Căscioarele | Judeţ: Călăraşi | Punct: D-aia Parte | Anul: 1995
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Raport ID:
206
Anul cercetarii:
Perioade:
Preistorie; Protoistorie;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; La Tène;
Categorie:
Domestic; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire;
Cod RAN:
| 101733.04 |
Județ:
Călărași
Unitate administrativă:
Căscioarele
Localitate:
Căscioarele
Punct:
D-Aia Parte
Localizare:
| 101733.04 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Sîrbu | Valeriu | responsabil | Muzeul Brăilei |
| Pandrea | Stănică | participant | Muzeul Brăilei |
| Damian | Paul | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
Raport:
În vederea obţinerii unor date cât mai bogate asupra sistemului de fortificaţie a aşezării getice de aici, s-au continuat lucrările şi pe latura de est.
Din motive obiective - fonduri insuficiente, lipsa forţei de muncă, înrăutăţirea vremii - nu s-a ajuns până la baza sistemului de fortificaţie, încât datele sunt incomplete, faptul datorându-se şi complexităţii elementelor de apărare.
Latura de est a aşezării, ca şi cea de nord, a fost separată de restul botului de terasă printr-un imens şanţ, ce are la gură, acum, o deschidere de circa 30 m şi o adâncime de minimum 4-5 m.
EPOCA LATÈNE
Între metrii 77-96 s-au observat resturile a două valuri şi, probabil, a încă unui şanţ. Valul nr. I, aflat aproape în partea superioară a pantei, între metrii 79-86, cuprinde trei zone distincte: miezul ars, încadrat de doi "parapeţi" de löess, care, la rândul lor, sunt incluşi între două structuri de pietre, calcaroase şi de râu, ambele de mărime mijlocie. Miezul ars, de formă tronconică, are o lăţime de 1,40 - 1,60 m şi o grosime de 0,30 - 0,40 m; el cuprinde o masă compactă de pământ măzăros, ars puternic, aproape omogen, fără derivate ale focului (cărbune, arsură şi cenuşă). Cei doi "parapeţi" de löess, laţi de 0,40 - 0,70 m, încadrează miezul ars, probabil pentru a-i asigura stabilitatea; löessul este omogen şi nu prezintă urme de ardere. Întrucât partea superioară a valului a fost distrusă, e posibil ca acest strat de löess să-l fi acoperit în întregime, formând un fel de manta (deci să nu fie vorba de parapeţi). Miezul ars şi "parapeţii" din löess sunt încadraţi de două zone, late de 1,60 - 2,00 m, de pietre calcaroase şi de râu, bucăţi de arsură şi pământ. Valul nr. II, aflat aproape spre baza pantei, aproximativ între metrii 88 - 96, este format dintr-o succesiune de mai multe straturi de pământ: negru-brun, foarte dur, la bază, brun măzăros şi, apoi, gălbui, cu mai multe pietre, în partea superioară.
Şanţul nr. II (?) Începând cu metrii 96 - 97 se observă începutul unei cavităţi, cu deschidere de minimum 2 - 3 m, care ar putea reprezenta partea superioară a unui şanţ, aflat între şanţul mare (I) şi valul nr. II.
Desigur, numai după epuizarea săpăturii din această zonă se vor putea emite concluzii ferme asupra morfologiei sistemului de fortificaţie, cât şi asupra etapelor de construire sau refacere a acestuia.
Totuşi, două concluzii pot fi enunţate.
Este indubitabil că ambele valuri s-au ridicat în epoca Latène timpurie, când aşezarea deja exista, întrucât în structura lor s-au găsit fragmente de vase getice şi de amfore greceşti din sec. IV - III a.Chr. Notăm că nu s-au descoperit materiale post sec. II a.Chr., în nici o zonă a aşezării.
Descoperirea unei locuinţe cu cuptor (C.41 L.13), ce acoperea valul nr. I, care, la rândul ei, era intersectată de o groapă getică (C.42 GR.23), atestă faptul că a existat o locuire şi după abandonarea sistemului de fortificaţie, cel puţin pe latura de nord.
Descoperirea de până acum atestă existenţa aici, în sec. IV - III a.Chr., a unei importante aşezări getice, apărată de un impozant sistem de fortificaţie (cu zid din piatră fasonată, zid din pământ şi lemn, plus şanţuri), ce a fost centrul economico-comercial şi politico-religios al geţilor din această zonă.
EPOCA NEOLITICĂ
S-a descoperit o locuinţă neolitică (C.44 L.4), ca şi multe fragmente ceramice şi rare unelte aparţinând culturii Gumelniţa.
Done Şerbănescu, Muzeul de arheologie Olteniţa
Campania arheologică din anul 1995 a avut ca obiectiv cercetarea sistemului de fortificaţii de pe laturile de sud şi vest şi obţinerea de noi date asupra stratigrafiei aşezării.
Pe latura de sud s-au continuat cercetările în S IV (1994), unde existenţa palisadei şi a fortificaţiei de pământ este incertă.
Interceptarea unor pietre de calcar şi de râu într-o fundaţie, indică existenţa şi pe această latură a fortificaţiei de piatră distrusă de lucrările agricole şi amenajările făcute pentru plantarea viţei de vie.
Pe latura de vest, prin prelungirea S I (1991) pe panta dinspre lac şi lărgirea casetei A (1993) a făcut posibil să se intercepteze liniile de fortificaţii ale aşezării şi să se facă observaţii stratigrafice preţioase privind succesiunea acestora.
În prima fază, pe laturile de nord şi est s-a construit un şanţ lat de 30 m şi adânc de peste 4 m, care nu a mai fost necesar pe laturile de sud şi vest datorită pantelor abrupte şi a apelor lacului Cătălui. Tot în această fază aşezarea a fost fortificată cu un zid (palisadă) din lemn şi pământ. În a doua fază fortificaţia este refăcută din cărămizi nearse, care alcătuiau paramenţii, iar emplectonul era din lut bătut. Grosimea acestui zid cu paramenţi din cărămizi nearse este de 2 - 2,40 m şi se păstrează pe o înălţime de 0,70 m. În faza a treia pe muchea terasei s-a ridicat un zid format din pietre de calcar şi de râu legate cu lut, cu un parament exterior realizat din blocuri mari din piatră fasonată sumar. Pe această latură, construcţia de pământ nu mai suprapune palisada incendiată, infirmându-se astfel ipoteza "valului cu miez vitrificat".
Prin adâncirea S I (1991) s-a constatat că în această zonă grosimea straturilor arheologice măsoară 3,20 m, surprinzându-se următoarea succesiune stratigrafică: peste stratul steril reprezentat de un pământ maroniu gălbui se suprapune un strat de cultură aparţinând civilizaţiei Boian, gros de 2 - 2,30 m. La baza stratului de cultură Boian au fost descoperite câteva fragmente ceramice caracteristice civilizaţiei Dudeşti, fără a se putea delimita depunerea din această epocă. Stratul civilizaţiei Boian are trei nivele; nivelul inferior aparţine fazei Vidra, iar celelalte două, fazei de tranziţie de la civilizaţia Boian la Gumelniţa. Stratul de cultură getic, care suprapune stratul Boian, gros de 0,70 - 1 m este reprezentat de trei nivele de locuire. Fortificaţiile enunţate mai sus aparţin nivelelor I şi II şi se datează în secolul IV a.Chr. Ultimul nivel Latène se datează pe baza ştampilelor de amforă elenistice, recent descoperite, în secolul III a.Chr.
Campania din acest an a prilejuit şi cercetarea unei locuinţe bordei, aparţinând nivelului I getic. Bordeiul de formă rectangulară avea adâncimea de 0,70 m, iar lungimea de 3,80 m. Podeaua de pământ bătut şi lutuit avea o crustă de 2,5 grosime. În centrul bordeiului se afla o vatră de foc, iar pe latura de est un cuptor cu diametrul de 0,80 m şi bolta înaltă de 0,35 m.
Aşa cum am arătat şi cu alt prilej, aşezarea getică fortificată din punctul D´aia parte de la Căscioarele se datează în secolele IV - III a.Chr. Materialele arheologice geto-dacice din sec. II a.Chr. Se găsesc sporadic şi nu pot fi atribuite unui complex arheologic.
... Vezi mai mult Vezi mai puțin