Costâna | Comuna: Todireşti | Judeţ: Suceava | Punct: Imaş; Dealu Mare, Spital; Spitalul nou; La Deal | Anul: 2012
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Raport ID:
5029
Anul cercetarii:
Perioade:
Preistorie; Protoistorie; Evul Mediu;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; La Tène; Epoca migraţiilor; Evul Mediu;
Categorie:
Religios, ritual şi funerar; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire; Mormânt tumular;
Cod RAN:
| 150542.01 | | 150542.02 | | 150542.04 | | 150542.05 | | 150542.06 | | 150542.03 | | 150542.07 | | 150542.08 | | 150542.09 |
Județ:
Suceava
Unitate administrativă:
Todirești
Localitate:
Costâna
Punct:
Imaș; Dealu Mare, Spital; Spitalul Nou; La Deal
Localizare:
Lista Ilustrațiilor - 6
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Enea | Sergiu Constantin | participant | Liceul "Ion Neculce" Târgu Frumos |
| Niculică | Bogdan Petru | participant | Muzeul Bucovinei, Suceava |
| Ignat | Ioan | participant | Şcoala Gimnazială Lozna |
| Budui | Vasile | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Gafincu | Alexandru | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Pricop | Loredana | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Boghian | Dumitru | participant | Universitatea "Ştefan cel Mare", Suceava |
| Ignătescu | Sorin | participant | Universitatea "Ştefan cel Mare", Suceava |
Raport:
Aşa cum arătam în raportul de diagnostic arheologic din anul 2011, necropola tumulară de la Costâna1 se găseşte la circa 20 km nord-vest de oraşul Suceava. Situl este amplasat în partea de nord-vest a satului Costâna, pe imaşului satului, pe ambele părţi ale drumului judeţean 178 (Dărmăneşti-Todireşti), pe prima terasă a fostei albii majore a Suceavei şi pe conul aluvial din stânga pârâului Ilişeşti/Ilişasca.
Obiectivele investigaţiilor din vara anului 2012 (9-26 iulie, în cadrul practicii de specialitate a studenţilor de la Facultatea de Istorie şi Geografie, Universitatea ”Ştefan cel Mare” din Suceava2) au fost legate de continuarea evaluării arheologice prin metode neintruzive şi intruzive. În acest sens, au fost întreprinse alte cercetări de teren, prin care au fost identificaţi alţi doi tumuli (T4 în vechiul cimitir al satului; T5 în curtea Spitalului de Recuperare Neuropsihică, deranjat de un beci). De asemenea, cercetările perieghetice au vizat şi alte zone din satul Costâna, pentru cunoaşterea evoluţiei habitatului uman din zona de referinţă. Au fost identificate siturile: Costâna – Spitalul nou/SE de grajdurile fostului CAP (materiale cucuteniene, fază neprecizată, sec. II-IV p. Chr. şi medievale târzii); Costâna – Pe Deal/Deasupra satului (materiale Komariv şi medievale târzii, sec. XVII-XVIII); Costâna – Spitalul de Recuperarea Neuropsihică (materiale Latène şi sec. II-IV p. Chr.); Costâna – Dealul Mare (aşezare cucuteniană de înălţime, fază neprecizată). Cercetările neintruzive au mai vizat definirea cadrului paleogeografic al sitului, specific pentru perioada epocii bronzului mijlociu, studierea ortofotoplanurilor şi hărţilor satelitare.
Investigaţiile intruzive au urmărit săparea T.2/2012 (D. max. = 34 m; D. propriu-zis = 25 m; Î = 1,45-1,50 m), aflat la 40 m SV (între punctele centrale) de T1/2011, tot în curtea cetăţeanului Gavril Gurău, care l-a utilizat pentru împrumut de pământ, necesar pentru construcţia locuinţei sale, l-a deranjat prin săparea temeliei gardului curţii (cca. 40%) şi intenţiona să-l niveleze. Coordonate geografice: 47º41’36” latitudine nordică, 26º06’47.27” longitudine estică.
Ca metodă de săpătură, am utilizat împărţirea suprafeţei tumulului în patru sferturi/ sectoare (I/SE; II/SV; III/NV; IV/NE) şi secţiuni (I-V), delimitate de martori de 0,50 m, dispuşi în unghi drept, astfel încât am obţinut două profile longitudinale complete, pe lungimea suprafeţelor păstrate, până la solul gleizat, steril (-2,40 m, din centrul movilei, unde se afla o bornă din beton, fără alte elemente complementare), (fig.4;6.4-5). Prin decaparea pe secţiuni (late de 2 m, de ambele părţi ale martorilor centrali), şi şanţuri de control (în diagonala sectoarelor, lăţime 1 m) am încercat să obţinem cât mai multe detalii despre modalităţile de construcţie, încadrarea cultural-cronologică, reconstituirea elementelor de rit/ritual funerar, să surprindem complexele interioare şi să înregistrăm toate datele obţinute. De asemenea, pentru zona centrală a tumulului, am obţinut un profil pedologic complet (2,40 m). Din păcate, a mai rămas de săpat o parte din suprafaţa movilei, pentru a fi siguri că nu s-au pierdut detalii constructive, de ritual şi complexe.
S-a putut observa că, spre deosebire de T.1/2011, la ridicarea acestei movile s-a utilizat foarte puţină piatră pentru manta şi complexe (câteva gresii sarmaţiene marcau partea superioară a arealului mormântului M.1/2012, sugerând foarte vag o eventuală amenajare; alte lespezi răzleţe se găseau în zona centrală şi la marginea movilei).
Diametrul iniţial al movilei a fost de aproximativ 25 m iar înălţimea acesteia, faţă de zona încomjurătoare, de 1,35–1,40 m, dar evoluţia pedologică şi intervenţiile umane ulterioare au înălţat şi ”lăţit” construcţia funerară (fig.4). Pentru înălţarea tumulului, s-a utilizat o masă de sol antic (molisoluri de luncă), din vecinătate, asemănătoare cu cele din T.1/2011, slab diferenţiate, atât în stare umedă cât şi după uscare, astfel încât sunt foarte greu de definit eventualele etape de ridicare a construcţiei.
În ceea ce priveşte complexele, mormântul (M.1/2012) a fost descoperit aproximativ în centrul movilei (–1,65–1,95/2 m), într-o groapă ovală (1,65 x 0,95 m), săpată de la nivelul antic de călcare (molisol) al unei mici ridicături din luncă, până în stratul brun. La săpare, o parte din pământ a fost depusă în partea estică, ridicătură care a fost surprinsă în profilul nordic al Sectorului I/SE. Defunctul (Maturus) se afla depus în decubit dorsal, pe direcţia nord-sud, cu mâinile pe lângă corp, picioarele chircite: genunchii ridicaţi şi ”căzuţi” spre dreapta. Capul acestuia era aşezat pe un strat de ocru roşu, care se păstra discontinuu, denotând, împreună cu poziţia generală a scheletului, tradiţii de tip Yamnaya perpetuate, probabil, prin intermediul unor influenţe Mnogovalikovaya3. Gradul şi modalitatea de păstrare a scheletului sunt mulţumitoare, dar prezenta o tasare a craniului, unele părţi anatomice lipsă, ca urmare a măcinării în mediul umed în care a zăcut şi a acţiunii animalelor, şi o oarecare fragilitate, datorată acţiunii apei şi sărurilor din solurile de luncă. Acest mormânt nu prezenta un inventar propriu-zis. Deasupra gropii, doar la –0,15 m de la suprafaţa actuală, a fost descoperit un topor de luptă, din piatră şlefuită, care ar putea fi pus în legătură cu mormântul şi defunctul.
În stadiul actual al investigaţiilor, construcţia T.2 şi ritualul funerar din M.1 se deosebesc de cele existente în T.1/2011 (absenţa ”placajului” de piatră din manta, absenţa ringului şi pseudo-cistei de piatră, absenţa sacrificiilor, prezenţa ocrului roşu şi a poziţiei specifice înmormântărilor Yamnaya). Acestea ar putea fi puse fie pe seama altei încadrări cronologice, fie s-ar datora păstrării mai îndelungate a unor tradiţii Yamnaya, dintr-o componentă genetică iniţială sau mediată de unele influenţe Mnogovalikovaya, aşa cum am văzut şi în cazul inventarului din T.1/2011.
În concluzie, descoperirile de la Costâna–Imaş se leagă de rezultatele cercetărilor arheologice din Podişul Sucevei, atât cele mai vechi, cât şi cele mai noi, şi aduc noi date referitoare la ritul funerar al comunităţilor culturii Komariv şi despre unele relaţii cu comunităţile vecine din Bronzul mijlociu est-carpatic.
Note:
[1]. 1. D. Boghian, S. Ignătescu, I. Ignat, E. Vieru, Costâna, com. Todireşti, jud. Suceava, Punct: Imaş, Cod sit: 150542.01, CCA 2012, p. 266-268, 450; o versiune detaliată pe CD-ul volumului.
2. Colectivul de cercetare mulţumeşte studenţilor practicanţi şi voluntarilor pentru eforturile depuse.
3. E. N. Savva, Kul’tura mnogovalikovoj keramiki Dnestrovskvo-Prutskogo mezhdureci’ja. Po materialam pogrebal’nogo obrjada, Ştiinţa, Kishinev, 1992.
2. Colectivul de cercetare mulţumeşte studenţilor practicanţi şi voluntarilor pentru eforturile depuse.
3. E. N. Savva, Kul’tura mnogovalikovoj keramiki Dnestrovskvo-Prutskogo mezhdureci’ja. Po materialam pogrebal’nogo obrjada, Ştiinţa, Kishinev, 1992.