In cursul lunii iulie 2017, au fost reluate, după o pauză de doi ani, săpăturile arheologice în cimitirul din epoca bronzului de la Cârlomăneşti, punctul Arman. Cimitirul este situat în satul Cârlomăneşti, pe un platou de pe terasa pârâului Nişcov, tăiat de mai multe ravene, cea sudică devenind în timp principalul drum de acces ale satului. Cercetările, începute în anul 2001 printr-o scurtă cercetare de salvar...e, au dus la descoperirea între anii 2002-2014, a unui număr de105 complexe funerare din epoca bronzului, atribuite culturii Monteoru. Acestora li se adaugă o serie de complexe arheologice (gropi, vase sparte pe loc, bordeie, cuptoare) aparţinând fie culturii Monteoru, fie altor epoci, Hallstatt, La Tène, sec. IV-VI p.Chr., precum şi perioadei moderne . Perimetrul necropolei este în cea mai mare parte suprapus de gospodăriile din partea sudică şi vestică a satului Cârlomăneşti, fiind din acest punct de vedere ameninţat de lucrările agricole şi edilitare de pe suprafaţa localităţii. Din acest motiv, dinamica cercetărilor a fost limitată în primul rând de regimul de proprietate al terenurilor. Astfel, până în prezent, cercetările au fost realizate în două sectoare. În perioada 2002-2008, săpăturile s-au concentrat în Sectorul A (Proprietatea Tudor Nicolae), aflată la sud de drumul principal de acces în satul Cârlomăneşti. Aici au fost identificate 24 de complexe funerare cu o ceramică corespunzătoare stilurilor ceramice Monteoru Ic3-Ib, o depunere Monteoru târzie şi numeroase complexe din alte epoci. Între 2008-2014 cercetările au continuat în Sectorul B, aflat la nord de primul sector, pe terenul gospodăriilor Marian Sandu şi Ţintea Ileana. Aici au fost cercetare 81 de complexe funerare cu o ceramică corespunzătoare stilurilor ceramice Monteoru Ic4-Ic3 şi complexe din alte epoci, care, ca şi în cazul sectorului A, au afectat uneori complexele funerare din epoca bronzului. În anul 2017 cercetarea arheologică a continuat în sectorul B (Proprietatea Ţintea Ileana). S-a urmărit verificarea prezenţei înmormântărilor până în marginea ravenei care taie partea de vest a platoului şi a măsurii în care necropola continuă spre nord. Un alt obiectiv a vizat completarea golurilor de cercetare dintre secţiunile şi sondajele mai vechi. Astfel, au fost trasate două secţiuni paralele S. X (10x5 m) şi S. XI (7x5 m), dispuse perpendicular pe marginea ravenei care mărgineşte în partea de vest platoul Arman. Secţiunea S. X suprapune parţial traseul unui sondaj denumit Prelungire S. IX/2014, în care a fost cercetat M. 94. Secţiunea S. XI suprapune parţial capătul nordic al S. VIII/2013-2014. Între cele două suprafeţe, se află un răzor delimitat de un şir de vişini, a căror prezenţă a limitat parţial cercetarea spaţiului dintre cele două secţiuni. În cursul campaniei au fost cercetate 10 morminte aparţinând culturii Monteoru şi patru complexe arheologice din alte epoci. Gropile mormintelor, de formă rectangulară, şi mai rar ovală, au adâncimi mici, -0,15-0,60 m, fiind afectate de lucrările agricole, dar şi de complexe atribuite altor epoci. Cele mai multe dintre morminte au structuri realizate din pietre de râu, aduse din valea Nişcovului, care placau şi umpleau gropile mormintelor. Adâncimea redusă la care se află complexele funerare probabil le făcea vizibile în preistorie. Un caz aparte din acest punct de vedere este M. 111. Acesta nu a avut o structură de pietre sau o groapă vizibilă, ci doar un vas şi resturi de dantură de la un individ sub-adult. Din cele 10 morminte, doar unul (M. 114) este un mormânt colectiv care conţinea fragmente osteologice de la trei indivizi. Aceştia au fost înmormântaţi în etape succesive, primul fiind scheletul C, ulterior fiind depuşi concomitent indivizii A şi B. Defuncţii cercetaţi până în prezent sunt dispuşi aproape de fiecare dată în decubit lateral, chirciţi pe partea stângă, excepţie de la această regulă fiind M. 113, dispus chircit pe partea dreaptă. De asemenea, M. 115 deşi avea structura şi inventarul specific înmormântărilor din epocă, era lipsit de oase umane, fiind vorba fie de un cenotaf, fie de un mormânt în care oasele umane au fost distruse de agenţii naturali din sol. Scheletele au fost dispuse cu craniile către sectorul V-VSV-SV, care reprezintă orientarea specifică acestui cimitir. Din cele 10 complexe funerare, opt conţin schelete umane înhumate. Mormântul M. 106 este de incineraţie, cu fragmentele osteologice depuse printre cioburile unei amfore de mari dimensiuni, spartă din vechime. Toate mormintele descoperite în campania 2017, au inventare funerare, constituite precumpănitor din ceramică, aproape în toate cazurile prost arsă şi fragmentată de presiunea solului. Vasele cu forme şi decor specifice stilului ceramic Monteoru Ic3 sunt reprezentate de ceşti cu două torţi, askoi, cupe şi amfore. În general mormintele conţin între 1 şi 3 vase, M. 114 fiind excepţional din acest punct de vedere. Cele şapte vase prezente alături de defuncţi, făcându-l cel mai bogat mormânt, în privinţa inventarului ceramic, din întreaga necropolă(Pl.1/1). Alături de inventarul ceramic, M. 114 conţinea şi 30 de perle de formă circulară, situate în zona gâtului/toracelui scheletului C. Celelalte patru complexe cercetate în cursul acestei campanii sunt gropi. Cpl. 91 şi Cpl. 92 sunt gropi de formă circulară în plan, cu pereţii drepţi în secţiune, aflate la circa 0,50 m distanţă una de cealaltă. Prima, care a afectat parţial M. 113, conţinea oase de animale, cenuşă şi fragmente ceramice moderne, iar cea de-a doua, fără inventar arheologic, era probabil tot o groapă modernă ţinând cont de nivelul ei de săpare. A treia groapă, Cpl. 93, cu aceeaşi formă în plan şi secţiune cu cele descrise anterior, se afla la circa 0,80 m de Cpl. 94. Această groapă, ovală în plan şi tronconică în secţiune, a distrus mare parte din structura mormintelor M. 107 şi M. 112. Aceste două complexe pot fi datate pe baza fragmentele ceramice descoperite, în perioada La Tène. La limita dintre cele două secţiuni, spre partea de vest a acestora, a apărut şi un fragment din corpul şi umărul unui vas de mari dimensiuni (probabil o amforă), spart pe loc, care după formă şi pastă poate fi datată în prima epocă a fierului. Campania anului 2017 a dus o serie de informaţii importante pentru înţelegerea dinamicii înmormântărilor de Epoca Bronzului de pe platoul Arman. Pe de o parte descoperirile din S. X arată că înmormântările continuă spre partea de nord a zonei cercetate până în prezent în sectorul B. Pe de altă parte, descoperirea mormintelor M. 108 şi M. 114, în extremitatea vestică a platoului ne arată că, în preistorie, platoul era mult mai extins spre vest, ravena care îl mărgineşte în prezent distrugând probabil unele complexe funerare, situate în marginea platoului. Aceste descoperiri, impun pe viitor şi cercetarea suprafeţei aflată la vest de S. VIII/2013-2014, precum şi a spaţiilor dintre secţiunile mai vechi, pentru întregirea planului necropolei. Întinsă pe o suprafaţă foarte mare, necropola din punctul Arman, are potenţialul de a deveni unul din cele mai mari cimitire ale culturii Monteoru şi cele mai interesante, atât în privinţa inventarelor cât şi a complexităţii practicilor funerare specifice.