Comuna Râmnicelu este situată în nord-vestul judeţului Brăila, pe terasa superioară a Buzăului, la cca. 34 km V de oraşul Brăila. În limita administrativă a acestei comune s-au făcut mai multe descoperiri arheologice datând din epoca neolitică până în evul mediu, dintre care cele mai importante sunt cele din punctul Râmnicelu - „Popina". La marginea satului Constantineşti, ruperea unui mal datorită ploilor abu...ndente din vara anului 2009, a dezvăluit câteva fragmente osteologice umane, recoltate de către pădurar şi reînhumate împreună cu preotul în cimitirul satului. Punctul respectiv, cunoscut sub denumirea „La Canton" sau„Casa Pădurarului" se află la aproximativ 200 de metri în dreapta drumului judeţean Constantineşti - Şuţeşti, chiar pe marginea înaltă a drumului forestier pietruit, foarte aproape de liziera pădurii. Până acest moment nu fuseseră semnalate urme de interes arheologic în spaţiul la care ne referim. Singurele referinţe pe care le deţinem în acest sens menţionează: „la 500 m NE de centrul satului, la marginea terasei se găsesc la suprafaţa solului arabil fragmente de vase feudale timpurii - cultura Dridu", şi sunt înregistrate în urma unei periegheze efectuate între anii 1964-19681. În campania din 2009 am urmărit următoarele obiective: - verificarea informaţiilor, puse la dispoziţie de preotul satului; - executarea unor mici sondaje, pe marginea terasei, pentru salvarea vestigiilor distruse; - cercetarea perieghetică a zonei. Anterior momentului ajungerii noastre în punctul menţionat, în zona de alunecare a terenului din dreapta drumului forestier fusese executată o casetă dreptunghiulară (L = 5,50 m, l = 0,50 m), adâncă de 0,50 m, având orientarea uşor oblică faţă de drum, respectiv NV, în vederea consolidării malului înalt ce mărgineşte calea de acces. În acel loc am deschis o secţiune, notată S1 (6 m x 2 m). La adâncimea de 0,30 cm, aproximativ în zona mediană a sondajului, în pământul granulos, foarte tare, s-a profilat groapa unui mormânt. Aceasta avea formă alungită, aproximativ dreptunghiulară, cu colţurile rotunjite. Scheletul s-a profilat de la adâncimea de 0,40 cm şi aparţine unei persoane mature, probabil o femeie. Orientarea este capul la V picioarele la E, poziţia întins pe spate, cu mâinile pe piept. Nu au fost surprinse urmele unei amenajări funerare, existând doar posibilitatea ca pământul să fi fost bătătorit de jur împrejur. De asemenea nu a fost identificat nici un obiect aparţinând inventarului funerar, iar în atare condiţii, orice supoziţie cu privire la datarea mormântului este hazardată. În perimetrul cercetat nu au apărut indicii cu privire la prezenţa altor morminte. Cu aceeaşi ocazie, au fost efectuate periegheze în spaţiul adiacent. Urme arheologice au fost reperate la V, N şi NE, între punctul cercetat şi DJ 221 Râmnicelu-Şuţeşti. Evident predomină materialul ceramic, exclusiv lucrat la roată. Cea mai mare parte o constituie fragmentele lucrate din pastă de culoare cărămizie, mai puţine fiind cele gri, cu nisip fin în compoziţie, utilizat ca degresant. Ceramica este arsă oxidant pe ambele suprafeţe exterioare, miezul rămânând cenuşiu, mai evident în cazul primei categorii. Mai rare sunt fragmentele ceramice smălţuite pe o singură parte, foarte fragmentare, în general atipice. Predomină întrucâtva cele de nuanţă galben-verzuie, ornamentate cu dungi maronii, drepte, arcuite sau vălurite. Marea majoritate a materialului prezintă urme de ardere secundară. Forma recipientelor din care făceau parte nu se poate reconstitui cu precizie, fragmentele recoltate constituind părţi de fund ale unor vase de dimensiuni nu foarte mari, probabil de tipul cănilor, ori toarte, în general drepte, bandate, iar într-un caz o parte din gâtul strâmt al unui urcior lucrat din pastă cărămizie. Judecând după caracteristicile pastei, din acelaşi recipient face parte şi un alt fragment, descoperit în apropiere. Acesta aparţine tot părţii superioare, zona de tranziţie dintre gât şi corpul propriu-zis unde recipientul se lărgeşte. Cel puţin în această parte superioară acesta era ornamentat cu caneluri fine. Grosso modo, fără a avea alte elemente de sprijin mai concludente, încadrăm descoperirile undeva în perioada cuprinsă între secolele XVII-XVIII. Mai semnalăm şi prezenţa unor unelte, foarte probabil aparţinând unei perioade mult mai timpurii. În primul rând este vorba despre o cute, parţial ruptă, ce prezintă pe una dintre feţe urme de întrebuinţare. În zona mai lată şi mai subţire fusese practicat un orificiu pentru suspendarea piesei. Au mai atras atenţia două bucăţi de silex, dar pentru care, datorită fragmentării, este mai dificil de pronunţat vreo ipoteză asupra utilităţii. A fost săpată o secţiune, totalizând 12 m2: S1 = 6 m x 2 m; S5 = 5 m x 2 m. A fost identificată groapa unui mormânt de inhumaţie. Mormântul a fost cercetat în întregime. Am folosit pe lângă săpătura manuală şi tehnicile moderne ale cercetărilor de tip survey. Acest fapt ne-a permis să identificăm materiale arheologice pe o suprafaţă destul de mare, de-a lungul malului Buzăului Obiectivele cercetărilor viitoare: - continuarea cercetărilor în jurul S1, pentru a surprinde alte noi morminte; - efectuarea unor sondaje în vederea delimitării zonei cu vestigii arheologice.