Basarabi) respectiv din epoca bronzului (cultura Monteoru). Dintre gropile cercetate se remarcă următoarele: Complexul 153 – groapă de formă aproximativ cilindrică, aflată sub nivelul de amenajare al locuinţei complex 35. Are un diametru maxim de -1,30 m şi o adâncime de 1,50 m. Umplutura este preponderent cenuşiu-negricioasă, afânată, cu un conţinut mare de cenuşă şi cărbune, în special în jumătatea inferioară. Pe fund se află numeroşi bolovani de râu. Din umplutură, pe lângă fragmente ceramice, nu foarte numeroase şi oase de animale, au fost recoltate peste 200 de fragmente de creuzete. Complexul 142 – groapă vizibilă în profilul magistral de est, a cărei cercetare a pornit de la -1,35 m. Baza gropii se afla la -1,80 m. În umplutura cenuşiu-castanie, afânată, se găseau pietre de râu, bucăţi de lipitură arsă şi de crustă de vatră, oase de animale şi fragmente ceramice. Acestea sunt de factură dacică. Au apărut şi câteva cioburi atipice, antrenate din stratul locuirilor de epoca bronzului. Complexele 19 şi 19A reprezintă două gropi care perforează complexul 148 şi care la rândul lor se taie una pe alta. Din acest motiv şi din cauza umpluturilor asemănătoare, relaţia dintre cele două gropi a fost relativ neclară pe parcursul cercetării lor. Secţionarea şi epuizarea treptată, cu păstrarea unui martor stratigrafic, a clarificat relaţia dintre gropi: complexul 19 a fost săpat ulterior complexului 19A, pe care l-a afectat. În umplutura Cpl. 19, către partea superioară, se găseau multe bucăţi de la vetre dezafectate. Complexul 19A avea către bază, o umplutură de sol negricios, amestecat cu multă cenuşă şi cărbune, în care se aflau multe fragmente ceramice de la borcane, căni, fructiere, chiupuri şi amfore de import. Complexul 151 – groapă în formă de clopot, observată la -1,54 m, afectată parţial de groapa 142. În profil, se observă nivelul de săpare al gropii la cota de -1,22 m, de sub complexul 35. Dimensiuni: diametrul maxim – 2,05 m la bază, diametrul gurii – 1,40 m. Umplutura, relativ uniformă, cafenie în partea superioară, slab pigmentată cu lipitură şi cărbune, conţinea numeroşi bolovani de râu şi fragmente ceramice. Către partea inferioară, umplutura cenuşiu-negricioasă, cu mult cărbune este acoperită de o lentilă de pământ galben, crud. Materialul ceramic poate fi atribuit culturii Basarabi. Între formele tipice se remarcă fragmentele de castroane cu buza invazată şi caneluri. Complexul 152 – groapă uşor tronconică cu următoarele dimensiuni: diametrul gurii - 1,10 m, diametrul maxim la bază - 1,35 m. Baza a fost înregistrată la -1,80 m faţă de nivelul actual de călcare. Umplutura de pământ cafeniu, afânat, pigmentat cu lipitură arsă şi cărbune, conţinea material ceramic de factură monteoreană târzie. Se poate menţiona un vas întregibil din pastă grosieră, decorat în manieră Bessenstrich. Materialul arheologic descoperit în campania 2019 este bogat şi variat, fiind recoltat în cea mai mare parte din gropi. Vasele ceramice reprezintă de departe cel mai numeros tip de artefact. Dintre acestea menţionăm borcane, fructiere, căni, vase de provizii şi boluri cu decor în relief (două fragmente). A apărut şi un fragment de mănuşă de amforă grecească. Din păcate suprafaţa ştampilei este slab conservată. S-au înregistrat fusaiole şi jetoane din ceramică, o greutate piramidală din lut, fragmente de râşniţă din tuf vulcanic, fragmente de cute. Piesele din metal nu sunt numeroase. Au apărut două fibule din fier în complexul 153 şi un fragment dintr-o oglindă din bronz. În această campanie au fost descoperite alte trei fragmente de plastică zoomorfă de tip Cârlomăneşti, unice până în acest moment în arealul culturii geto-dacice. Descoperirea notabilă a aceste campanii o reprezintă numărul foarte mare de fragmente de creuzete apărute în umplutura gropii Cpl. 153. Este de remarcat varietatea tipologică şi a dimensiunilor creuzetelor, precum şi prezenţa urmelor de metal pe pereţii acestora. Cu siguranţă acest complex se afla în imediata apropiere a unei zone în care s-au prelucrat metale neferoase, situată în incinta aşezării de epocă geto-dacică de la Cârlomăneşti, nedetectată până în prezent. În campania din 2020 ne propunem epuizarea părţii de sud a subarealului unde avem de încheiat cercetarea complexelor 35 (locuinţă de suprafaţă) şi 148 (bordei).