Obiectivele cercetării: Cercetările arheologice din campania 2016 au vizat următoarele obiective: - înţelegerea dinamicii şi tipurilor de locuiri umane – din eneolitic până în perioadă medievală, în strânsă legătură cu modificările de peisaj produse pe Valea Casimcei (microregiunea Cheile Dobrogei – Casian); - corelaţia dintre tipului de habitat Hamangia şi specificul paleoeconomiei (analize arheo...zoologice); - delimitarea aşezării medievale de epocă otomană (sec XVI – XVII) din punctul Cheia Pazvant II; - tipuri de locuire în spaţiul carstic – analiza depunerile sedimentare din punctul Cheia - Peştera Craniilor. Rezultate şi interpretarea lor Săpăturile arheologice efectuate pe Valea Casimcei, în cadrul proiectului româno-polon Central Dobrudja - Landscape Changes and Human-Environment Interactions from Neolithic to Middle Ages (2014 – 2016), au permis continuarea cercetărilor în punctele Cheia Vatra Satului, Cheia Pazvant II şi Cheia Peştera Craniilor. În punctul Cheia – Vatra Satului a fost deschisă secţiunea S.N. (1 x 15 m) situată la marginea de sud-est a aşezării, în prezent suprafaţa fiind utilizată ca teren agricol (Pl.1, 3). Secţiunea a fost împărţită în 15 carouri de 1 x 1 m, numerotate de la est spre vest. Stratigrafia secţiunii se prezintă astfel: 0 – 0,20 / 0,30 m: US.3000 – nivelul vegetal în care au fost antrenate materiale arheologice în urma lucrărilor agricole; 0,30 – 0,50 m: US.3142 – strat de culoare bej-cenuşie, tasat, cu material ceramic de mici dimensiuni, rare piese de silex, oase de animale, unele provenind de la specii de talie mare. Starea de fragmentaritate a materialului arheologic, depunerile calcaroase de pe ceramica si oase sunt specifice unui nivel de abandon. 0,50 – 0,70 / 0,90 m: US.3148 – strat de coloare bej închis, cu aspectul unei zone de pasaj; în strat apar mai rar fragmente ceramice de mici dimensiuni, deşeuri de silex alături de microlite şi lame deteriorate, oase de animale puternic fragmentate. Stratul corespunde unui nivel de locuire exterior. În carourile 1 – 6, stratul de loess, înclinat de la est spre vest, apare la adâncimea 0,60 / 0,90 m. Complexele arheologice se concentrează în carourile 6 – 15. La adâncimea de 0,65 m a apărut complexul C.37, pe o lungime de aproximativ 2,40 m, între carourile 7 – 9. El a fost suprapus de US.3142 (nivel de abandon) şi săpat în stratul de loess până la adâncimea de 1,83 m (Pl. 4). US.3143 (0,65/0,70 m – 1,15/1,20 m) - reprezintă primul strat din umplutura complexului, de culoare cenuşiu închis, cu aspect afânat, foarte bogat în material arheologic: fragmente ceramice provenind de la diferite categorii de recipiente (Pl. 9-10), unele de dimensiuni mari, oase de animale de dimensiuni mari şi foarte mari, unele cu urme de prelucrare (tăiere perpendiculară pe canalul medular), plastron de carapace de broască ţestoasă cu urme de arsură, oase de păsări, piese de silex – preponderente deşeuri şi lamele de mici dimensiuni, fragment de toporaş, fragment de perlă tubulară de Spondylus, fragmente de idoli (braţ, gât cilindric de tip „coloană”), un împungător tăiat din os de peşte. US.3145 (1,15/1,20 m – 1,80/1,83 m) – al doilea strat de umplutură, de culoare brun-cenuşiu, avea în partea superioară bucăţi de chirpici nears, cu amprente de pleavă, de formă paralelipipedică şi un fragment dintr-un corn (Pl. 4). Fragmente de chirpici sunt vizibile şi la limita vestică a complexului C.37. În umplutura acestui strat s-au descoperit câteva fragmente de străchini şi boluri ce pot fi reîntregite. Partea inferioară a stratului este separată de leoss printr-o peliculă de cărbune. Imediat în partea de vest a complexului C.37 a apărut o altă amenajare, complexul C.38 – la adâncimea de 0,50/0,60 m s-a conturat un strat de culoare maro închis – cenuşiu, notat US.3144, (acoperit de nivelul de abandon US 3142), pe o lungime de aproximativ 3,90 m, între carourile 9 - 13. În umplutura stratului s-au descoperit foarte multe oase de animale de talie mare (Bos taurus şi Equus hydruntinus), fragmente ceramice de dimensiuni medii şi mari (Pl. 11, 12), plăcuţe de vatră în poziţie secundară, piese de silex. US.3146 – reprezintă o peliculă de lut care separă stratul anterior de un alt strat al complexului C.38– US.3147. Situat la adâncimea 1,00 – 1,15 m, nivelul de locuire US.3147 a conţinut o cantitate impresionantă de oase, foarte bine conservate (unele întregi), fragmente de cranii de Equus hydruntinus, oase cu urme de prelucrare. US.3149 (1,15/1,30 m) – reprezintă stratul situat sub complexul C.38 şi se prezintă sub forma unui sediment de culoare bej închis, amestecat cu bucăţi de cărbune (unele de dimensiuni mari – prelevate probe de 14C) şi oase de dimensiuni mari, bine conservate. La baza acestui strat, la adâncimea de 1,35/1,40 m, carourile 14 – 15, s-a conturat o groapă C.39, cu o formă neregulată, care continua în profilul de nord (Pl. 5). Pentru cercetarea în suprafaţă a complexului arheologic C.39 a fost deschisă o caseta în prelungirea carourilor 14 – 15, pe latura de nord, cu dimensiunile de 2 x 1 m. În interiorul gropii, după demontarea umpluturii – US. 3150 (1,35/1,50 m) - a apărut scheletul unui viţel, cu oasele în conexiune anatomică (Pl. 6). În umplutura gropii s-au descoperit fragmente ceramice de mici dimensiuni, cărbune. Materialul arheologic Ceramica din cele două complexe C.37 şi C.38 este în curs de analiză. După curăţare, am identificat câteva caracteristici ale acestui lot ceramic: - categoriile ceramice şi formele de bază corespund tipologiei Hamangia III; - fragmentele ceramice care au suferit ardere secundară sunt în număr redus; - predomină fragmentele ceramice din categoria semifină, frecvent decorate cu şiruri de impresiuni; - predomină fragmentele ceramice cu suprafaţa angobată. Angoba neagră, lucioasă nu lipseşte nici în cazul fragmentelor ceramice barbotinate, provenind de la vasele de gătit cu suprafaţa interioară şi marginea superioară exterioară tratate îngrijit. - recipiente de servit precum paharele, străchinile şi bolurile acoperite cu angobă fină, lucioasă de culoare neagră reprezintă categoria cea mai numeroasă Import ceramic. În nivelul de abandon US 3142, carou 11, la adâncimea de 0,30/0,50 m a apărut un fragment ceramic cu decor imprimat de tip Precucuteni. Piese de piatră. În cadrul pieselor de piatră predomină lamele de silex, gratoarele şi mai rar burinele. Toporaşele de piatră sunt în număr redus. Apar şi fragmente de râşniţă, percutoare, fragmente de nuclee de silex. Piese din material dur de origine animală. În comparaţie cu alte complexe studiate în aşezare, complexele arheologice C.37 şi C.38 au oferit un număr restrâns de piese din această categorie – câteva împungătoare şi perle tubulare de Spondylus. Lor li se adaugă oase cu urme de prelucrare, cele mai multe fiind concentrate în complexul C.38 – oase de dimensiuni mari, tăiate perpendicular pe canalul medular, folosite pentru obţinerea mânerelor de os. Prospecţiunile arheomagnetice Pentru prima dată, în cadrul programului de cercetare şantier Cheia au fost realizate investigaţii geofizice prin metoda gradientului magnetic, fiind analizate două suprafeţe: - cca 1,5 ha în aşezarea eneolitică din punctul Cheia – Vatra Satului (Pl.1); - cca 0,5 ha în aşezarea medievală târzie din punctul Cheia – Pazvant II (Pl. 2). Prospecţiunile efectuate în campania 2016 ne-au permis o reevaluare a suprafeţei locuite în punctul Cheia – Vatra Satului: aşezarea eneolitică a fost cu mult mai mare decât s-a apreciat iniţial, semnalele de locuire extinzându-se pe o suprafaţă de aproximativ 7 ha. Semnalele arheomagnetice obţinute vor fi verificate în campania 2016 prin prelungirea secţiunii S.N. spre nord, fapt ce va permite cercetarea în suprafaţa a complexelor C.37 şi C.38. În punctul Cheia Pazvant II, între secţiunile S.A şi S.B. au apărut mai multe concentrări de semnale arheo-magnetice, în prelungirea locuinţelor L.2 (S.A) şi L.3 (S.B). Peştera Craniilor. Analiză sedimentologică Constantin Haită (MNIR) Analiza sedimentologică în punctul Cheia - Peştera Craniilor a fost realizată pe profilul sudic al secţiunii S.III (9 x 4 m) şi al sondajului S.V (sondaj realizat în interiorul secţiunii S.III în formă de L în faţa intrării în peşteră - 4,60 x 1,80 m şi 3,40 x 1,20 m, adâncime: 2 – 4,30 m / Pl. 7). Succesiunea depunerilor sedimentare (din bază către partea superioară) se prezintă astfel (Pl. 8): 1. nivel siltic gălbui, omogen, moderat compact, cu fragmente de calcar, ce acoperă stânca. Acumulare eoliană de tip loess. 2. nivel siltic argilos brun cenuşiu mediu, omogen, cu structură agregată fină, moderat compact, cu fragmente de calcar. Nivel de paleosol. 3. nivel siltic brun cenuşiu, relativ omogen, cu structură granulară fină, cu constituenţi antropici atribuite perioadei eneolitice şi fragmente de rocă de maximum 10 cm. La partea superioară prezintă o acumulare de sediment siltic gălbui, omogen, fin granular ce poate reprezenta o nivelare. 4. nivel siltic omogen, gălbui, brun roşcat, brun închis şi cărămiziu deschis, fără c. a. cu limite gradate. Nivel de podea incendiată şi distrugere de 1-2 cm. Lateral, acumulare de cenuşă fină, omogenă, cu grosime de 2 cm. 5. nivel siltic gălbui, uşor verzui, omogen, relativ poros, cu foarte rari constituenţi antropici (c. a.). Nivel de acumulare naturală. 6. nivel siltic omogen, gălbui, brun închis, brun roşcat, şi cărămiziu deschis, fără c. a., cu limite gradate. Al doilea nivel de podea incendiată. 7. nivel siltic gălbui, uşor verzui, omogen, uşor poros, cu rari constituenţi antropici (c. a.). Nivel de locuire. 8. nivel siltic omogen, gălbui, brun închis, brun roşcat, şi cărămiziu deschis, fără c. a., cu limite gradate. Al treilea nivel de podea incendiată. 9. nivel siltic gălbui, omogen, friabil, cu rare fragmente de rocă şi carbonaţi fini. Acumulare naturală. Include materiale atribuite epocii fierului (Hallstatt). 10. nivel siltic gălbui cu frecvente fragmente de calcar de mari dimensiuni, acumulate gravitaţional. 11. nivel de locuire atribuit perioadei elenistice. 12. nivel de locuire atribuit perioadei roman timpuriu. 13. nivel de locuire atribuit perioadei romano-bizantine. 14. nivel de locuire atribuit perioadei medievale. 15. nivel siltic brun mediu, cu structură agregată, cu fragmente de calcar, relativ eterogen. Sol actual. Un număr de 8 eşantioane micromorfologice au fost prelevate pe profilul sudic. Contextul de teren al acestora este prezentat în tabelul 1. Analiza micromorfologică are ca scop identificarea activităţilor umane care au produs nivelurile de locuire şi de acumulare naturală, ca şi condiţiile de mediu asociate acestora. Proba Nivel Context de teren 1. 1 Acumulare naturală de tip loess pe stânca de calcar. 2. 2 - 3 Nivel de paleosol suprapus de un nivel cu structură granulară cu indicii de locuire eneolitică. 3. 3 - 4 Nivel de locuire neolitic suprapus de o posibilă nivelare cu silt gălbui. 4. 4 Nivel de podea incendiată. Locuinţă atribuită epocii perioadei eneolitice. 5. 4 - 5 Nivel de cenuşă cu textură fină, omogenă, acumulată pe o podea de lut incendiată. 6. 5 Nivel siltic, gălbui, omogen, fără constituenţi antropici. Acumulare naturală. 7. 5 - 6 - 7 Al doilea nivel de podea incendiată. Locuinţă atribuită epocii fierului. 8. 8 - 9 Al treilea nivel de podea incendiată. Locuinţă atribuită epocii fierului. La partea superioară, un nivel siltic gălbui ce poate reprezenta o acumulare naturală şi include materiale Hallstatt. Nivelurile de podea observate sunt constituite din sedimente siltice de tipul loessului, ce au constituit materia primă, şi prezintă diferite grade de ardere, în condiţii oxidante şi reducătoare. Materialele construite nu includ fragmente vegetale de tip paie şi pleavă. Sedimentarea activă şi îngroparea rapidă au permis conservarea în foarte bune condiţii a acestor niveluri de locuire, atribuite unor structuri construite. Nivelurile de distrugere nu sunt vizibile sau au grosimi foarte mici, ceea ce poate fi rezultatul unor amenajări prin îndepărtarea acestora. Acumulările naturale, îndeosebi prin remaniere şi depunere pe pantă, au grosimi diferite, cele mai consistente fiind cele post-eneolitică, de la finalul epocii fierului şi din perioada evului mediu. Raport arheozoologic Adrian Bălăşescu, Valentin Radu (MNIR) Aşezarea eneolitică de la Cheia a furnizat în ultimii ani o cantitate impresionantă de faună, ceea ce face ca acest sit să dispună în prezent de cel mai mare eşantion faunistic pentru cultura Hamangia (Bălăşescu et Radu, 2003, 2004; Bălăşescu, 2008). Din campania 2016 provine un lot de circa 2500 resturi faunistice ce va contribui la îmbogăţirea informaţiilor despre paleoeconomia animalieră a acestui sit. La nivel de taxoni nu se observă mari diferenţe faţă de studiile precedente. Consemnăm dominanţa animalelor domestice, iar în cadrul acestora vita şi ovicaprinele ocupă primele locuri. Acestea erau exploatate mixt, atât pentru carne, cât şi pentru lapte. Porcul este foarte slab reprezentat. Vânatul este diversificat (10 specii) dar slab reprezentat ca pondere (circa 12%). Erau preferate speciile de talie medie şi mare, precum hemiomnul/hydruntinul, cerbul, mistreţul şi bourul. În finalul acestui raport menţionăm faptul că s-au eşantionat 20 de mandibule de bovine care vor fi analizate din punct de vedere izotopic (în colaborare cu Marie Balasse – CNRS Franţa) cu scopul de a înţelege sezonalitatea naşterilor la această specie în eneolitic. De asemenea prin intermediul proiectului CNCS – UEFISCDI cod PN-II-ID-PCE-2011- 3-1015 se va realiza datarea prin C14 a unui os de bovideu cu scopul de a avea o imagine mult mai pertinentă asupra cronologiei acestei aşezări.