Situl paleolitic de la Costanda-Lădăuţi este amplasat la contactul dintre Munţii Întorsurii (la Nord) şi Depresiunea Întorsura Buzăului (la Sud), la o altitudine absolută de aproximativ 750 m, pe Dealul Borşoş, într-o largă înşeuare (fig. 1). Aşezarea a fost cercetată de arheologul Al. Păunescu în cursul a două campanii în anii 1960 şi 1961, când a fost săpată o suprafaţă de 120 metrii pătraţi Un mic sondaj de... 8 metrii pătraţi a fost executat în 1973 de Al. Păunescu şi M. Cârciumaru în vederea prelevării de probe necesare cercetărilor interdisciplinare (fig. 2). Rezultatele arheologice au atras atenţia asupra faptului că materialul litic, atribuit tardenoasianului, este în asociaţie cu resturi de combustie (cenuşă), iar unele piese prezintă urme evidente de ardere. Cercetarea noastră a avut în vedere reevaluarea componenţei culturale a etapei de locuire, prin dezvelirea in situ a materialului arheologic de factură paleolitică, precum şi colectarea de probe necesare cercetărilor interdisciplinare. Săpătura arheologică s-a efectuat în pase mecanice de dimensiuni variabile, adaptate în funcţie de densitatea pieselor. Date obţinute au introduse în baza informatică a proiectului de cercetare prin raportarea la trei coordonate (x, y, z). Cercetarea arheologică a fost precedată de o evaluare magnetometrică a suprafeţei sitului arheologic în vederea identificării zonelor afectate de săpătura arheologică anterioară, dar şi a concentrărilor de materiale posibil de origine antropică (fig. 3). Secţiunea deschisă, cu suprafaţa de 2 pe 1 m., a fost amplasată în proximitatea zonei în care apar la suprafaţă produse debitate şi numeroase fragmente de silex datorate gelifracţiei, antrenate la suprafaţă de lucrările agricole (fig. 4). Această asociaţie, produse de debitaj şi fragmente rezultate în urma procesului de gelifracţie, a fost întâlnită pe întreaga coloană stratigrafică. Stratigrafia sitului corespunde descrierilor anterioare, respectiv faptul că materialul litic se concentrează în sedimentul lutos – slab nisipos de culoare neagră. Au fost recuperate numeroase piese arse, nuclee orientate pentru obţinerea de lamele, produse secundare de debitaj, lamele (fig. 5), precum şi piese retuşate (fig. 6). În acest stadiu preliminar al cercetării arheologice, cât şi a analizei materialului litic, este dificil de identificat tradiţia culturală prezentă la Costanda – Lădăuţi. Debitajul orientat către obţinerea de lamele, alături de tipurile de retuşe aplicate pe unele dintre suporturi, ne indică o perioadă finală a paleoliticului superior.