Nume | Prenume | Rol | Instituție |
---|---|---|---|
Bălășescu | Adrian | Muzeul Naţional de Istorie a României, Centrul Naţional de Cercetări Pluridisciplinare | |
Neagu | Marian | Muzeul Dunării de Jos, Călăraşi | |
Pandrea | Stănică | Muzeul Brăilei | |
Radu | Valentin | Muzeul Naţional de Istorie a României, Centrul Naţional de Cercetări Pluridisciplinare |
Cercetările au avut ca obiectiv continuarea celor din campania precedentă, pentru a se epuiza complexele arheologice identificate în anul anterior. Săpăturile s-au desfăşurat în două secţiuni separate - SE şi SV şi în complexe din epoci diferite, în SE s-a continuat cercetarea Bordeiului nr. 7, iar în SV s-au efectuat săpături în nivelul cultural Coslogeni şi în mantaua tumulului din bronzul timpuriu cu scopul ...de a ajunge la nivelul neolitic. SE - Bordeiul nr. 7 (neolitic, cultura Hamangia) în campania din 1997 s-au demontat şi ultimele artefacte din locuinţa de suprafaţă cercetată timp de trei ani (1995-1997). Locuinţa a fost amenajată pe un pat compact de scoici care a făcut imposibilă identificarea vreunei gropi de par, cu toate eforturile întreprinse. Fragmentele mari de chirpici descoperite proveneau din pereţii locuinţei, dar şi de la o foarte probabilă laviţă de lut. Locuinţa de dimensiuni apreciabile pentru această epocă (5,57 x 4,60 m) conţinea foarte multe fragmente ceramice Hamangia III împreună cu câteva fragmente decorate cu motive excizate unghiular caracteristice comunităţilor Boian - Giuleşti. Alături de un bogat material osteologic au mai fost descoperite unelte din silex şi 7 fragmente de râşniţă din piatră. Această locuinţă de suprafaţă a fost ridicată peste un bordei (B7) neolitic. După demontarea lentilei de scoici s-a descoperit o groapă, săpată în loess, care s-a dovedit a fi groapa bordeiului nr. 7. Bordeiul nr. 7 a fost identificat la - 160/162 cm şi are adâncimea de 80-85 cm. Gura gropii bordeiului are formă elipsoidală, cu Dmax=4,80 m şi Dmin=2,80 m. S-a identificat şi o treaptă cruţată la săparea gropii. Pe fundul gropii s-au găsit doar urme provenind de la lutuiala podelei bordeiului. Umplutura gropii bordeiului era formată din două straturi succesive de scoici amestecate cu resturi de pereţi neincendiaţi, cenuşă, cărbune, oase de mamifere, oase şi solzi de peşte şi fragmente ceramice. Fragmentele ceramice descoperite sunt exclusiv neolitice, aparţinând culturilor Hamangia şi Bolintineanu. Se remarcă un fragment de bol lustruit de tip Bolintineanu şi un "capac" - falus cu decor imprimat şi lustruit de tip Hamangia (pi. IV). Materialul ceramic majoritar este cel de tip Hamangia şi se încadrează în faza Hamangia II (conform periodizării lui P. Haşotti) descoperit împreună cu fragmente ceramice Bolintineanu. Aspectul umpluturii gropii bordeiului, marea cantitate de resturi menajere şi starea fragmentară a ceramicii ne îndreptăţesc să credem că groapa Bordeiului nr. 7 a fost reutilizată, după încetarea locuirii, ca groapă de resturi menajere. Ceramica descoperită în groapa bordeiului este preponderent barbotinată (pl. I), apoi categoria fină decorată cu ornamente canelate şi categoria decorată cu incizii umplute cu incrustaţie (pi. II-III). SV - "Cenuşarul Coslogeni şi tumulul din bronzul timpuriu. Săpătura a fost începută la adâncimea de -88/40 cm, adică de la nivelul unor amenajări aparţinânâd stratului cultural Coslogeni. Este vorba de o zonă întinsă acoperită cu o podină din lut bătătorit şi îngrijit netezită. După demolarea acestei podine s-au evidenţiat următoarele situaţii: 1. Podină avea două etape de construire, identificate prin două straturi de lipitură, ambele la fel de îngrijit netezite. Fiecare strat de lipitură avea o grosime de 8-10 cm, sub podină era un strat de nivelare. 2. Stratul de nivelare a fost identificat la cca. -58/60 cm. Era format dintr-un strat de pământ gălbui-nisipos, compact, foarte dur la săpat, gros de cca. 20-22 cm. în acest strat am găsit doar mici fragmente ceramice rulate, aparţinând culturii Coslogeni. Datorită aspectului său şi caracteristicilor materialului ceramic, acest strat de pământ gălbui-nisipos este foarte probabil un strat de nivelare, rezultat al unei activităţi umane intenţionate. 3. C4GR2 (Coslogeni) a fost identificată la -82 cm imediat sub stratul de nivelare mai sus amintit. Groapa avea formă tronconică, cu D - 65 cm, Dfundu|ui=140 x 260 cm şi adâncimea de 65 cm. Pe fundul gropii am descoperit un strat compact de scoici. Inventarul era format din fragmente ceramice Coslogeni dintre care se remarcă două fragmente de vas-sac, decorate cu brâu şi un fragment de ceaşcă cu toarta supraînălţată. 4. Mantaua tumulului din bronzul timpuriu a fost identificată începând de la -82 cm şi era formată dintr-un sediment brun, amestecat cu scoici, resturi de pereţi neincendiaţi şi fragmente ceramice (domină, cantitativ, cele neolitice). La -135/137 cm au apărut resturi masive (dar nu compacte) de pereţi neincendiaţi, printre care am găsit mari cantităţi de scoici, oase de mamifere şi peşte şi fragmente ceramice de tip Hamangia III (conform periodizării lui P. Haşotti). Prezenţa acestor resturi mari de pereţi (fără îndoială rulate), arată că mantaua tumulului s-a format cu pământ luat din aşezarea neolitică. 5. Mormânt de inhumaţie descoperit la -140 cm, în mantaua tumulului, printre resturile de pereţi neincendiaţi mai sus amintiţi. Groapa pământului era de formă ovală, cu D=115 x 80 cm şi adâncimea de 20-25 cm. în groapă s-au descoperit cenuşă, cărbune, piese de inventar sau ofrande. Scheletul era aşezat chircit pe dreapta, cu umerii lipiţi de pământ, capul era aplecat spre piept şi căzut pe stânga, iar mâinile erau adunate între picioare. Săpăturile din campania 1998 sunt în măsură să ofere unele date privitoare la situaţia stratigrafică şi la succesiunea cultural istorică de pe Grădiştea Coslogeni: a) aşezarea neolitică a dăinuit pe parcursul fazei Hamangia II (cum o dovedeşte materialul ceramic din bordeiul nr. 7) şi a fazei Hamangia III (fapt dovedit de ceramica descoperită în mantaua tumulului din bronzul timpuriu); b) tumulul din bronzul timpuriu a distrus o parte din nivelele de locuire neolitice, mantaua ridicându-se cu pământ luat din aşezarea neolitică; c) mantaua tumulului din bronzul timpuriu este perforată de gropi ale populaţiei Coslogeni; d) unele complexe Coslogeni şi o parte a tumulului sunt acoperite de un strat de nivelare din pământ gălbui-nisipos, deasupra căruia s-au descoperit urme ale unei podine din lut, foarte bine netezită. Studiul arheozoologic al faunei neolitice de mamifere descoperite la Grădiştea Coslogeni; Adrian Bălăşescu, MNIR-CNCP Studiul materialului faunistic neolitic a dus la identificarea a 557 de resturi mamifere, din care s-au determinat 437 (78,45%). Cea mai mare parte din material provine din complexe arheologice, peste 90%, şi mai puţin din stratul de cultură. Analiza resturilor osteologice a dus la identificarea a 5 specii de mamifere domestice; Bos taurus, Ivis aries, Capra hircus, Sus domesticus, Canis familiaris (94% din totalul de fragmente determinate) şi 5 sălbatice; Bos primigenius, Cervus elaphus, Sus scrofa, Vulpes vulpes, Lepus europaeus. În cadrul comunităţii de la Grădiştea Coslogeni, creşterea animalelor joacă un rol important, în special exploatarea bovinelor, care reprezintă 78% din totalul resturilor faunistice. Ovicaprinele (10%) şi suinele (3,7%) nu par să prezinte un interes economic important. Vânatul este ilustrat printr-un număr mic de specii (5) şi de fragmente ceea ce denotă că această activitate avea un caracter secundar. Studiul arheoihtiologic al materialului din nivelele neolitice de la Grădiştea Coslogeni; Valentin Radu, MNIR-CNCP Studiul materialului arheoihtiologic prelevat din nivelele neolitice este primul realizat în această aşezare. Analiza resturilor osoase de peşte a dus la determinarea a 14 specii şi familii: sturioni, ştiucă (Esox lucius), crap (Cyprinus carpio), plătică (Abramis brama), obleţele (Alburnus alburnus), avat (Aspius aspius), batcă (Blicca bjoerkna), sabiţă (Pelecus cultratus), babuşca (Rutilus rutilus), roşioara (Scardinius erythrophthalmus), somn (Silurus glanis), ghiborţ (Acerlna cernua), biban (Perca fluviatilis), şalău (Stlzostedion lucioperca). Pe lângă resturile osoase de peşte s-au mai identificat: valve de scoici (Unio sp, Dreissena sp), melci (Viviparus sp), resturi de crustacei (60 resturi arse de apendici locomotorii şi 8 gastrolite de Astacus sp), ţestoase (Emys sp), oase de şarpe şi rozătoare mici, precum şi seminţe carbonizate (graminee). În urma identificării s-au obţinut 3770 resturi osoase de peşte, din care s-au determinat 2389 (63,36%). Concluziile acestui studiu arheoihtiologic preliminar se pot rezuma astfel: deşi surse importante de pescuit se aflau în proximitatea aşezării probabil pescuitul nu se număra printre activităţile importante desfăşurate de ocupanţii aşezării.