Cercetarea arheologică face parte dintr-un proiect amplu (Vechi monumente ecleziastice pe valea Hârtibaciului) vizând cercetarea monumentelor ecleziastice de pe valea Hârtibaciului. Până în prezent fiind cercetată arheologic parţial Biserica Evanghelică din Ruja şi abordată cercetarea bisericii dispărute situată pe Dealul Bisericii din Caşolţ. Cercetarea arheologică are în vedere scoaterea la lumină a urmelo...r vechii biserici fortificate ce s-a aflat pe Dealul Bisericii până în anul 1916. Acest monument nu este cunoscut decât prin prisma informaţiilor documentare, deoarece nu a făcut obiectul unor cercetări de arheologie sau de istoria artei înainte de primul război mondial, iar în timpul acestuia a fost demolat complet, fiind deja de mai multă vreme în ruină. Localitatea Caşolţ este mai bine cunoscută în rândul speciliştilor datorită necropolei tumulare şi a descoperirilor de epocă romană. Biserica medievală este atestată pentru prima oară în 1302, când parohia Sf. Maria din Caşolţ a rămas vacantă din cauza decesului parohului1. Din vechea biserică construită pe dealul de deasupra actualei biserici luterane (ridicată în 1809) nu se mai păstrează astăzi nimic. Ştim doar că în 1916 mai erau vizibile ruine din construcţia amintită şi din care se mai vedea parte din incintă şi un corp de clădire având la etaj o uşă gotică cu baghete.2 În timpul luptelor din primul război mondial şi aceste ruine au fost complet distruse, iar la reforma agrară, terenul a intrat în proprietatea unui localnic, ce a vândut piatra ca material de construcţie. După indicaţiile sale biserica a avut un plan dreptunghiular cu contraforţi3. Situl a fost abordat în primele două campanii printr-un sistem de magistrală stratigrafică care a furnizat informaţii cu privire la stratigrafia şi la depunerile paleobotanice. În baza informaţiilor obţinute, în campaniile viitoare se va trece la adaptarea sistemului de săpătură în aşa fel încât să fie acoperită cca. 70% din suprafaţa platoului actual. Durata estimată a cercetării arheologice efective este de cca. 5 campanii, urmând a se finaliza în 2012. Biserica În vara anului 2007 (iulie) pe dealul de deasupra actualei biserici luterane, în zona unde in 1916 mai erau vizibile fragmente de zidărie, au fost trasate 4 secţiuni (S1-S4), care au avut ca scop punerea în evidenţă a fundaţiilor bisericii dispărute (faza romanică) şi a celorlate faze ulterioare ale acesteia. De asemenea s-a mai avut în vedere stabilirea relaţiilor stratigrafice (evoluţia nivelului de călcare şi a nivelelor de constucţie sau dărâmare) şi cercetarea primului cimitir din jurul bisericii. În urma primei campanii, rezultatele cercetărilor arheologice nu au fost foarte concludente în ceea ce priveşte planimetria bisericii dispărute. Prin cele patru secţiunie deschise s-au putut suprinde fragmente din fundaţia unei structuri de zidărie realizată din piatră de râu legată cu mortar de bună calitate. În campania arheologică din iulie 2008 au fost trasate alte trei secţiuni (S5-S7) care au adus un plus de informaţie cu privire la planimetra bisericii şi la traiectul zidului de incintă. Cimitirul În cele două campanii de cercetare (2007, 2008) au fost cercetate şi un număr de morminte (21) ce ilustrează, în opinia noastră, existenţa a două orizonturi de înmormântare: - primul nivel de morminte este ilustrat de mormintele orientate V-E, în paralel cu zidurile bisericii, nivel ce se datează în cursul sec. XIII-XV; - al doilea nivel este ilustrat de mormintele ce nu mai au o orientare riguroasă, fapt ce demonstrează trecerea comunităţii catolice din localitate la Reformă şi prin urmare se datează în perioada sec. XVI-XVIII. De la sfârşitul sec. al XVIII-lea cimitirul a fost abandonat în favoarea celui ridicat în jurul noului lăcaş de cult construit la baza dealului Bisericii. În baza datelor obţinute până în prezent se poate afirma că biserica ce a funcţionat pe dealul Bisericii din localitatea Caşolţ face parte din rândul bisericior de plan bazilical, fără contraforţi. Datarea largă a perioadei de funcţionare poate fi făcută între limitele sec. XIII (de la sfârşitul acestui secol avem menţiunea documentară a unui preot) şi sec. XVIII (moment când se renunţă la construcţia de pe deal în favoarea uneia nou ridicate la baza acestuia).