Cefa | Judeţ: Bihor | Punct: La Pădure | Anul: 1996
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Titlu raportului:
Cercetările arheologice de la Sânnicolau Român
Raport ID:
357
Anul cercetarii:
Perioade:
Evul Mediu;
Epoci:
Evul Mediu;
Categorie:
Domestic; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire;
Cod RAN:
| 28255.01 |
Județ:
Bihor
Unitate administrativă:
Cefa
Localitate:
Cefa
Punct:
La Pădure
Localizare:
| 28255.01 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Crişan | Ioan | participant | Muzeul "Ţării Crişurilor", Oradea |
| Dumitraşcu | Sever | participant | Universitatea din Oradea |
Raport:
În anul 1996 săpăturile din aşezarea "La Pădure" au condus la obţinerea unor noi informaţii arheologice privind nivelele de locuire {prefeudal} şi {feudal timpuriu}. Au fost dezvelite trei locuinţe, o anexă gospodărească şi o vatră deschisă.
{Locuinţa L19}. Avea formă de pătrat cu latura de 2,75 m orientat pe direcţia nord-sud. Nivelul de călcare se află la 1,25 m de la suprafaţa solului (0,50 m de la baza stratului). Locuinţa era prevăzută cu o vatră de foc. {Vatra V3}. La distanţa de 1 m spre nord de L19 au fost descoperite resturile unei vetre de foc constând din chirpic, pietre şi fragmente ceramice. Obiectivul nu făcea parte dintr-o locuinţă, fiind probabil o vatră în aer liber (0,55 m de la suprafaţa solului). {Materialul ceramic} descoperit în L19 şi V3 se încadrează din punct de vedere cronologic sec. VIII-IX, având caracteristicile ceramicii de {tip Dridu din nord-vestul României}, respectiv orizontului {Biharea - Calăţea - Crăciuneşti}.
Cuptorul gospodăresc Cp. G. 2}. Era un cuptor săpat în pământ având vatra la 1,75 m de la suprafaţa solului (1,15 m de la baza stratului). În groapa de deservire a cuptorului şi în cavitatea acestuia, umplute cu cenuşă, s-au găsit fragmente ceramice şi resturi de oase animale. Materialul ceramic similar cu cel aflat în conţinutul locuinţei L14 dezvelite în anul 1994, în apropierea căreia se află cuptorul Cp.g.2, ne determină să-l datăm, ca şi locuinţa respectivă, la mijlocul sec. XII, fiind o anexă gospodărească a acelei locuinţe.
Locuinţa L18}. De formă dreptunghiulară era orientată aproximativ pe direcţia nord-sud, având podina la 1 m adâncime de la suprafaţa solului (0,50 m de la baza stratului). Stratigrafic această locuinţă suprapunea locuinţa prefeudală L19. Era prevăzută cu cuptor săpat în perete, groapă de provizii şi un prici situat în faţa cuptorului. Materialul ceramic şi situaţia stratigrafică pledează pentru datarea ei la jumătatea sec. XII. Locuinţa L20}. Avea forma dreptunghiulară cu laturile lungi pe direcţia est-vest. Podina locuinţei se afla la 0,75 m adâncime (0,30 mm de la baza stratului) fiind o locuinţă de suprafaţă. La mijloc s-au descoperit vestigiile unei instalaţii de foc, probabil cuptor. Luând în considerare situaţia stratigrafică şi materialul ceramic apreciem că locuinţa L20 datează din perioada de sfârşit a sec. XII şi început a sec. XIII.
În campania din 1996 a mai fost cercetată şi o locuinţă de suprafaţă, L17, datând de la sfârşitul sec. XVI - începutul sec. XVII, putându-se astfel urmări sistemul de construcţie al locuinţelor din aşezare în perioada cuprinsă între sec. VII-XVI/XVII.
Au mai fost cercetate parţial sau în întregime 8 gropi menajere feudale, 2 vetre de cuptor feudale, un mormânt hallstattian, şi două complexe aparţinând perioadei de trecere de la neolitic la epoca bronzului. ... Vezi mai mult Vezi mai puțin